International
Drumul lui Viktor Orbán spre statutul de aliat al lui Vladimir Putin în Uniunea Europeană
Viktor Orban ar putea pierde puterea în Ungaria. Sursă foto: Facebook
Din cuprinsul articolului
Zsuzsanna Szelényi a făcut parte din primele rânduri ale Fidesz, alături de Viktor Orbán, în perioada de la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, când partidul era o mișcare liberală, anti-comunistă și pro-occidentală. Ea amintește despre un moment istoric, afirmând că „Viktor Orbán a fost cel care a cerut retragerea armatei sovietice”, informează Politico
Strategia lui Viktor Orbán care l-a apropiat de Vladimir Putin
Era 1989, iar Cortina de Fier începea să cadă. Viktor Orbán fusese invitat să țină un discurs la ceremonia de reînmormântare a lui Imre Nagy, fostul prim-ministru care, după revoluția maghiară din 1956 împotriva sovieticilor, fusese executat.
Szelényi, prezentă în garda de onoare la acel moment, își amintește cum tânărul Orbán, care avea să devină ulterior cel mai longeviv premier al Ungariei, a urcat pe scenă pentru a cere retragerea trupelor sovietice.
„Dacă avem încredere în propriile noastre forțe, putem pune capăt dictaturii comuniste”, a declarat Orbán. „Dacă suntem hotărâți, putem obliga partidul de guvernământ să se supună alegerilor libere”.
La acea vreme, nimeni nu anticipa parcursul său politic, a subliniat Szelényi, fost parlamentar Fidesz, partidul condus de Orbán. De la un tânăr lider liberal care pleda pentru independența Ungariei față de Moscova, Orbán a ajuns astăzi un susținător al iliberalismului și un aliat de nădejde al Kremlinului în Europa.
Orbán nu s-a schimbat peste noapte
În contextul în care Uniunea Europeană încearcă să limiteze agresiunea Rusiei în Ucraina și pe continent, premierul maghiar s-a transformat într-un interlocutor cheie pentru președintele Vladimir Putin.
Cu doar câteva săptămâni înaintea alegerilor din 12 aprilie, Orbán a blocat un pachet de împrumuturi UE de 90 de miliarde de euro, pe care Ucraina le consideră vitale pentru continuarea luptei. Totodată, ministrul de externe al Ungariei a fost nevoit să explice recent de ce anumite proceduri sensibile au fost direcționate către Moscova.
„S-a petrecut treptat, prin mai multe etape și puncte de cotitură”, a explicat Szelényi. „Chestia cu pro-rusii este probabil cea mai surprinzătoare. Dar el nu s-a schimbat pur și simplu de la o zi la alta”, a mai punctat ea pentru Politico.
Schimbarea lui Orbán a început la scurt timp după intrarea în Parlament
Primele alegeri libere din Ungaria postcomunistă, organizate în 1990, au adus în prim-plan o nouă generație de politicieni. Printre aceștia s-au numărat Viktor Orbán și Szelényi, parte dintr-un grup de 22 de reprezentanți ai Fidesz, formațiune care la acea vreme avea un profil liberal-centrist și reunea studenți și intelectuali anticomuniști.
Potrivit lui Szelényi, schimbarea lui Orbán a început la scurt timp după intrarea în Parlament. Odată ales președinte al partidului în același an, acesta a acționat rapid pentru a-și consolida autoritatea, marginalizând sau eliminând vocile critice din interiorul formațiunii.
Nemulțumită de direcția adoptată, Szelényi, alături de alți parlamentari, a decis să părăsească partidul în 1994, moment în care Fidesz a abandonat orientarea liberală și a virat spre o doctrină național-conservatoare. Cei rămași au devenit, în opinia sa, mai disciplinați și mai loiali liderului, iar destinul partidului s-a contopit treptat cu cel al lui Orbán.
Revenirea la putere în 2010 a marcat un punct de cotitură pentru el
Evoluția politică a acestuia a fost una treptată. După un prim mandat ca prim-ministru la începutul anilor 2000, Orbán a petrecut opt ani în opoziție, perioadă în care s-a remarcat printr-o strategie de contestare constantă a guvernului socialist-liberal și de blocare a inițiativelor acestuia.
Revenirea la putere în 2010 a marcat un punct de cotitură pentru el. Determinat să-și consolideze poziția, Orbán a inițiat modificări profunde: revizuirea constituției, schimbări legislative care au diminuat mecanismele de control democratic, presiuni asupra presei și sistemului judiciar, precum și ajustări ale regulilor electorale în favoarea sa.
