Social
O planetă rescrie regulile NASA. Super-Pământul cu temperaturi extreme a surprins cercetătorii
Pământ - Marte. Sursa foto NASA
Din cuprinsul articolului
O planetă extremă descoperită la sute de ani-lumină de Pământ îi determină pe cercetători să reanalizeze unele dintre teoriile considerate până acum solide despre formarea și menținerea atmosferei pe corpurile cerești, potrivit ScienceDaily.
O planetă rescrie regulile NASA
TOI-561 b, identificată inițial în 2021 cu ajutorul telescopului spațial TESS și studiată ulterior prin observațiile Telescopului Spațial James Webb, a atras atenția comunității științifice prin caracteristicile sale neobișnuite. Planeta este descrisă drept o „bilă de lavă umedă”, o formulare care reflectă contrastul dintre suprafața dominată de rocă topită și prezența unei atmosfere dense.
Un „super-Pământ” cu temperaturi extreme
TOI-561 b face parte din categoria super-Pământurilor, fiind o planetă stâncoasă mai mare decât Terra. La suprafață, temperaturile ajung în jurul valorii de 1.800 de grade Celsius, suficient pentru a menține rocile în stare lichidă.
În mod tradițional, astfel de condiții erau considerate incompatibile cu existența unei atmosfere stabile. Noile observații contrazic însă această ipoteză.
Datele obținute indică faptul că planeta are un înveliș gazos care conține vapori de apă, oxigen și dioxid de carbon.
„Am fi crezut, pe baza cunoștințelor noastre actuale, că o planetă atât de mică și fierbinte nu ar putea să-și mențină atmosfera mult timp. Cu toate acestea, observațiile arată contrariul”, a explicat cercetătoarea Nicole Wallak.
Astronaut NASA. Sursă foto: Facebook
Un mecanism posibil pentru menținerea atmosferei
Cercetătorii iau în calcul existența unui echilibru între magma de la suprafață și gazele din atmosferă. În acest scenariu, gazele sunt eliberate constant din interiorul planetei, iar lava le reabsoarbe, formând un ciclu care ar putea menține stabilitatea atmosferei chiar și în condiții extreme.
Acest mecanism ar putea explica de ce planeta nu își pierde învelișul gazos, așa cum se credea anterior în cazul unor lumi similare.
TOI-561 b orbitează foarte aproape de steaua sa, la o distanță de aproximativ un sfert din cea dintre Mercur și Soare. Din acest motiv, perioada orbitală este extrem de scurtă: un an durează mai puțin de 11 ore. Planeta este blocată gravitațional, ceea ce înseamnă că o emisferă este permanent expusă radiației stelare, iar cealaltă rămâne în întuneric.
Chiar și în aceste condiții, atmosfera pare să redistribuie căldura suficient de eficient încât partea aflată în umbră să nu fie complet înghețată.
Super-Pământul orbitează o stea foarte veche
TOI-561 b se află la aproximativ 560 de ani-lumină distanță și orbitează o stea foarte veche, estimată la circa 10 miliarde de ani, de două ori mai veche decât Soarele.
Această caracteristică sugerează că planeta s-a format într-o perioadă timpurie a universului, oferind indicii importante despre modul în care au apărut primele planete stâncoase.
Descoperirea acestei planete ridică semne de întrebare privind limitele în care o atmosferă poate exista și se poate menține.
TOI-561 b arată că modelele actuale nu pot explica pe deplin diversitatea lumilor din univers și sugerează că procesele planetare sunt mai complexe decât se credea până acum.
