Astăzi, zahărul cubic este un ingredient esențial în multe bucătării. Însă, înainte de apariția sa, oamenii aveau dificultăți în utilizarea lui în diferite preparate, deoarece trebuia să fie tăiat din cuburi extrem de mari, ceea ce provoca numeroase accidente.

Invenția este atribuită lui Jakub Kryštof Rad, farmacist de profesie și director al unei fabrici de zahăr din orașul Dačice, situat în Moravia, o regiune cunoscută pe atunci drept un important centru al producției de zahăr din Europa.

Zahărul cubic, invenția născută dintr-un incident minor

Toată ideea a apărut după ce soția lui Rad s-a tăiat la un deget, din nou, în timp ce descompunea un bloc de zahăr pentru a-l folosi în bucătărie.

„De ce să nu facem unități de zahăr care să se potrivească perfect într-o ceașcă de ceai?”, i-ar fi spus femeia soțului ei.

Inițial, acesta a dezvoltat o metodă de pulverizare a zahărului, dar curând a îmbunătățit inovația prin inventarea unui dispozitiv capabil să taie zahărul în cuburi de dimensiuni ușor de manevrat.

Astfel, inovația lui Jakub Krystof Rad a constat într-o presă specială pentru tăiat zahărul cubic. Prima cutie, ce avea 350 de cuburi de zahăr alb și roz, i-a fost oferită soției sale.

Rad a primit brevetul pentru invenție în 1843, iar la 23 ianuarie în același an a obținut un „privilegiu” imperial pentru invenția sa, valabil timp de cinci ani.

Produsul a fost lansat pe piață sub numele de „zahăr Thee” sau „zahăr tos vienez”.

Utilizarea zahărului în bucătărie, un proces anevoios

În secolul al XVIII-lea, înainte de apariția zahărului cubic, europenii îl achiziționau sub formă de bucăți maro pe care trebuiau să le taie, să le „bată” și să le zdrobească în bucăți mai mici. Acest proces era destul de laborios și implica riscul de accidente numeroase.

Elizabeth Abbott, autoarea cărții „Zahărul: O istorie dulce-amăruie”, relatează că în secolul al XIX-lea, zahărul era vândut în magazine sub formă de bucăți de dimensiuni variate, care adesea nu erau potrivite pentru utilizarea în ceștile de ceai sau cafea, rămânând înmuiate în lichid.

Tocmai de aceea, spune ea, oamenii acceptaseră de-a dreptul ideea că, pentru a folosi zahărul, trebuie să treacă prin toate aceste probleme fizice.

Fabrica ce producea zahărul cubic a intrat în faliment

Deși invenția a devenit populară la scară globală, fabrica lui Rad nu a avut succes.

După falimentul fabricii pe care o înființase în Dačice, Jakub Krystof Rad s-a întors la Viena în 1846.

Chiar dacă producția a fost temporar oprită, zahărul cubic a câștigat popularitate în timp și, aproximativ 40 de ani mai târziu, a devenit un produs de masă prin diverse metode, potrivit descoperă.ro.