„Știam toți că de vină era neplata datoriilor la stat”. Mărturia din interior despre falimentul Realitatea

Decizia recentă a Consiliului Național al Audiovizualului de a retrage definitiv licența postului Realitatea Plus a scos la iveală nu doar cifrele unui dezastru financiar prelungit, ci și drama umană și profesională a celor care au stat în spatele camerelor.

Jurnalistul Bogdan Muzgoci, fost angajat al postului, a publicat o mărturie publică tranșantă în care explică, din calitatea de martor direct, cum a decăzut televiziunea. Un episod care confirmă ceea ce am scris în EVZ: este vorba despre datorii neplătite, nu despre cenzură.

Dincolo de detaliile editoriale șocante, textul său confirmă o realitate cruntă, ascunsă adesea publicului sub masca „luptei pentru libertatea de exprimare”: televiziunea s-a prăbușit, în mod repetat, din cauza datoriilor masive neplătite de patronat.

Mitul libertății de exprimare și realitatea datoriilor la stat

Unul dintre cele mai puternice pasaje din mărturia lui Muzgoci se referă la momentul critic din 2019, când vechea firmă, Realitatea Media SA, a intrat în faliment, iar emisia a fost mutată pe Realitatea Plus. Jurnalistul demontează mitul victimizării politice, recunoscând deschis că echipa știa exact care era motivul real al închiderii: restanțele uriașe către bugetul public.

CNIR a preluat cinci proiecte majore de infrastructură rutieră, inclusiv autostrăzi și un nou pod peste Dunăre

Nicușor Dan, primele declarații publice după moțiune: Exclud alegerile anticipate. Invit la calm, România e o țară stabilă, instituțiile funcționează

„Atunci, în 2019, în platou se vorbea despre libertatea de exprimare. Chiar dacă știam toți că nu noi eram de vină ci neplata datoriilor la stat de către patron. Nu eram naivi, dar ne ajutam de postura de victimă ca să avem încă un motiv să tragem, să arătăm că renaștem”, mărturisește Muzgoci.

Această confesiune confirmă cinismul cu care patronatul a folosit imaginea și munca jurnaliștilor ca scut uman pentru a masca un management dezastruos. În timp ce pe ecran se striga cenzura, în contabilitate statul român era prejudiciat de zeci de milioane de euro reprezentând taxe și contribuții sociale reținute de la aceiași angajați, dar nevirate niciodată la buget.

Infiltrarea „atârnătorilor” și deturnarea editorială

Potrivit jurnalistului, tranziția către Realitatea Plus, care începuse cu speranță și multă muncă din partea echipei tehnice și redacționale, a fost rapid deturnată. Locul profesioniștilor a fost luat treptat de figuri controversate, pe care Muzgoci îi numește inițial „simpli atârnători”, deveniți ulterior formatori de opinie.

Muzgoci nominalizează direct persoanele care au marcat declinul editorial al postului: Anca Alexandrescu, Miron Mitrea sau Laurențiu Botin. Mai mult, el amintește cum foști ofițeri cu „agende dubioase” și fugari condamnați, precum Cristian Rizea, au fost transformați peste noapte în „surse credibile”.

Grupul Realitatea TV, văzut din afară. sursa: captură video

Rezultatul? Colegii buni, presați sau alungați, au început să plece, lăsând televiziunea pe mâna unei noi agende dezinformatoare.

„Mascote putiniste” vs. Drama oamenilor din spate

Mărturia de pe Facebook atinge și o coardă profund umană. Jurnalistul subliniază că închiderea unei instituții de presă, mai ales în preajma Sărbătorilor Pascale, lovește cel mai crunt în oamenii nevinovați din spate: cameramani, asistenți, producători, personal tehnic (ingest, MCR) sau șoferi. Sau cum spune Bogdan Muzgoci, „colegii alături de care am împărțit un sandwich sau chiar banii de salariu când nu ne ajungeau la toți”.

În contrast puternic cu acești profesioniști de sacrificiu, care adesea sufereau primii din cauza datoriilor și a neplății la timp a salariilor –, Muzgoci îi condamnă dur pe cei care au preluat astăzi emisia Realitatea Plus.

„Astăzi, alte voci de trompete rusofile se dau de ceasul morții [...] Ăștia sunt doar niște mascote putiniste. Pentru ăștia aș închide și planeta”, scrie fostul angajat.

Apel la SRI și SIE

În finalul mesajului său, Bogdan Muzgoci trage un semnal de alarmă către instituțiile statului (SRI, SIE), cerându-le să identifice și să taie din timp „sursa banilor mânjiți de interese rusești”, pentru ca jurnaliștii onești să nu mai ajungă captivi în redacții compromise, care sfârșesc invariabil sub greutatea propriilor datorii și a imposturii.