Evenimentul istoric
Ah, ce Epocă de Aur, când dacii zburdau liberi prin România Socialistă! Amănunte inedite de la nașterea filmului Burebista
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Puțini cred că își mai amintesc faptul că în pragul anului 1980, și apoi pe tot parcursul lui, mare parte din propaganda din țara noastră era axată pe o găselniță de care Nicolae Ceaușescu era foarte mândru: se împlineau fix 2050 de ani de apariția primei formațiuni statale de e aceste meleaguri, constituit sub regele Burebista.
Istoricii stabiliseră că exact, exact, exact în anul 70 înaintea erei noastre (formularea ”înainte de Cristos” nu exista, așa cum nici Cristos nu exista pentru materialiștii-dialectici!) Burebista a strâns triburile dacice sub un singur sceptru.
În paginile și site-urile noastre s-a spus de multe ori că parte din aplecarea lui Nicolae Ceaușescu pentru mari personalități din trecut venea din faptul că în mintea lui – dar mai ales în lucrările menestrelilor care-i alimentau cultul personalității – se compara cu ei.
Burebista, mai ales din cauza izvoarelor istorice puține, putea fi modelat cum se dorea. Și l-au modelat, nu în sensul în care toate filmele istorice, de pe întreg mapamondul, croiesc personajele pentru a fi pe înțelesul publicului contemporan regizului și scenaristului, ci în sensul de a crea niște personaje care să insufle ideea că există o continuitate pe aceste meleaguri de conducători drepți, apropiați și iubiți de oamenii simpli, nu de clasele care sug sângele poporului.
O simplă parcurgere a mai multor materiale din 1980 arată că, așa cum se întâmpla cu orice temă din acei ani, discuțiile despre cei 2050 de ani au fost, de fapt, o odă continuă pentru un singur personaj.
Materialul selecționat azi este din revista Cinema și vorbește despre producția Burebista, poate mulți și-l amintesc, film care știu că este căutat și vizionat și astăzi. Pelicula a fost un succes, binemeritat, după mine, deși e depășit în calitate de Dacii și Columna, din 1967 și, respectiv, 1968.
Material apărut în revista Cinema, din 6 ianuarie 1980, semnat de Roxana Pană
2050 de ani de istorie
Motto: ”Constituirea statului centralizat de sub conducerea lui Burebista în jurul anului 70 î.e.n. a fost rezultatul dezvoltării vieţii materiale şi spirituale pe teritoriile locuite de geto-daci, care făceau parte din numeroasa populaţie a tracilor, cu adinci rădăcini în întreg spaţiul carpato-danubian-pontic. Statul dac a cunoscut o puternică înflorire economico-socială în secolul I e.n., sub conducerea lui Decebal (84—106 e.n.)». Nicolae CEAUŞESCU
Autorii filmului ”Burebista - Fierul şi aurul”, scenaristul Mihnea Gheorghiu şi regizorul George Vitanidis, propun o întoarcere în timp de peste două milenii. Cum vor fi arătat strămoşii noştri cu 2050 de ani în urmă? Filmul Burebista se realizează în anul în care la Bucureşti va avea loc Congresul mondial de istorie, în anul în care întreaga ţară sărbătoreşte împlinirea a 2050 de ani de la constituirea primului stat dac centralizat.
Cinematografic vorbind, un film istoric presupune un efort mai mare de concepţie
Burebista se află pe platoul de filmare în acelaşi timp în care se lucrează la noul tratat de istorie a României, în zece volume, ce va cuprinde toate etapele formării şi dezvoltării poporului român, luptele sale milenare pentru dreptate şi neatîrnare, o lucrare amplă care, aşa cum indica secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, trebuie redactată «în lumina celor mai noi descoperiri arheologice, a izvoarelor şi mărturiilor naţionale şi universale, interpretate în spiritul principiilor ştiinţifice ale materialismului dialectic şi istoric ale adevărului obiectiv. Istoria Patriei — în adevărurile ei fundamentale — e nu numai un tezaur ce trebuie păstrat cu sfinţenie, ci în primul rînd o sursă majoră de înţelegere a prezentului, de conturare a viitorului naţional şi social».
