Tinerii, măcinați de de un fenomen care le face viața un calvar. Vindecarea e de lungă durată

În contextul schimbărilor climatice accentuate, eco‑anxietatea devine un fenomen tot mai răspândit, afectând în special generațiile tinere, avertizează specialiștii. Studiile recente indică că frica persistentă față de viitorul mediului poate declanșa anxietate, depresie și chiar tulburare de stres post‑traumatic (PTSD), potrivit  bbcearth.com.

Eco‑anxietatea, un fenomen global în rândul tinerilor

Potrivit unui sondaj global din 2021, realizat pe 10.000 de persoane cu vârste între 16 și 25 de ani, aproximativ 75% dintre respondenți au declarat că viitorul lumii îi „înfricoșează”, iar peste jumătate cred că umanitatea este „sortită dezastrului” . Psihologul Susan Clayton de la Ohio College of Wooster explică: „Nu este doar înfricoșător, ci și demotivant”, evidențiind impactul psihologic profund asupra tinerilor.

Aceste efecte au consecințe concrete: conform unui sondaj din 2018 în SUA, o treime dintre cei cu vârste între 20 și 45 de ani au raportat că au redus planurile de a avea copii din cauza temerii legate de schimbările climatice.

Eco-anxietatea, impact imediat

Evenimente extreme precum uragane, incendii sau inundații sporesc nivelul de stres în populații. Un exemplu elocvent este incendiul din Fort McMurray (Canada), din 2016, care a forțat evacuarea a 88.000 de persoane. Un studiu al Universității Alberta a relevat că, la 18 luni după incident, o treime dintre elevii de liceu prezentau semne de PTSD. Helen Berry, profesor la Universitatea din Sydney, arată că „riscul pentru sănătatea mintală este extrem” atunci când casa și comunitatea sunt distruse.

Comisia Europeană lansează AccelerateEU pentru a reduce dependența de combustibili fosili

Misterul celor 11 oameni de știință morți sau dispăruți: patru provin din același stat și au avut acces la informații nucleare

Copiii sunt deosebit de vulnerabili. Experiențele traumatizante din copilărie pot afecta pe termen lung capacitatea de a gestiona emoțiile în viața adultă .

În țările cu venituri reduse, populațiile afectate de sărăcie sunt expuse unor riscuri și mai ridicate. Psihologul din Johannesburg, Garret Barnwell, atrage atenția că vulnerabilitatea socio‑economică amplifică impactul asupra sănătății mintale .

În Filipine, frecvența și agresivitatea taifunurilor pun presiune psihologică severă. Esperanza Cayanan, meteorolog național, și activista Mitzi Jonelle Tan au descris stări de neputință intensă în urma furtunului cu numărul 21 din 2020 . Tan a declarat: „Îți vine să spui că viața nu mai merită trăită” .

Pași concreți pentru reziliență socio‑individuală

În Canada, reacția instituțională la criza din Fort McMurray a inclus sprijin psihologic în școli, consiliere suplimentară și dispozitive de monitorizare a stresului la elevi, pentru intervenții din timp .

Inițiative ca „Force of Nature”, fondată în 2019 de Clover Hogan, pun accent pe transformarea eco‑anxietății în acțiune: „Este vorba despre dezvoltarea rezilienței emoționale care declanșează inițiativa individuală dramatică”.

În Cape Town, grădinile urbane programează și centre de răcoare pentru a combate stresul termic, integrând măsuri de adaptare climatică și beneficii pentru sănătatea mintală .

eco-anxietate / sursa foto: dreamstime.com

Experții recomandă adoptarea unor schimbări simple, dar eficiente: alimentație sustenabilă, transport ecologic și consum responsabil. Duncan Geere, editor al unui raport privind măsuri accesibile pentru reducerea încălzirii, afirmă: „Fă din schimbările climatice un criteriu în deciziile tale” . Owen Gaffney propune activism local: schimbă mintea a 25% din comunitate și ideile devin mainstream. În plus, presiunea asupra guvernelor și companiilor poate crea condiții mai avantajoase pentru acțiuni climatice corecte .

Eco‑anxietatea, perspective globale și necesitatea colaborării

Diferențele regionale în intensitatea schimbărilor climatice și gradul de responsabilitate sunt evidente. Țările cele mai afectate sunt, paradoxal, cele mai puțin responsabile și cu resurse limitate de adaptare – un adevăr subliniat de Fondul Monetar Internațional . Scăderea emisiilor cu 50% până în 2030 este necesară pentru a limita încălzirea la 1,5 °C, însă estimările recente indică o creștere de 16% pe plan global .

Secretarul General al ONU, António Guterres, avertizează asupra lipsei de timp pentru amânare: „Nu există loc pentru scuze”. El susține că acțiunea comună poate salva planeta . Biologul marin Tim Gordon completează: „Este în puterea noastră să protejăm ce este încă viabil și să facem o diferență reală