Robinetele taiwanezilor sunt închise două zile pe săptămână, dar ce e mai rău abia urmează să vină dacă nu se iau măsuri ferme, relatează un articol The Guardian.

Lacul Sun Moon este aproape secat

Minunatul lac Sun Moon a intrat acum sub reflectoare dintr-un motiv nefast. Pe anumite porțiuni nivelul său e atâtde jos încât a început să crească iarbă. Jetski-urile sunt așezate la întâmplare pe uscat, iar navele turistice sunt ancorate la capetele pontoanelor, unde mai este apă. La începutul lunii, descoperirea unui telefon mobil pierdut pe fundul lacului, care încă mai funcționa, a adus lacul în atenția publică internațională.

Situația este îngrijorătoare. Anumite rezervoare de apă din centrul și sudul insulei sunt pur și simplu goale, la cel mult 5% din capacitate sau chiar mai puțin. Săptămâna trecută au fost raportate cazuri în masă de pești morți, un fenomen întâlnit în timpul secetei din Australia.

Taiwan s-a mai confruntat cu secete în trecut, însă obsevatorii speră că severitatea actualei crize – care durează de 18 luni și amenință inclusiv producția de semiconductoare, care susține economia taiwaneză – este suficientă pentru a genera acțiuni eficiente de contracarare a schimbărilor climatice.

Dispariția taifunurilor ar putea deveni regulă

Insula se bazează în principal pe taifunurile sezoniere pentru a umple rezervoarele, însă în 2020 niciunul nu a mai ajuns pe uscat. Iar asta se poate repeta. Doctorul Huang-Hsiung Hsu, din cadrul centrului pentru schimbări climatice antropogenice Academica Sinica, consideră că studiile arată „taifunuri mai puține, dar mai puternice, primăveri mai secetoase, mai puține zile ploioase și o creștere a intensității precipitațiilor în viitorul mai cald, în plus față de creșterea temperaturii și valuri de căldură, ca peste tot în lume”.

„Asta înseamnă un risc mai crescut de secetă și dezastre naturale, precum inundații sau alunecări de teren”, spune Hsu. Potrivit acestuia, guvernele nu au respectat angajamentele făcute în vederea combaterii crizei climatice. El se alătură altor observatori care susțin că guvernul nu e pregătit pentru viitor.

Pe insula există planuri de a redirecționa râuri și de a crește capacitatea rezervoarelor, însă în situația de criză actuală autoritățile au închis piscinele, saunele și spălătoriile de mașini, au impus companiilor să reducă consumul de apă, iar anumite provincii inclusiv Taichung se pregătesc să foreze din nou puțuri de apă vechi de decenii.

Rugăciuni în masă la zeul Matsu și două zile pe săptămână fără apă pentru locuitori

S-au făcut rugăciuni în masă către zeul Matsu, iar cercetătorii guvernamentali au apelat la ceea ce Hsu numește „tehnologia imatură” de a provoca ploi cu ajutorul unor substanțe dispersate în aer de nori. Mulți insulari sunt afectați de restricții severe, iar zone întregi au sistat furnizarea de apă potabilă două zile pe săptămână.

În fiecare miercuri după-amiază, Dino Chang umple toate recipientele din casă cu apă, inclusiv o cadă pentru copii din baie. Chang salvează apă inclusiv de la umidificator. Femeia de 43 de ani și soțul ei prefer să comande mâncare de la UberEats pentru a economisi apă. De asemenea, ambii soți se spală mai rar decât în mod normal. Când apa se epuizează, ea cară apă cu găleata de la un rezervor temporar aflat la două blocuri de ea.

Dilema națională: apa e prea ieftină, iar consumul prea mare

Observatorii susțin că au fost luat puține măsuri în privința avertismentelor pe termen lung că Taiwan nu se va mai putea baza pe taifunuri în viitor. Autoritățile evită o problemă cheie: populația din Taiwan plătește prea puțin pentru apă și folosește prea multă.

Se estimează că locuitorii din Taiwan au unul dintre cele mai mici prețuri pentru apa potabilă din lume, iar în 2020 fiecare taiwanez a folosit în medie 289 de litri zilnic. În capitala Taipei, consumul a fost de 338 de litri zilnic. Spre comparație, în Marea Britanie fiecare locuitor a folosit în medie 142 de litri zilnic. Populația și autoritatea sunt concentrate în capitala Taipei, care obține apă dintr-o sursă curată și din abundență, confruntându-se rareori cu o penurie de apă.

Thomas Liou, angajat al departamentului de planificare urbană din orașul Taichung, susține că „oamenii nu sunt stimulați să conserve apa, să o recicleze sau să caute soluții inovatoare”. El consideră că autoritățile sunt conștiente de mult timp că o creștere a prețului apei îmseamnă sinucidere electorală. „În afara momentelor de criză”, adaugă acesta, dând exemplu creșterile mici survenite după cutremurul din 1999. „Anul acesta ar putea fi momentul pentru încerca”, mai spune el. Rika Tseng (37 ani) adaugă că, dacă un candidat ar include în platforma sa propunerea unor prețuri mai mari, l-ar vota pentru curaj.

Ministerul Economiei, una dintre cele 3 autorități care reglementează alimentarea cu apă, admite că prețul este redus, dar că guvernul suportă o mare parte a lui. De asemenea, oficialul subliniază că prețul apei este stabilit printr-un proces juridic „complicat” care implică mai multe departamente.

Gigantul TSMC folosește 156 de milioane de litri zilnic, dar acoperă 4% din PIB

Unul dintre consumatorii majori de apă din Taiwan, gigantul tehnologic TSMC, folosește 156 de milioane de litri pe zi. Compania acoperă o mare parte din producția de semiconductori la nivel mondial – componente folosite în aproape orice dispozitiv sau echipament din ziua de azi, de la mașini la telefoane – și contribuie cu 4% la Produsul Intern Brut al statului insular. Însă seceta a creat temeri internaționale privind producția.

TSMC nu este afectat de măsura care lasă locuitorii două zile fără apă potabilă, însă companiilor li s-a cerut să își reducă consumul cu 15%. Compania aduce apă cu cisternele în anumite unități, iar în ultimii ani s-a concentrat pe procesele de reciclare și conservare a apei. „TCM are un sistem de management al riscului pe termen lung, care acoperă riscul apei. Prin măsurile existente de conservare a apei, putem reduce consumul cerut de guvern fără vreun impact asupra producției”, a declarat la începutul lunii CC Wei, CEO-ul TSMC.

Joi, a plouat în zona lacului Sun Moon. Deși 24 de ore de ploi nu au fost suficiente pentru a opri seceta, cel puțin au existat precipitații. „Taiwan nu este o țară fără apă”, spune Thomas Liou. „Doar că nu avem metode potrivite pentru a reține și  a distribui apa”.

Sursa: The Guardian