Vorbim despre istorie şi film istoric azi, cînd mai mult ca oricînd istoria nu înseamnă aducere aminte, ilustrare, povestire, ci idee, conştiinţă activă, implicare. Cinematografic vorbind, un film istoric presupune un efort mai mare de concepţie, de înţelegere, de perspectivă în abordarea subiectului. Şi o mai mare stăpânire a expresiei cinematografice.
Între răsăritul şi apusul unei societăţi
Uneori secole de invazii, amestecuri de neamuri, înfruntări ce-au presupus mii de oameni, sunt — trebuie să fie! — surprinse într-o secvenţă într-un cadru, într-un racord! Între răsăritul şi apusul unei societăţi, cu perioadele ei de înflorire şi de eclipsă nu se scurg decît două-trei ore (maximum!) de proiecţie. Cu atît mai necesară concentrarea, folosirea inspirată a sugestiei, cu atft mai mare efortul de meditaţie şi de muncă creatoare.
Spunem acestea, pentru că altfel cum să rezumi tu în cîteva cuvinte munca echipei filmului Burebista? Munca regizoruliu Gheorghe Vitanidis, a pictoriţei de costume Hortensia Georgescu («dacă ar fi să luăm în consideraţie doar numărul personajelor şi timpul scurt de execuţie...»), munca operatorului Liviu Maier («principala problemă rămâne lumina... o epocă se reconstituie din tot, din relaţia dintre decor, personaje, încadratură lumină».. .), munca scenografului Bob Nicolescu (care în paralel cu filmările din complexul Orăștie supraveghea la Eforie Sud construirea cetătii Dionysopolis, în total peste 15 ansambluri de decor), efortul creator al lui Mircea Vodă, unul din cei mai experimentaţi şi inventivi machiori din Buftea («am încercat să-i diferențiem şi cromatic pe daci de romani, de celți...»), munca dăruită a Olgăi Adamescu, creatoarea harnaşamentelor («peste 500 ca număr, altele pentru romani, altele pentru celţi... cel mai pasionant dar şi cel mai dificil a fost realizarea stindardului «cap de lup»)...
Să adăugăm şi faptul că orice film istoric, chiar dacă şi-a propus mai puţine înfruntări de oşti, se luptă cu... neprevăzutul filmărilor.
Sub semnul soarelui
La Costeşti ploua încet, aşezat, mocăneşte, cerul parcă se prelingea pe munte. Orizont deschis: 360°. Se vedea de pe platou toată valea Grădiştei. S-ar fi văzut şi mai departe dacă ar fi fost soare. Dealul se numeşte Cetăţuia. Aici se află ruinele unei cetăţi dacice puternic fortificate, durînd din a doua jumătate a secolului doi î.e.n.. Ne aflam deci, cu întreaga echipă de filmare, în locul în care cu 2050 de ani în urmă Burebista îşi va fi stabilit reşedinţa. Cîte straturi de civilizaţie vor fi fiind azi sub pașii noştri?
Regizorul Gheorghe Vitanidis a insistat ca filmările să aibă loc aici, la Costeşti, şi în împrejurimi, la Blidaru, la Sarmizegetuza Regia... «Nu ştiu cum va ieşi filmul, cît de valoros va fi, dar cred că e un act de respect şi de probitate că filmăm aici, chiar pe locul fostelor cetăţi dacice. În unele părţi am mutat construcţia decorului nostru, tocmai pentru a ocroti ruinele. Aici nu ştii, dacă bătând o piatră, nu distrugi ceva din stratul arheologic Din păcate ne-am dezobişnuit să facem filme grele. Şi lipsa unei pregătiri temeinice începe să se simtă. Pentru a face cît mai puţine concesii, mă sprijin pe interpretarea actoricească, zonă în care, dealtfel, mă simt cel mai bine. Importante nu sunt bătăliile — ele nu vor dura mai mult de cinci minute un film — important este să arătăm cum a devenit o forţă poporul dac, sub conducerea lui Burebista».
