Codul Rutier, modificat. Cum vor fi identificați și sancționați șoferii care încalcă regulile de circulație

Sursă: Dreamstime.com

Ministerul Afacerilor Interne (MAI)  a publicat un proiect de modificare a Codului Rutier, care schimbă modul de constatare și sancționare a contravențiilor rutiere surprinse de radare fixe, sisteme automate de monitorizare sau sesizări ale altor participanți la trafic. Proiectul introduce un nou mecanism de identificare a șoferului care încalcă regulile rutiere, elimină dublarea procedurilor administrative și rescrie  fluxul prin care poliția stabilește contravenientul.

Cum funcționează acum identificarea contravenientului

În forma actuală a legislației, atunci când o contravenție este surprinsă de un radar fix, un sistem automat sau rezulta dintr-o sesizare transmisă de un alt participant la trafic, poliția nu poate sancționa direct proprietarul mașinii. „Înainte de a întocmi procesul-verbal de contravenție, autoritățile sunt obligate să identifice persoana care se află la volan. Identificarea se face aplicând art. 39 din OUG 195/2002: poliția trimite o solicitare proprietarului sau deținătorului mandatat al vehiculului, care e obligat să comunice cine conducea mașina la momentul faptei”, se arată în nota de fundamentare.

Proprietarul poate răspunde în trei moduri: fie indică alt șofer, fie declară că el însuși se afla la volan, fie nu răspunde deloc. În acest ultim caz, nu este sancționat pentru fapta rutieră, ci pentru că nu a furnizat datele cerute, cu o amendă mult mai mare, clasa a IV-a pentru persoane fizice și clasa a V-a pentru persoane juridice, amendă care nici nu permite plata a jumătate din minim.

După ce primește răspunsul, poliția întocmește procesul-verbal pe numele persoanei menționate. Apoi trimite un al doilea document: procesul-verbal propriu-zis. Astfel, mecanismul presupune două etape distincte de comunicare: înainte identificarea, apoi sancționarea: „În format electronic, această procedură nu ridică dificultăți majore, pentru că toate documentele pot fi trimise și procesate prin sistemele informatice. În schimb, atunci când corespondența se face fizic, prin poștă sau curier, întregul proces consumă dublu timp, dublu personal și costuri administrative considerabile”.

De la dublă corespondență la o singură procedură: ce se schimbă concret

Pornind de la dificultățile practice și de la abordările europene, legiuitorul introduce un mecanism nou: prezumția că fapta a fost săvârșită de „conducătorul principal” al vehiculului, cu condiția ca persoana respectivă să aibă drept de conducere valabil la data faptei, fără suspendări sau interdicții, iar vehiculul să nu fie declarat furat.

Conducătorul principal este persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare ca utilizator. Dacă nu există o astfel de înscriere, conducătorul principal este considerat proprietarul sau deținătorul mandatat, potrivit Registrului național de evidență a permiselor și vehiculelor.

Noutatea este că poliția poate întocmi direct procesul-verbal pe numele acestui conducător principal și îl trimite în același timp cu solicitarea de date prevăzută de art. 39. Așadar, solicitarea și procesul-verbal nu mai sunt trimise separat, ci simultan.

Aplicarea amenzii

Însă procesul-verbal nu produce efecte juridice imediat. El devine valabil doar dacă persoana vizată răspunde solicitării și își comunică propriile date de identificare. Cu alte cuvinte, prezumția este una relativă și se activează doar prin confirmarea persoanei vizate, nu prin tăcerea acesteia.

„Dacă persoana răspunde și confirmă că ea este conducătorul, procesul-verbal se consideră comunicat și devine executoriu. Amenda este datorată abia în acel moment.

Dacă, în schimb, conducătorul principal declară că altcineva se afla la volan sau nu răspunde deloc, procesul-verbal inițial se consideră revocat de drept și nu produce niciun efect juridic. În schimb, persoana care nu răspunde solicitării poate fi sancționată pentru refuzul de a furniza datele cerute, cu amenda mare prevăzută de clasa a IV-a, fără posibilitatea plății a jumătate din minim”, se mai arată în nota de fundamentare a proiectului MAI.

De ce plata amenzii nu înlocuiește obligația de a răspunde

Noile reguli clarifică un aspect care, în practică, genera confuzii: plata amenzii nu echivalează cu recunoașterea calității de conducător la momentul faptei și nu înlocuiește obligația de a răspunde solicitării de identificare. Plata poate fi făcută de o rudă, de un prieten sau de altă persoană, deci nu poate ține locul confirmării oficiale cerute de art. 39: „Astfel, cine plătește amenda fără a răspunde solicitării riscă să facă o plată nedatorată, recuperabilă ulterior, dar va fi sancționat pentru necomunicarea datelor”.

Ce înseamnă în practică noul articol 1094

Articolul 1094, introdus acum în OUG 195/2002, codifică mecanismul prezumției relative și stabilește întregul flux procedural:

-procesul-verbal se întocmește direct pe numele conducătorului principal; -procesul-verbal și solicitarea de date se transmit simultan; -procesul-verbal devine valabil doar după ce conducătorul principal își confirmă identitatea prin răspuns; - amenda este datorată abia după aceea; - dacă persoana nu răspunde sau declară că altcineva conducea, procesul-verbal se revocă automat; - iar pentru nerespectarea obligației de răspuns se aplică amenda separată și severă din clasa a IV-a.

„Această abordare reduce masiv resursele administrative, elimină dublarea corespondenței, respectă jurisprudența CEDO privind prezumția de nevinovăție și oferă un cadru mai eficient pentru procesarea contravențiilor constatate prin sisteme automate sau semnalări ale participanților la trafic”, potrivit notei de fundamentare.

Cum procedează alte state europene

Modelul românesc se situa între două sisteme majore existente în Europa. În Franța, sistemul este complet automatizat și gestionat de ANTAI, o instituție specializată. În momentul în care un vehicul este surprins încălcând regulile, procesul-verbal electronic este transmis direct titularului certificatului de înmatriculare, fără a se mai căuta șoferul efectiv: „Responsabilitatea este obiectivă și strict pecuniară: proprietarul plătește, cu excepția cazului în care desemnează alt șofer sau dovedește că nu se afla la volan. Totul se desfășoară online, rapid, transparent și fără audiere”.

Jurnalul vehiculului în Germania

În Germania, modelul este opus: răspunderea este strict personală, iar proprietarul nu poate fi sancționat decât dacă este dovedit că el conducea. Dacă refuză să spună cine era la volan, autoritățile nu-l pot amenda pentru faptă, dar îi pot impune o obligație administrativă împovărătoare, numită Fahrtenbuchauflage, prin care trebuie să țină un jurnal detaliat al utilizării vehiculului timp de cel puțin șase luni.

„Jurisprudența CEDO a stabilit, prin cauze precum O’Halloran & Francis și Krumpholz, că statele pot obliga proprietarii să declare cine conducea mașina, fără ca acest lucru să reprezinte o încălcare a dreptului la tăcere sau la neautoincriminare. Totuși, CEDO a a arătat că autoritățile nu pot trage automat concluzia că proprietarul a comis fapta doar pentru că nu răspunde solicitării. Răspunderea trebuie să se bazeze pe o confirmare clară a persoanei vizate, nu pe tăcerea sa. Acest principiu stă la baza noilor modificări adoptate în România”, mai scrie în nota de fundamentare.