Terorismul, în sensul cel mai larg, este utilizarea violenței împotriva non-combatanților pentru a atinge scopuri politice sau ideologice.
Termenul este folosit în acest sens în principal pentru a se referi la violența intenționată în timp de pace sau în contextul războiului împotriva non-combatanților.
Există diverse definiții ale terorismului, fără un acord universal în privința acestuia.
Diferite definiții ale terorismului subliniază caracterul său aleatoriu, scopul său de a insufla frică și impactul său mai larg dincolo de victimele sale imediate.
Terorismul modern, evoluând din iterațiile anterioare, folosește diverse tactici pentru a urmări obiective politice, adesea valorificând frica ca instrument strategic pentru a influența factorii de decizie. Vizând zone publice dens populate, cum ar fi centrele de transport, aeroporturile, centrele comerciale, atracțiile turistice și locurile de viață de noapte, teroriștii urmăresc să insufle o insecuritate larg răspândită, determinând schimbări de politici prin manipulare psihologică și subminând încrederea în măsurile de securitate.
Termenii „terorist” și „terorism” au apărut în timpul Revoluției Franceze de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar au devenit utilizați pe scară largă la nivel internațional și au atras atenția la nivel mondial în anii 1970, în timpul tulburărilor din Irlanda de Nord, al conflictului basc și al conflictului israeliano-palestinian.