În mijlocul platoului de la Costeşti au fost instalate — după un urcuş anevoios— şapte jilţuri, cioplite direct în trunchiuri masive de stejar. «Am vrut ca aici în lăcaşul de adunare şi instrucţie al dacilor, să fie şi locul de consiliu al regilor, un fel de Olimp» — adaugă regizorul Gheorghe Vitanidis.
Burebista şi Deceneu trec în revistă trupele
Se filmase începutul secvenţei într-o zi cu soare, deci era obligatoriu racordul, un moment din instrucţia dacilor, în care Burebista şi Deceneu trec în revistă trupele.
«Burebista: Ce veşti ai de la Accinion, prietenul nostru din Dionysopolis? Trebuie să ştim ce gînd are marele Cezar. Aştept răspunsul soliei sale», întrerupem citatul din decupaj pentru a spune cine este Acornion, unul din personajele principale ale filmului. «Acornion din Dionysopolis — încearcă să schiţeze datele personajului său Alexandru Repan - este un emisar al lui Burebista, ducînd nu aducînd veşti din imperiul roman.
Însărcinările sale diplomatice şi felul în care le-a dus la bun sfîrşit, se pare că au avut o importanţă decisivă pentru unificarea statului dac. Personajul este istoriceşte atestat de o inscripţie din anul 48 i.e.n. în care locuitorii oraşului îi aduc mulţumiri pentru serviciile sale, inscripţie în care Burebista este amintit ca «cel dintâi şi mai mare dintre regii care au domnit peste Tracia». Se pare că Acornion a mijlocit alianţa dintre Pompei şi Burebista împotriva lui Cezar. Fiind vorba de un politician, rolul mă incită la a-i colora datele din scenariu cu o viclenie cinstită, dacă mi-e îngăduit acest paradox».
Din nou vorbeşte decupajul: «Burebista: Vreau să cunoaştem efectivele exacte ale romanilor. Deceneu: Legiunile romane şi barbare laolaltă trec peste 400 mii de ostaşi. Burebista: Suntem mai puţini şi de aceea trebuie să fim mai buni Şi mai tari!»
Deceneu - cel mai important personaj după rege
«Deceneu — declară Emanoil Petruţ, interpretul lui — este un rol care-mi ridică mari probleme pentru că importanta lui personalitate este deja constituită la începutul filmului: înţelept, cu autoritate indiscutabilă, cu o expresie uneori profetică. El este marele preot şi marele sfetnic, cel mai important personaj după rege.
Cunoaşte medicină, astronomie şi, desigur, învăţătura despre îngrijirea sufletului şi despre nemurirea lui Zamolxis, care ar fi fost tot un mare preot, zeificat... Dar toate acestea le-au spus istoricii. Ar trebui ca ele să-i apară limpede fiecărui spectator, după ce va vedea filmul. Iar eu ar trebui să-l compun cu toate aceste date, dar cu minimum de vorbe și de gesturi».
Pe platou, participînd la această secvență, se mai aflau cîteva din personajele principale. Şi cum soarele intîrzia să apară, am încercat să le surprindem identitatea, din unghiul interpreţilor.
Ion Dichiseanu, interpretul lui Calopor: «În limba dacilor, numele de Calopor ar fi însemnat «cel bun, cel frumos», el fiind fiul lui Burebista, care, aşa cum spune şi in scenariu, pierdut a fost şi s-a aflat. Bun, frumos şi curajos, el este un erou, hai să-i zicem pozitiv, în sensul cel mai adevărat al cuvîntului. Odată aflat lîngă Burebista, îi rămîne credincios pînă la moarte. Luase parte la răscoala lui Spartacus, iar la războaiele din timpul lui Burebista, cere mereu să fie trimis în prima linie...»
„Pentru a nu ştiu cîta oară îmi sunt strămoş”
Şerban Ionescu, interpretul lui Comata: «Un trac, fost luptător în armata lui Spartacus. Rănit fiind, îI însoţeşte pe Calopor în Dacia şi odată ajuns în locurile unde s-a născut hotărăşte să rămână aici. Comata, în limba dacilor, însemna agricultor. Intrînd în război pentru a-şi apăra pămintul, continuă să spere că odată va putea să-l lucreze».
