Secretele mineriadei din iunie 1990. Cum s-au infiltrat SRI și „Doi și-un sfert” în Piața Universității

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Documentele din rechizitoriul Parchetului Militar dezvăluie amploarea infiltrării serviciilor secrete (SRI, UM 0215) în Piața Universității în iunie 1990. Manifestațiile maraton din Piața Universității din primăvara și vara anului 1990 au rămas în istoria României drept simbolul luptei pentru democrație și anticomunism.

Cu toate acestea, în spatele fenomenului civic, s-a aflat o amplă și agresivă operațiune de spionaj, filaj și infiltrare orchestrată de noile structuri de securitate ale statului post-decembrist.

Conform datelor oficiale cuprinse în Rechizitoriul Parchetului, în rândul manifestanților au mișunat în permanență cadre militare în civil și agenți sub acoperire. Informațiile strânse de aceștia ajungeau direct pe birourile președintelui Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), Ion Iliescu, și prim-ministrului Petre Roman.

SRI, UM 0215 și Armata, structurile care au supravegheat Piața

Probele administrate de procurorii militari, depoziții de martori și înscrisuri oficiale, demonstrează că aparatul de forță al statului a fost mobilizat masiv pentru monitorizarea protestatarilor.

Urmează un scandal în PNL. Scurgeri de informații din culise: Planul lui Bolojan de a-l exclude pe Adrian Veștea

Paste rapide cu dovlecei și pui. Rețeta lui Jamie care combină bucătăria italienească cu cea asiatică

Notele informativă și datele culese proveneau din trei surse principale: Serviciul Român de Informații (SRI), condus de Virgil Măgureanu, U.M. 0215 (faimoasa structură „Doi și-un sfert” a Ministerului de Interne, unitățile militare ale Armatei, inclusiv trupele de parașutiști.

Virgil Măgureanu, șeful SRI, în 1996. sursa: Agerpres

Agenții sub acoperire, bătuți din greșeală de propriii colegi

Infiltrarea era atât de masivă încât a generat situații absurde în momentele în care forțele de ordine au intervenit brutal împotriva manifestanților.

Martorul G.R., comandant de pluton la U.M. 0305, a declarat oficial în fața procurorilor: „În Piaţă se aflau şi cadre de la serviciile de informaţii şi de poliţie, în civili, şi de la SRI, care desfăşurau activităţi de culegere de date în rândul acestor manifestanţi. În procesul capturării manifestanţilor s-a întâmplat ca aceştia să fie confundaţi cu manifestanţii şi să fie agresaţi de către forţele de ordine, aceştia spunându-ne că sunt colegi cu noi pentru a scăpa.”

De asemenea, implicarea armatei este confirmată de generalul de maior (r) Ștefan-Mihai Balaban, șeful de stat major al comandamentului Aviației militare: „Anterior acestor evenimente, militari de la paraşutişti erau infiltraţi între manifestanţii din Piaţa Universităţii, pentru a obţine informaţii pe linie militară.”

La Ministerul de Interne si SRI- 13 iunie 1990 foto: Victor Roncea

Jurnaliștii au mirosit Securitatea

Deși marea majoritate a celor prezenți în Piață erau intelectuali, studenți și cetățeni de bună-credință, liderii mișcării de protest au sesizat rapid prezența elementelor dubioase.

Petre Mihai Băcanu, redactorul-șef al ziarului România liberă, a relatat în cadrul anchetei penale că a recunoscut figuri vechi din aparatul opresiv comunist: „Majoritatea manifestanţilor erau intelectuali, dar mişunau şi agenţi ai S.R.I.-ului, pe care i-am depistat ulterior şi am şi publicat în ziar acest lucru. Personal, am întâlnit acolo unul dintre informatorii care au fost cu mine în celulă înainte de 1989. L-am întrebat ce face acolo şi el poza în anti-comunist. Cunoscând personajul, mi-am dat seama că acesta nu participa din proprie iniţiativă la aceste manifestaţii.”

Camere de filaj la Hotel Intercontinental

Supravegherea nu s-a rezumat la agenții pedeștri infiltrați în mulțime. Un ofițer din cadrul Serviciului tehnic al U.M. 0215 a dezvăluit că s-a procedat la înregistrarea permanentă, video și audio, a activităților din Piața Universității, folosind camere de luat vederi amplasate strategic în ferestrele Hotelului Intercontinental.

Deși conducerea U.M. 0215 spera să obțină date despre eventuale atacuri asupra sediilor Ministerului de Interne, angajații trimiși pe teren au recunoscut că „în această perioadă nu au reieşit astfel de informaţii”.

Mihai Chitac, ministrul de interne (28 Dec. 1989 - 14 Iun. 1990) 26.02.1990

Dosarul SRI cu acțiunea „Camping”

După declasificarea documentelor interne ale SRI, procurorii au pus mâna pe dovezi clare privind logistica utilizată. Într-o Notă din data de 26 mai 1990, adresată Biroului executiv al Consiliului Director al SRI, sunt detaliate resursele alocate sub numele de cod „Camping”.

Personalul alocat acțiuni era format din 32 de lucrători operativi, împărțiți în două schimburi de câte 12 ore. Din punct de vedere logistic erau prezente 4 autoturisme speciale, aparatură foto și tehnică video avansată.

O grupă operativă formată din 4 ofițeri superiori se ocupa exclusiv cu centralizarea și transmiterea rapoartelor către conducerea statului.

Conform notei SRI, liderii fenomenului Piața Universității erau permanent urmăriți operativ. Printre cei nominalizați se numărau: Marian Munteanu, Dumitru Dincă, precum și alți activiști

Presiuni, amenințări la adresa liderilor studenți

Teroarea informativă nu s-a oprit la perimetrul Pieței Universității, ci s-a mutat în viața privată a protestatarilor. Organele de informații au hărțuit sistematic familiile și părinții celor considerați „instigatori”.

Marian Munteanu, liderul Ligii Studenților și parte civilă în dosar, a descris amploarea presiunilor exercitate de autorități pentru descurajarea mișcării: „Au existat şi numeroase presiuni exercitate asupra unora din membrii organizaţiilor noastre, în special asupra părinţilor şi familiilor... Am cunoştinţă şi am şi semnalat la vremea respectivă agresiuni îndreptate împotriva unor persoane, intrări prin efracţie în domiciliile acestora, ameninţări telefonice sau directe, verbale, uneori chiar şi intervenţii brutale, toate vizând intimidarea şi întreţinerea unei stări de nelinişte, îngrijorare, încercări de descurajare a efervescenţei celor în cauză.”

Deși fostul prim-ministru Petre Roman a recunoscut în declarațiile sale că primea informări zilnice de la Ministerul de Interne și SRI, acțiunile disproporționate de supraveghere și infiltrare au pregătit terenul pentru deznodământul sângeros din 13-15 iunie 1990, când minerii au fost aduși la București pentru a „curăța” o piață deja mapată centimetru cu centimetru de serviciile secrete.