Președinții SUA și fripturile preferate. Plăcerile culinare care au trecut pragul Casei Albe

Sursa foto: Donald Trump/Facebook

În spatele deciziilor istorice și al discursurilor solemne, liderii Statelor Unite au avut preferințe culinare la care nu au renunțat nici la Casa Albă. Iar friptura, un simbol al bucătăriei americane, a fost adesea alegerea care le-a trădat stilul și chiar filosofia de viață, informează Fox News.

Președinții Americii și fripturile lor: De la plăcinte cu carne de vită până la grătare pe acoperișul Casei Albe

Pentru unii, friptura a însemnat tradiție și rădăcini rurale. Pentru alții, a fost un detaliu de imagine, o declarație subtilă despre rafinament sau pragmatism. De-a lungul timpului, meniurile de la Casa Albă au reflectat nu doar gusturile personale ale ocupanților săi, ci și epoca în care au trăit.

De pildă, Dwight D. Eisenhower era cunoscut pentru preferința sa pentru fripturi consistente, pregătite simplu, în stil tradițional american. În contrast, John F. Kennedy aprecia preparatele fine. La rândul său, Barack Obama a fost asociat cu o abordare mai echilibrată, interesată de alimentația sănătoasă și de diversitate gastronomică.

Mai încoace, gusturile au devenit subiecte de presă datorită lui Donald Trump care a atras atenția prin preferința pentru friptura bine făcută, servită cu sos mult, o alegere comentată intens. Pentru susținători, era dovada unui stil direct, fără pretenții, iar pentru critici, un simbol al lipsei de rafinament culinar.

Așadar, de la plăcintele consistente din epoca colonială până la grătarele organizate pe acoperișul Casei Albe, documentele istorice, memoriile și cărțile de bucate conturează o istorie surprinzătoare a modului în care președinți americani au preferat friptura.

Felul în care un președinte preferă friptura spune mai mult decât pare la prima vedere

Deși friptura își făcea apariția, din când în când, la dineurile oficiale, adevărata ei scenă era, mai degrabă, intimitatea meselor private organizate la Casa Albă sau la reședința prezidențială de la Camp David. Potrivit lui Adrian Miller, istoric culinar laureat al premiului James Beard Foundation și autor stabilit în Colorado, felul în care un președinte își preferă friptura spune mai mult decât pare la prima vedere.

„Cunoașterea modului în care arătau acele cine oferă o perspectivă asupra personalității și sufletului unui președinte”, a declarat Miller pentru Fox News Digital. „Americanii își doresc în același timp ca președintele lor să le semene foarte mult”.

În opinia sa, liderii devin mai accesibili atunci când vorbesc despre preparatele preferate, mai ales despre gusturile copilăriei. În schimb, publicul a privit cu suspiciune acei președinți care păreau mai atașați de bucătării străine decât de rețetele considerate tradiționale pe plan local.

„Președinții devin mai ușor de înțeles atunci când împărtășesc ce le place să mănânce, în special mâncarea din copilărie. Americanii au fost enervați de președinții cărora păreau să le placă mâncarea străină mai mult decât specialitățile locale”, a explicat Miller.

Mâncare preferata a lui George Washington

Cu mult înainte ca restaurantele specializate în fripturi să devină un simbol al rafinamentului american, primul președinte al Statelor Unite, George Washington, ar fi avut o slăbiciune pentru plăcinta cu vită și rinichi,  un preparat anglo-american extrem de popular în secolul al XVIII-lea.

În vremea sa, carnea de vită era adesea coaptă în aluaturi sărate, nu servită sub formă de felii groase, așa cum este cunoscută astăzi. Contextul personal al lui George Washington ar putea explica această preferință: problemele dentare cronice și protezele incomode făceau ca o textură mai moale să fie nu doar o alegere culinară, ci și una practică.

Theodore Roosevelt: de la grătar la reforme majore

Pasionat de natură și expediții în aer liber, Theodore Roosevelt a transformat mesele în adevărate ritualuri de camping. În celebra sa excursie din 1903 în Parcul Național Yosemite, alături de naturalistul John Muir, președintele s-a bucurat de fripturi pregătite pe grătar și de preparate simple, gătite sub cerul liber.

Deși prefera mâncarea fără sofisticării, Roosevelt avea să influențeze profund industria cărnii. După lectura romanului „The Jungle” de Upton Sinclair, a susținut reforme majore care au dus la adoptarea Legii inspecției cărnii din 1906, marcând un moment crucial în reglementarea alimentației din SUA.

William Howard Taft mânca la micul dejun o friptură mare

William Howard Taft a intrat în istorie și prin apetitul său impresionant. Potrivit menajerei Casei Albe, Elizabeth Jaffray, micul său dejun includea adesea o friptură de aproximativ 350 de grame, alături de pâine prăjită, fructe și cafea.

Chiar și atunci când a încercat să slăbească, nu a renunțat complet la acest obicei, reducând porția la jumătate. În primele decenii ale secolului XX, friptura era percepută drept un simbol al prosperității într-o Americă aflată în plină expansiune industrială.

Dwight D. Eisenhower: președintele care și-a pus grătar pe acoperiș

În anii 1950, grătarul în curte devenea un fenomen național, iar Dwight D. Eisenhower a fost un susținător entuziast al acestui obicei. Atât de mult îi plăcea să gătească încât și-a instalat un grătar chiar pe acoperișul Casei Albe.