Ovidiu Moldovan este interpretul lui Lai: «Poet şi cintăreţ, însoţitorul lui Calopor. Are un fluier, «arma» lui, cu două ţevi «una pentru minte, alta pentru veselie». Pentru a nu ştiu cîta oară îmi sunt strămoş. Am jucat în aproape 15 filme istorice, niciodată într-un film contemporan, deşi îmi doresc foarte mult».
În rolul lui Carp, regele moldovenilor, Corado Negreanu: «Numele de Carp vine de la carpi, moldovenii de atunci. E un conducător viteaz, care-l iubește pe Burebista, și mai ales pe fiul lui, — Calopor —, pe care încet cu răbdare, îl readuce în lumea dacilor după o îndelungată rătăcire. E un războinic. Ce făcea în vremuri de pace? Mă întreb dacă le-a apucat. Vitejia era atunci o condiţie de supravieţuire. Datorită vîrstei — aproape 60 de ani, vârstă matusalemică pe vremea aceea — are o înţelepciune, care e desigur a experienţei».
În Dacia şi regii muncesc
Ernest Mattei — Castaboca: «Unul dintre regii care s-a unit de bunăvoie cu ceilalţi, pentru a constitui un stat unic sub conducerea lui Burebista. Are nouă feciori ca și cinci nurori. Nevasta nu se prea vede, ca toate filmele istorice este si armurierul dacilor — el le face armele — și şeful unei cetăți civile. Când vine Calopor şi-l vede lucrînd în fierărie, se miră că în Dacia şi regii muncesc».
S-au filmat în acea zi la Costeşti doar cîteva cadre cu Comosicus (fiul lui Deceneu, interpretat de Vlad Rădescu) şi Viscol (căpetenie de oşti, interpret Szobi Cech) aruncînd suliţa. Cu o zi înainte, la gura minei aurifere de la Buda-Brad, — pe vechile teritorii ale agatîrşilor — se filmase pe ploaie. În secvenţa aceea, ploaia nu deranja pentru că făcea atmosfera şi mai apăsătoare şi exact asta trebuia.
La Costeşti însă, toată ziua echipa a aşteptat soarele... Un rit dac, amintit de Mircea Eliade, povesteşte că dacii aruncau cu săgeţi în sus, cînd izbucneau fulgerele şi tunetele pe cer.
Marea problemă rămîne... soarele
Filmările continuă, în ciuda vremii capricioase şi marea problemă rămîne... soarele. «Cea mai interesantă cercetare de la Sarmizegetuza în 1979 — scrie istoricul Hadrian Daicoviciu, care este dealtfel şi unul din consilierii filmului — n-a fost arheologică ci... astronomică.
S-a observat astfel că linia care uneşte centrul podeţului de peste canalul de calcar cu punctul de intersecţie a axelor pragurilor de calcar din sanctuar, cu centrul platformei de piatră exterioară sanctuarului şi cu o mică şa de pe o înălţime învecinată, coincide cu direcţia răsăritului soarelui la solstiţiul de vară. Pe de altă parte, prin centrul «soarelui de andezit» şi centrul pragului I din marele sanctuar circular trece linia răsăritului echinocţial al soarelui, iar linia care uneşte centrul «soarelui de andezit» cu centrul sanctuarului patrulater reprezintă direcţia meridianei locului».
Între documentul istoric, aflat la temelia oricărei cercetări ştiinţifice şi faptul artistic, de creaţie, există un raport niciodată rigid sau cu determinări univoce. Uneori o nuanţă, un accent poate arunca o lumină nouă asupra unui adevăr şi acel accent poate veni de la oricare din termenii raportului amintit. De fapt istorici, arheologi, astronomi, lingvişti... sau cineaşti, artişti, nu fac decit să mediteze asupra istoriei. O meditaţie întotdeauna fertilă pentru prezent «Şi ne simţim mari, puternici, numai de-i gândim pe ei» scria Mihai Eminescu.
Dacă ai date sau informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]
Recomandările noastre