Szelényi interpretează prima etapă a acestei transformări drept rezultatul unei ambiții personale puternice: o „voință de putere”. În evaluarea sa, Orbán a identificat în zona conservatoare, mai puțin competitivă la acel moment, o oportunitate strategică mai clară pentru accederea și menținerea la guvernare, în contextul slăbiciunii dreptei politice din acea perioadă.
Apropierea lui Orbán de Rusia a fost mai lentă, dar evidentă
Apropierea lui Viktor Orbán de Rusia nu s-a produs brusc, ci a evoluat treptat, devenind însă la fel de evidentă în timp. Un punct de cotitură a fost anul 2014, când liderul de la Budapesta a semnat cu Kremlinul un acord pentru un împrumut considerabil destinat extinderii centralei nucleare Paks II. În acel moment, înțelegerea nu a indicat doar o dependență economică pragmatică, ci a marcat și începutul unei convergențe ideologice.
Sursa foto: Viktor Orbán/Facebook
La doar câteva luni distanță, Orbán și-a declarat deschis intenția de a construi în Ungaria un „stat iliberal”, fundamentat pe valori creștine, naționale și tradiționale.
În mod explicit, el a indicat Rusia condusă de Vladimir Putin drept model, o schimbare semnificativă față de pozițiile sale anterioare, deși în 2007, el avertiza în fața membrilor de partid că Rusia funcționează ca un imperiu expansionist și că nu poate fi considerată un partener de încredere, o amintire evocată ulterior de sociologul Iván Szelényi.
Viktor Orbán a urmărit legături nu doar cu Rusia, ci și cu Turcia sau China
Deși și alți premieri maghiari au încercat să dezvolte relații economice cu Moscova, în mandatul lui Orbán cooperarea a cunoscut o accelerare vizibilă și s-a transformat rapid în apropiere politică. Strategia sa, descrisă drept o „deschidere spre est”, a urmărit consolidarea legăturilor nu doar cu Rusia, ci și cu China și Turcia, ca modalitate de echilibrare a relației cu Occidentul.
Această orientare a fost reflectată și simbolic în 2019, când, în timp ce alte state din Europa Centrală marcau amplu 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, manifestările oficiale din Budapesta au fost vizibil mai discrete, mai subliniază Politico.
Pentru Péter Molnár, fost coleg al lui Orbán la Universitatea Eötvös Loránd și ex-parlamentar Fidesz, această transformare, de la adversar la partener al Rusiei, este legată de ambițiile sale pe scena internațională. El sugerează că, deși Ungaria nu își poate recupera teritoriile pierdute după Primul Război Mondial, liderul său ar putea urmări o formă diferită de afirmare a măreției naționale.
În acest context, fiecare tensiune dintre Budapesta și Bruxelles a coincis cu o apropiere tot mai vizibilă de Moscova, tendință care avea să se reflecte ulterior și în relația cu președintele american Donald Trump.
Molnár își amintește de determinarea aproape obsesivă a lui Viktor Orbán
Imaginea nu este însă una rigidă, spune el. Orbán putea fi și jovial, implicându-se în activități considerate sfidătoare pentru epocă. Participa la petreceri clandestine, forme de evadare juvenilă atent monitorizate de poliția regimului. Deși nu manifesta un interes deosebit pentru artă sau literatură, nu ezita să intre în jocuri culturale, precum participarea la o adaptare a piesei lui Peter Weiss, o satiră despre viața într-o societate opresivă.
Privind retrospectiv, nici Molnár, nici alți contemporani nu identificau semne clare ale traiectoriei politice pe care Orbán avea să o urmeze. Transformarea sa ideologică, de la un început liberal la o poziționare conservatoare și naționalistă, nu părea anticipată de nimic evident, în afară de o ambiție ieșită din comun. Această ambiție, consideră Molnár, este cheia care explică flexibilitatea sa doctrinară: orientarea nu a fost scopul, ci mijlocul.
Aceeași interpretare este susținută și de jurnalistul politic Pál Dániel Rényi, autorul unei biografii dedicate liderului maghiar. În opinia sa, Orbán este motivat în primul rând de ideea de putere, iar opțiunile ideologice au fost adaptate contextului. Dacă liberalismul ar fi oferit oportunități mai mari, probabil că ar fi rămas fidel acelui curent.
