Un mister al Războiului Rece, pe cale să fie elucidat. Poziția sondei Luna 9, localizată de cercetători

Suprafața Lunii. Sursa foto. Pixabay

După mai bine de șase decenii de incertitudine, cercetătorii susțin că ar fi reușit să localizeze Luna 9, sonda sovietică care a fost prima care a realizat o aselenizare controlată pe suprafața Lunii. Lansată în 1966, Luna 9 a transmis primele imagini panoramice ale satelitului natural al Pământului, dar ulterior a dispărut, iar locația sa exactă rămăsese necunoscută, informează Metro.

S-ar fi găsit locul de aselenizare al sondei  Luna 9, prima care a luat contact cu suprafața Lunii

Acum 60 de ani, misiunea Luna 9 a schimbat pentru totdeauna modul în care omenirea privea explorarea spațiului, demonstrând că o navă spațială poate aseleniza cu succes pe Lună și poate trimite informații către Pământ.

După decenii de cartografiere minuțioasă a suprafeței lunare, cercetătorii cred că ar fi reușit să localizeze locul de odihnă al navei. Luna 9 a făcut parte din programul Ye-6 al Uniunii Sovietice, o serie de misiuni care inițial s-au confruntat cu repetate eșecuri. Primele 11 încercări s-au soldat cu dezastru, cauzate de defecțiuni ale rachetelor sau erori de ghidare.

Succesul a venit abia la a 12-a misiune, când sonda a aselenizat în Oceanus Procellarum, cunoscut și ca Oceanul Furtunilor, o vastă câmpie de pe partea vizibilă a Lunii.

Modul de aselenizare a fost neobișnuit: în loc să se sprijine pe picioare, nava a activat un motor de frânare și a eliberat o capsulă sferică de la câțiva metri deasupra solului.

Sfera de 100 de kilograme a fost singura componentă care a funcționat efectiv pe Lună

Capsula, echipată cu amortizoare gonflabile, a ricoșat pe suprafață precum o minge de plajă, până când s-a stabilizat și și-a deschis patru panouri exterioare asemănătoare petalelor. Restul navei s-a prăbușit în apropiere. Sfera de 100 de kilograme a fost singura componentă care a funcționat efectiv pe Lună.

Alimentată de baterii, a transmis timp de trei zile trei imagini panoramice și date științifice esențiale, confirmând că solul lunar este solid și nu reprezenta pericol pentru modulele de aselenizare.

La acea vreme, ziarul Pravda a publicat coordonatele exacte ale locului de aselenizare, însă precizia măsurătorilor din anii ’60 era limitată. Abia în 2009, odată cu lansarea sondei Lunar Reconnaissance Orbiter, camerele de înaltă rezoluție au început să captureze imagini capabile să identifice obiecte cu diametrul de doar o jumătate de metru, oferind cercetătorilor posibilitatea de a verifica și confirma locul exact al istoricei sonde.

Toate tentativele a de găsi Luna 9 au eșuat

Jeff Plescia, de la Laboratorul de Fizică Aplicată al Universitatea Johns Hopkins, a analizat imagini pentru a descoperi semne ale modulelor de aselenizare sovietice, sperând să identifice urmele motorului de coborâre al Luna 9. Deși a reușit ulterior să localizeze alte site-uri istorice, micul modul sovietic a rămas de negăsit.

Încercările au fost reluate în 2018 de Vitaly Egorov, cunoscut pentru detectarea modulelor Mars 3 pe Marte. Aceasta s-a dovedit o misiune mai complicată: zona de aterizare era extinsă, iar imaginile disponibile erau insuficient detaliate. Primele încercări nu au avut succes.

Până în 2025, Egorov a reluat căutarea, implicând voluntari online și folosind metode de triangulație. Comparând caracteristicile din fotografiile panoramice originale ale Luna 9, dealuri, bolovani și urme de ejecta, cu hărțile topografice moderne, el a recalculat coordonatele posibile, la aproximativ 25 km de poziția oficial raportată.

Descoperirea sondei Luna 9 nu este doar un eveniment istoric

Aceste date au fost transmise cercetătorilor indieni, care intenționează să folosească camerele de înaltă rezoluție ale misiunii lunare Chandrayaan-2 pentru a fotografia zona. Teoretic, imaginile ar putea dezvălui forma modulului sovietic.

O abordare paralelă este condusă de Lewis Pinault, care utilizează algoritmi de învățare automată adaptați de la detectarea micrometeoroizilor. Sistemul, antrenat pe imaginile locațiilor misiunilor Apollo, a identificat cu succes alte module sovietice și a sugerat mai mulți candidați în apropierea coordonatelor raportate ale Luna 9. Totuși, cercetătorii subliniază că analiza umană și imaginile recente rămân esențiale.

Pentru oamenii de știință, descoperirea sondei  Luna 9 nu este doar o curiozitate istorică. Studiul navelor spațiale abandonate de decenii poate oferi informații valoroase despre degradarea materialelor în condițiile dure ale suprafeței lunare. După mai bine de 50 de ani, mica sferă care a atins Luna în 1966 e posibil să fi fost în sfârșit localizată.