Cum își păstrau românii alimentele reci înainte de comunism: Povestea primelor frigidere din țară
- Nicolae Comănescu
- 19 septembrie 2026, 08:04
sursa: Dreamstime
Tranziția către conservarea modernă a alimentelor în România a fost un proces treptat, care a marcat schimbări majore în stilul de viață al populației. Înainte de apariția aparatelor electrocasnice moderne, asigurarea unei temperaturi scăzute pentru alimente reprezenta o provocare zilnică, dependentă în mare măsură de soluții tradiționale și de resurse naturale.
Cum își păstrau românii alimentele rece înainte de comunism: Povestea primelor frigidere din țară
Înainte ca primele aparate frigorifice electrice să pătrundă pe piața românească, gospodăriile și restaurantele foloseau lăzi din lemn căptușite cu tablă sau zinc. În aceste incinte speciale se introduceau blocuri mari de gheață naturală, tăiate în timpul iernii din lacuri sau râuri și păstrate în beciuri adânci sau în spații special amenajate numite ierghii.
Gheața era transportată și distribuită periodic în marile orașe de către sacagii și vânzători specializați. Acest sistem permitea păstrarea alimentelor alterabile pentru câteva zile, însă necesita un efort logistic substanțial și depindea direct de condițiile meteorologice din timpul iernii.

sursa: gadget.ro
Primele aparate frigorifice din perioada interbelică
În perioada interbelică, odată cu extinderea rețelelor electrice în marile centre urbane precum București, Cluj sau Timișoara, în locuințele familiilor înstărite au început să apară primele frigidere electrice de import. Aceste modele erau aduse din Germania sau din Statele Unite și reprezentau simboluri ale statutului social înalt.
Aparatele de atunci funcționau pe principii similare celor de astăzi, însă erau extrem de scumpe și inaccesibile majorității populației. Procesul de adopție a fost încetinit de costurile ridicate ale energiei electrice și de puterea de cumpărare limitată a societății de la acea vreme.
Producția națională și democratizarea accesului
Schimbarea decisivă în privința accesibilității frigiderelor s-a produs în perioada postbelică, odată cu industrializarea din timpul regimului comunist. Producția autohtonă de electrocasnice a debutat la Uzina Mecanică Sadu și s-a dezvoltat ulterior la Uzina de la Găești, cunoscută mai târziu sub numele de Arctic. Lansarea pe piață a frigiderului Fram la începutul anilor '60 a reprezentat un moment esențial în modernizarea gospodăriilor din România. Acesta funcționa pe bază de absorbție cu amoniac, fiind silențios și adaptat rețelelor electrice ale epocii.
Evoluția către tehnologia modernă
Ulterior, modelele bazate pe compresor, precum cele fabricate sub marca Arctic, au înlocuit vechile tehnologii, oferind o eficiență sporită și o capacitate de răcire superioară. Pătrunderea frigiderelor în aproape toate locuințele din România a transformat radical obiceiurile alimentare, permițând stocarea alimentelor pe termen lung și reducerea risipei. De la lăzile de lemn alimentate cu gheață naturală până la aparatele fabricate la Găești, istoria frigorifică din România reflectă evoluția tehnologică și socială a țării de-a lungul unui secol.