Anii ’90 au reprezentat un moment de cotitură
Într-un peisaj dominat de socialiști și liberali puternici, în timp ce conservatorii se aflau în declin, Orbán a intuit o oportunitate strategică. Mutarea spre dreapta i-a deschis un spațiu politic mai puțin aglomerat și i-a oferit libertatea de a-și construi propria bază de putere, într-o societate unde valorile tradiționale facilitau coeziunea.
În paralel, liderul maghiar a privit dincolo de granițe pentru inspirație. Vizitele în Statele Unite l-au familiarizat cu mecanismele Partidului Republican, iar modelul lui Silvio Berlusconi i-a atras atenția în mod special. Stilul acestuia, de la personalizarea partidului până la limbajul accesibil și îmbinarea politicii cu sportul, a devenit o sursă evidentă de influență.
Ecourile acestei inspirații sunt vizibile inclusiv în inițiativele lui Orbán din țară. În localitatea sa natală, Felcsút, a pus bazele unei academii de fotbal care a evoluat într-un club cu infrastructură impresionantă pentru dimensiunea comunității.
De asemenea, „Orbán își încheie discursurile cu előre magyarország „Înainte,Ungaria”, într-un omagiu adus lui Berlusconi, al cărui partid se numește Forza Italia”, a spus Rényi
Liderul ungar nu s-a schimbat, ci Uniunea Europeană
Pentru sociologul Frank Furedi, apropiat al premierului maghiar Viktor Orbán și coordonator al filialei de la Bruxelles a Colegiului Mathias Corvinus, finanțat de guvernul de la Budapesta, transformarea majoră nu ar fi avut loc la nivelul liderului ungar, ci în interiorul Uniunii Europeane. În opinia sa, blocul comunitar a devenit mai liberal și mai agresiv în raport cu suveranitatea statelor membre.
Furedi susține că parcursul politic al lui Orbán poate fi interpretat ca unul coerent, fără rupturi majore, însă relația tensionată cu Bruxelles-ul i-ar fi influențat semnificativ viziunea.
„Cred că Orbán și-ar considera parcursul ca pe o tranziție fără probleme. Cred că, la un moment dat, ostilitatea UE a avut un impact important asupra perspectivei sale. Trebuie să ne amintim că liderul pe care l-a înlocuit la Budapesta era „băiatul UE”. Iar Bruxelles-ul a fost foarte supărat că a pierdut alegerile în fața Fidesz în 2010”, a spus Furedi.
Un moment decisiv, spune Furedi, l-a reprezentat criza refugiaților din 2015
Până atunci, Orbán era privit cu rezerve, dar încă tolerat în cercurile europene. Conflictul deschis cu Comisia Europeană pe tema migrației a schimbat însă radical această percepție, transformând toleranța în ostilitate.
În mod paradoxal, faptul că tot mai multe state membre adoptă astăzi politici apropiate de cele promovate de Budapesta nu a dus la o reabilitare a liderului ungar, ci, dimpotrivă, la consolidarea imaginii sale de actor incomod.
În această interpretare, Orbán ar fi ajuns să vadă Bruxelles-ul drept o nouă formă de presiune externă, comparabilă, în plan simbolic, cu influențele istorice exercitate de alte puteri asupra Ungariei.
Într-un discurs rostit în 2011, Orbán a sintetizat această viziune, afirmând că Ungaria nu a acceptat dictate nici de la Viena, nici de la Moscova și că nu va accepta nici în prezent directive venite de la Bruxelles.
„În 1848, nu ni s-ar fi dictat nimic de la Viena și, în 1956, nu ni s-ar fi dictat nimic de la Moscova. Și acum, nu ni se va mai dicta nimic de la Bruxelles sau de nicăieri”, a spus Orban într-un discurs din 2011.
Într-unul dintre textele sale, Molnár evocă o discuție purtată cu Orbán în tinerețe, scoțând în evidență contrastul dintre liderul din 1989 și cel care conduce astăzi guvernul. Dialogul reflecta o neliniște legată de viitorul unei democrații abia născute:
- Molnár: Ce se întâmplă dacă reușim să creăm o democrație, dar cineva va obține din nou prea multă putere?
- Orbán: În niciun caz.
- Molnár: Dar dacă se întâmplă?”
- Orbán: Dacă cineva primește din nou prea multă putere, acea persoană va avea probleme cu mine.