Fostul bucătar-șef François Rysavy povestea că președintele prefera friptura în sânge și obișnuia să o pregătească personal, frecând carnea cu ulei și usturoi înainte de a o așeza pe jar.

John F. Kennedy prefera mâncarea simplă dictată de sănătate

Departe de excese culinare, Kennedy prefera preparatele simple, ușoare, adaptate unui stil de viață activ și unor probleme de sănătate care îl urmăreau încă din tinerețe. Diminețile începeau, de regulă, modest: ouă fierte sau poșate, pâine prăjită și cafea.

La prânz, președintele opta pentru mese lejere. Supele, în special cele pe bază de legume sau fructe de mare, se regăseau frecvent în farfuria sa. Îi plăcea somonul, dar și puiul preparat simplu, fără sosuri grele. Se spune că aprecia în mod deosebit supa de scoici în stil New England, un omagiu discret adus rădăcinilor sale din nord-estul Statelor Unite.

Cina putea deveni mai sofisticată, mai ales când avea invitați oficiali. Totuși, chiar și la dineurile formale, Kennedy evita preparatele foarte bogate. Preferințele sale înclinau spre carne slabă, pește și garnituri din legume proaspete. Deserturile nu erau nelipsite, însă nu exagera, înghețata sau plăcintele tradiționale americane apăreau mai ales la mesele de familie.

Un detaliu mai puțin cunoscut este că, în perioadele în care avea probleme digestive sau dureri de spate accentuate, urma diete stricte, recomandate de medici. În acele momente, meniul devenea și mai simplu, bazat pe supe clare, carne slabă și alimente ușor digerabile.

Ronald Reagan, între fast oficial și mese rustice

La ferma sa din California, Rancho del Cielo, Reagan savura bucătăria americană tradițională, inclusiv friptura. Deși dineurile oficiale de la Casa Albă erau elaborate, în privat prefera preparate simple, precum friptura cu chili.

În 1985, după descoperirea unui polip benign în urma unor controale medicale, medicii i-au recomandat să reducă drastic consumul de carne roșie și să adopte o dietă bogată în fibre și săracă în grăsimi.

George H. W. Bush prefera gustul Texasului

Asociat puternic cu Texasul, Bush senior era cunoscut pentru preferința sa pentru steakhouse-uri. În campania din 1992, la un restaurant celebru din Oklahoma City, a comandat o friptură T-bone „bine făcută la exterior, dar în sânge la interior”.

Fiul său, George W. Bush, avea să povestească ulterior că, în timpul unei spitalizări, tatălui său i-a fost adusă o friptură de la Morton's The Steakhouse, dovadă că preferința a rămas constantă până la final.

Bill Clinton, de la excese la dietă vegetală

Înainte de a adopta o alimentație preponderent vegetală, Clinton era un fan declarat al fripturii. Fostul bucătar-șef al Casei Albe, Walter Scheib, a relatat că președintele cerea adesea o friptură mare de porc cu sos bearnaise și inele de ceapă, mai ales când Hillary Clinton era plecată. Farfuria, spunea bucătarul, se întorcea mereu goală.

Cunoscut pentru pofta sa de mâncare, Clinton avea o slăbiciune declarată pentru hamburgeri suculenți, cartofi prăjiți crocanți și deserturi bogate în calorii. Bucătăria prezidențială a trebuit să se adapteze preferințelor sale pentru fripturi bine făcute, gustări târzii și porții generoase. În acea perioadă, meniurile oficiale coexistau cu alegeri mult mai relaxate, inspirate din bucătăria americană tradițională.

Donald Trump preferă friptura bine făcută și cu mult ketchup

Președintele Donald Trump nu și-a ascuns niciodată preferințele culinare, iar meniul său de la Casa Albă reflectă gusturi simple, tipic americane. Deși bucătăria Casei Albe este condusă de unii dintre cei mai talentați chefi din țară, Trump a rămas fidel preparatelor fast-food.

Hamburgerii, cartofii prăjiți și puiul prăjit s-au aflat frecvent pe lista sa de preferințe. În repetate rânduri, liderul american a comandat produse de la lanțuri celebre precum McDonald's, KFC sau Burger King, invocând inclusiv motive legate de siguranța alimentară și predictibilitatea gustului.

În materie de băuturi, Trump este cunoscut pentru consumul ridicat de sucuri carbogazoase dietetice, în special Diet Coke, despre care presa americană a relatat că este prezentă constant în rutina sa zilnică.

Totuși, la evenimentele oficiale organizate la Casa Albă, meniurile au fost adaptate protocolului diplomatic. De la cine formale cu lideri străini până la recepții festive, preparatele au inclus fripturi premium, pește, deserturi rafinate și vinuri atent selecționate, reflectând tradiția culinară a instituției.

De exemplu, în 2017, la scurt timp după învestire, Trump a ales să cineze la BLT Prime, unde a comandat o friptură de vită maturată, bine făcută, servită cu ketchup, preferință care a stârnit numeroase comentarii. Mai mult, lansase chiar propria marcă, „Trump Steaks”, promovată drept furnizorul „celor mai bune fripturi din lume”, un proiect care însă nu a rezistat pe termen lung.