Struguri. Sursa foto: Pixabay
Din cuprinsul articolului
Arheologii au făcut o descoperire neobișnuită în nordul Franței, unde au identificat semințe de struguri datând de aproximativ 600 de ani într-o fostă toaletă aparținând unui spital din secolul al XV-lea, informează gbnews.com.
Descoperire neobișnuită într-o toaletă din nordul Franței
O descoperire surprinzătoare scoate la lumină o legătură directă între practicile viticole medievale și cele moderne. Cercetătorii au analizat o sămânță de strugure veche de aproximativ 600 de ani, recuperată dintr-o toaletă a unui spital din secolul al XV-lea din Valenciennes, în nordul Franței, și au constatat că aceasta prezintă o compatibilitate genetică remarcabilă cu strugurii folosiți astăzi pentru producerea vinului roșu Pinot Noir.
Potrivit echipei de specialiști, locul în care a fost găsită sămânța funcționa atât ca toaletă, cât și ca spațiu pentru eliminarea deșeurilor. Analizele genetice au evidențiat faptul că soiurile de viță-de-vie utilizate în prezent își au originile directe în cele cultivate în urmă cu secole.
Rezultatele studiului, publicate în revista Nature Communications, confirmă că viticultorii au reușit să conserve aceleași varietăți de struguri timp de aproximativ șase sute de ani, recurgând la tehnici de propagare clonală.
Este posibil ca oamenii de atunci să fi avut aceleași soiuri de struguri ca cele de astăzi
Paleogeneticianul Ludovic Orlando, de la Universitatea din Toulouse, a integrat descoperirea într-un context istoric mai larg, evocând epoca în care a trăit Ioana d'Arc. Potrivit acestuia, există chiar posibilitatea ca oamenii de atunci să fi consumat aceleași soiuri de struguri ca cele cunoscute astăzi.
Cercetarea s-a bazat pe analiza genomică a 54 de semințe de struguri, acoperind o perioadă extinsă, din jurul anului 2300 î.Hr., din epoca bronzului, până în Evul Mediu. Studiul evidențiază o tehnică agricolă esențială: conservarea butașilor pentru a reproduce vițe de vie identice de-a lungul generațiilor.
Pivniță cu vin. Sursa foto: Pixabay
Deși sursele istorice sugerau existența acestor practici, co-autorul Laurent Bouby, de la Institutul de Științe Evoluționiste din Montpellier, subliniază că doar metodele paleogenomice pot confirma cu precizie utilizarea lor.
Datele obținute indică faptul că astfel de tehnici erau deja folosite în epoca fierului, între anii 625 și 500 î.Hr. Cele mai vechi semințe analizate provin însă din viță-de-vie sălbatică descoperită în apropierea orașului Nîmes, datând din jurul anului 2000 î.Hr.
În ceea ce privește vița-de-vie cultivată, aceasta apare pentru prima dată în regiunea Var, în același interval al epocii fierului, perioadă care coincide cu sosirea coloniștilor greci și dezvoltarea viticulturii după fondarea orașului Marsilia.
Această desciperire creează o punte între Franța de astăzi și tradițiile sale viticole multiseculare
Nordul Franței a fost, încă din epoca romană, un spațiu al unei diversități genetice remarcabile în viticultură, rezultat al încrucișării dintre soiurile aduse de cultivatori și vița de vie sălbatică locală. Potrivit cercetătorilor, această moștenire biologică creează o punte clară între Franța de astăzi, unul dintre liderii globali în producția și consumul de vin, și tradițiile sale viticole multiseculare.
Cu toate acestea, rămâne neclar modul în care erau folosiți strugurii în Evul Mediu. Specialistul Bouby a subliniat că nu se știe cu certitudine dacă aceștia erau consumați ca fructe proaspete sau transformați în vin. Analiza aduce însă dovezi genetice solide care susțin continuitatea unor practici viticole de-a lungul timpului, sugerând că preferințele actuale în materie de vin au rădăcini adânci în trecutul medieval.
Un exemplu relevant este Pinot noir, soi emblematic pentru Burgundia, care ocupă în prezent locul al patrulea în clasamentul celor mai cultivate varietăți de struguri la nivel mondial. În perspectivă, Orlando și-a manifestat dorința de a colabora cu istorici ce pot accesa documente vechi, capabile să ofere detalii suplimentare despre practicile viticole din trecut.
