Întuneric în Epoca de Aur. Cum se stingea lumina în România lui Ceaușescu (1987–1989)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Întuneric, frig și lipsă de alimente. În a doua jumătate a anilor 1980, România socialistă a traversat una dintre cele mai severe crize socio-economice din istoria sa. Decizia lui Nicolae Ceaușescu de a achita integral datoria externă a țării, de aproximativ 11 miliarde de dolari, într-un timp record a impus un regim drastic de austeritate.

Printre cele mai vizibile și traumatizante măsuri s-a numărat raționalizarea extremă a energiei electrice și termice, ale cărei efecte au culminat în perioada 1987–1989.

Legiferare pentru întuneric

Măsurile de raționalizare nu au fost improvizate ad hoc, ci au fost instituționalizate printr-o serie de decrete ale Consiliului de Stat. Cel mai drastic act normativ a fost Decretul nr. 272 din 10 noiembrie 1987 privind măsurile pentru raționalizarea consumului de energie electrică și gaze naturale,. Acesta a modificat și înăsprit decretele anterioare, Decretul nr. 24/1979 și Decretul nr. 13/1985.

„Consumul de energie electrică al populației se reduce cu 20% față de nivelul stabilit prin Decretul nr. 13/1985. Depășirea consumului lunar de energie electrică și gaze naturale stabilit pe fiecare gospodărie se penalizează cu majorarea tarifelor și, în caz de recidivă, cu întreruperea furnizării.” Decretul Consiliului de Stat nr. 272/1987, art. 3

Curent întreupt. Sursa foto: EEC-Razvan Valcaneantu

Mecanismul cotelor și al penalităților

Populația a fost supusă unui sistem draconic de cote lunare. O gospodărie obișnuită primea o cotă ce varia, în medie, între 15 și 30 kWh pe lună, în funcție de numărul de camere și de zonă. Pentru comparație, un frigider mediu din acea epocă consuma singur peste 20-25 kWh lunar.

Dacă o familie depășea cota alocată, se mărea prețul. Depășire cu 1% - 5%: tariful pe kWh se majora de 2 ori. Depășire cu 5% - 10%: tariful se majora de 3 ori. Depășire de peste 10%: tariful creștea de 5 până la 10 ori, urmat de debranșarea temporară sau definitivă de la rețeaua electrică de către angajații Întreprinderii de Rețele Electrice.

Penele de curent programate și sacrificarea sectorului casnic

Regimul comunist a acordat prioritate absolută industriei grele și siderurgiei, mari consumatoare de energie și ineficiente tehnologic, sacrificând nevoile elementare ale populației. Industria grea consuma cam 75–80%, iar sectorul Casnic & Servicii, restul de 10–15%.

Pe lângă cotele restrictive, rețeaua națională aplica așa-numitele deconectări tematice sau „pene de curent programate”. Cartierelor rezidențiale le era oprită energia electrică zilnic, fără un orar predictibil, pe durate cuprinse între 2 și 6 ore, adesea în momentele de vârf (dimineața și seara).

Ceaușescu, la congresul XIV. sursa: Agerpres

Impactul asupra vieții cotidiene

În gospodării s-a generalizat folosirea becurilor de mică putere, de 25W–40W. Utilizarea aparatelor electrocasnice de mare consum, aeroterme, mașini de spălat, reșouri, era practic imposibilă fără depășirea cotei.

Pentru a economisi energie, Televiziunea Română și-a redus emisia la doar 2 ore pe zi. Emitea doar între 20:00 și 22:00, programul fiind dominat de cultul personalității și de propaganda de partid.

Iluminatul public a fost redus cu peste 75-80%. Orașele românești erau cufundate într-un întuneric aproape total după lăsarea serii, singurele surse de lumină fiind farurile rare ale autoturismelor. Ascensoarele din blocurile de locuințe erau oprite frecvent sau funcționau după un program restricționat, iar frigiderele din gospodării se dezghețau repede, ducând la alterarea alimentelor și așa greu de procurat.

Controlul social și cultura rezistenței pasive

Raționalizarea energiei a funcționat și ca o pârghie de control și presiune psihologică. Echipe mixte, formate din reprezentanți ai IRE, ai Miliției și ai comitetelor de partid, făceau controale inopinate în blocuri pentru a verifica dacă cetățenii foloseau reșouri improvizate sau becuri nepermise.

În replică, românii au dezvoltat strategii de supraviețuire și rezistență cotidiană, cum scria și Evenimentul Istoric

Folosirea lămpilor cu gaz, a lumânărilor sau a lămpilor improvizate din baterii auto era o modalitate. Modificarea ilegală a contoarelor electrice, prin metoda „măsluirii” sau oprirea discului cu magneți, era varianta riscantă. Mutarea activităților de studiu și lucru în singura cameră încălzită sau luminată din casă, era inevitabilă.

Sursa foto: dreamstime.com

Evaluare istorică

Politica de economisire brutală din anii 1987–1989 nu a salvat sistemul energetic național, ci doar a mascat incapacitatea structurală a economiei de comandă de a gestiona resursele. Deși în primăvara anului 1989 Nicolae Ceaușescu a anunțat achitarea integrală a datoriei externe, costul uman și moral a fost imens.

Austeritatea energetică a adâncit alienarea populației față de regim, transformând lipsa de lumină și căldură într-unul dintre principalele motive ale nemulțumirii populare care a izbucnit în decembrie 1989.