Evenimentul istoric
Mineriada care nu se uită niciodată. Piața Universității e locul unde au murit, au cântat și au fost bătuți români
Fotografie simbol din Piața Universității, iunie 1990. sursa: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Amintirile mele de reporter despre Piaţa Universităţii şi prima mineriadă sângeroasă sunt multe. Nu se pot uita și pentru că, an de an, am scris despre ce au trăit bucureștenii și au văzut la televizor românii din toată lumea. De ce faceam asta noi, jurnaliștii? Pentru că vrem ca și generațiile tinere să știe partea din istoria însângerată a României de după căderea comunismului.
Astăzi avem o lege promulgată de președintele României, Nicușor Dan, care a stabilit că ziua de 13 iunie este dedicată comemorării victimelor Mineriadei.
În această dimineață, președintele a depus o coroană de flori la monumentul din Piața Universității dedicat memoriei victimelor Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Mesajul său a repetat esența a ceea ce au spus și alți președinți: „Lipsa unui verdict clar din partea Justiției, la peste trei decenii și jumătate, rămâne o pată de nepermis și o restanță care trebuie rezolvată”.
Scuzați pesimismul de reporter, de martor al acelor zile și de jurnalist de investigații, dar nu mai este nimic de făcut după 36 de ani. Nici americanii nu au un verdict clar despre cine l-a împușcat pe președintele Kennedy.
Ce fac românii astăzi, 13 iunie 2026? Marșuri numite „Parada Pride” și Anti Parada Pride. Fenomenul Piața Universității a fost înlocuit cu Fenomenul LGBTQ. Chiar nu se putea găsi o altă zi pentru a 21-a plimbare a bărbaților pe tocuri?
Fenomenul Piaţa Universităţii, amintiri de reporter
În decembrie 1989, în Piața Universității au murit oameni, împușcați din ordinul lui Ceaușescu. Şi în iunie 1990 eram tot într-o revoluţie. Societatea civilă era împărţită în două, ca şi acum: unii care “ţineau” cu “golanii” (etichetă pusă de preşedintele Ion Iliescu) din Piaţa Universităţii, iar alţii îi aplaudau pe cei care îi strângeau cu dubele pe protestatari fiindcă tulburau liniştea şi ordinea socială cu revolta lor împotriva clasei conducătoare.
Până şi în familii, soţii aveau opinii divergente, copiii se certau cu părinţii, iar vecinii ajunseseră să nu se mai salute, funcţie de simpatia sau antipatia faţă de “fenomenul Piaţa Universităţii”.
Așa arăta Piața Universității în mai-iunie 1990
Seara, până târziu în noapte, toţi erau conectaţi la televizoare pentru a urmări discursurile şi cântecele din Piaţă ale protestatarilor, secvenţele luate din corturile întinse în faţa Teatrului Naţional, în care convieţuiau de pe 21 mai “neinfectaţii de comunism”.
Cred că în perioada aceea vânzările la televizoarele color crescuseră semnificativ în România. Seară de seară, începea spectacolul televizat al şedinţelor CPUN, primul Parlament al României de după căderea lui Ceauşescu.
13 iunie, debutul masacrului din Piața Universității
În urmă cu 36 de ani, în zorii dimineţii de 13 iunie 1990, „forţele de ordine” ale Poliţiei Capitalei, sub comanda generalului Corneliu Diamandescu, la ordinul ministrului de interne Mihai Chiţac, au spart tabăra „golanilor” din Piaţă cu bastoane şi gaze lacrimogene. Sânge spălat cu tulumbele.
Marian Munteanu, liderul studenţilor, a fost bătut şi arestat. Autobuzele cu care au fost aduşi poliţiştii în Piaţa Universităţii aveau să fie incendiate mai târziu, chiar de către reprezentanţi ai Ministerului de Interne. Acţiunea subversivă, probată de presă câţiva ani mai târziu, avea să deschidă drum incidentelor ce vor urma pe 14 si 15 iunie.
„Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”, striga din microfonul TVR preşedintele Ion Iliescu.
Atunci, în 13 iunie 1990, dubele Poliţiei şi-au făcut datoria, protestatarii ajungând pe platforma Măgurele, arestaţi şi anchetaţi de procurori.
Cei care au scăpat de cătuşe au declanşat revolta ce avea să se transforme în „Mineriada lui Ion Iliescu”. Sediul Poliției Capitalei a fost atacat, oamenii au pătruns în interior, s-au incendiat niște birouri. Forțele de ordine au tras cu gloanţe adevărate (muniţie de război) pe Calea Victoriei. Primele anchete din anii 90 consemnau trei morți.
Sânge, terore şi flori într-un Bucureşti debusolat. Trei zile de infern
14 iunie 1990. De cu noapte, centrul Capitalei fusese ocupat de minerii sosiţi cu garniturile de tren. I-am văzut de la balcon cum treceau spre Piața Victoriei. Zona Gării de Nord era în fierbere.
Oamenii cu căşti, bâte şi lămpaşe strigau că au venit să facă ordine. Şi au făcut! O gloată scăpată de sub control. Au lovit cu bâtele tineri, bătrâni, femei și bărbați, aleși după criterii numai de mineri știute. Dacă erau, într-adevăr, mineri...
A urmat apoi asediul asupra sediilor partidelor istorice şi a casei lui Ion Raţiu… Devastarea Televiziunii...Piaţa Universităţii, cu golanii ei răniţi, bătălia de la sediul Ministerului de Interne... şi politicienii gargaragii, angrenaţi cu toţii în lupta pentru ciolan.
Şi a urmat ziua de 15 iunie, cu plantare de flori la Inter şi mulţumirile preşedintelui Iliescu adresate minerilor pentru că au făcut ordine.
Fenomenul Piața Universității a generat adevărata Opoziție
După atâţia ani, cred ca fenomenul Piaţa Universităţii, aşa spontan cum a fost şi cum l-am trăit, a generat apariția adevăratei Opoziții la partidul lui Iliescu, FSN. Trebuiau separate apele, dinamitat consensul lui Iliescu şi trebuia să apară (mai extinsă) Opoziţia - PNL și PNȚCD. În 20 mai 1990 au avut loc alegerile, iar Ion Iliescu fusese votat președintele României cu peste 85%. Au fost primele alegeri libere de după Război.
Tot pentru adevărul istoric, trebuie consemnat că Miron Cozma, cel care se identifică cu Mineriadele ca „Luceafărul Huilei”, nu participase la cruntele bătăi din București din 13-15 iunie 1990, fiindcă n-ajunsese lider. Dar, la Mineriada din 1991 şi-a impus propria lege chiar în Parlamentul României. A pătruns acolo cu ortacii săi care au urinat chiar sub privirile gărzilor.
Dacă ai date sau informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]
Recomandările noastre
