Noua ordine mondială a început în Venezuela. România se află printre peștii mici, susține Adrian Năstase

Donald Trump. Sursă foto: Captură video

Operațiunea Statelor Unite de capturare a lui Nicolás Maduro nu este, în opinia fostului premier Adrian Năstase, un simplu episod de politică externă, ci un semnal major că sistemul internațional se reconfigurează.

Într-o analiză amplă pe blogul personal, Năstase susține că lumea post-Război Rece intră într-o fază în care dreptul internațional este marginalizat, iar deciziile sunt luate tot mai des în funcție de raportul de forță dintre marile puteri.

În acest context, fostul premier avertizează că statele mici și medii, inclusiv România, riscă să devină simple obiecte ale unor tranzacții geopolitice făcute „peste capul lor”.

Dreptul internațional este înlocuit de o ordine impusă de marile puteri

Adrian Năstase observă că liderii americani evită tot mai des referințele la dreptul internațional clasic și preferă noțiunea vagă a unei „ordini bazate pe reguli”. În analiza sa, această formulă nu face trimitere la reguli general acceptate, ci la norme stabilite unilateral sau în cercuri restrânse de state dominante.

„Nu este vorba de regulile generale ale dreptului internațional, acceptate de întreaga comunitate internațională, ci despre regulile pe care le impun marile puteri, împreună sau separat, în sferele de influență arondate”, afirmă fostul premier.

În viziunea sa, cazul Venezuelei confirmă această mutație conceptuală, în care legitimitatea juridică este secundară eficienței politice și militare.

Separarea intereselor americane de cele europene devine tot mai vizibilă

Năstase afirmă că a început să înțeleagă mai bine criticile formulate anterior de JD Vance la adresa Europei. În opinia fostului premier, problema nu ține de valori comune, ci de o separare tot mai clară între interesele Statelor Unite și cele ale Uniunii Europene.

Această ruptură ar fi vizibilă atât în modul de gestionare a războiului din Ucraina, cât și în raportarea Washingtonului la procese politice și electorale din Europa. Capturarea lui Maduro este, în acest sens, un exemplu de decizie unilaterală cu impact global, luată fără un cadru multilateral solid.

Lumea revine la logica sferelor de influență, susține fostul premier

Potrivit lui Adrian Năstase, după perioada unipolară dominată de SUA, sistemul internațional se îndreaptă din nou spre o logică a sferelor de influență. El amintește că, înainte de 1989, ordinea globală funcționa formal pe baza Cartei Organizația Națiunilor Unite, dar în realitate era guvernată de înțelegeri tacite între Washington și Moscova.

În acest context, fostul premier evocă intervenția sovietică din Cehoslovacia, în 1968, tolerată de Occident, dar și Planul Marshall, care a permis inclusiv intervenții politice americane în Europa de Vest. De asemenea, face referire la înțelegerea de la Malta din 1989–1990, prin care SUA și URSS ar fi stabilit gestionarea crizelor regionale.

Intervenția SUA în Venezuela ridică întrebări despre o posibilă înțelegere tacită cu Rusia

În analiza sa, Năstase formulează o întrebare directă: intervenția Statelor Unite în Venezuela face parte dintr-o nouă înțelegere tacită cu Rusia? Și explică această cheie o anumită nuanțare a poziției americane față de agresiunea rusă din Ucraina?

Fostul premier nu oferă un răspuns categoric, dar sugerează că logica marilor puteri funcționează dincolo de discursurile publice și de pozițiile oficiale.

Termenul de „agresiune” este înlocuit de eufemisme strategice

Adrian Năstase atrage atenția că noțiunea de „agresiune”, definită clar în dreptul internațional încă din 1933, este tot mai des evitată. În locul ei apar formule precum „operațiune militară specială”, utilizate pentru a dilua responsabilitatea juridică.

El compară intervenția Rusiei în Ucraina cu acțiunea SUA în Venezuela, subliniind diferența de metodă. În opinia sa, Washingtonul a ales o intervenție „chirurgicală”, rapidă și eficientă, menită să atingă obiectivul politic fără un conflict de durată.

„Americanii, în Venezuela, au folosit o intervenție «chirurgicală», o metodă mai simplă, mai rapidă și mai ieftină pentru realizarea obiectivelor lor – prin răpirea președintelui”, notează Năstase.

Intervenția umanitară este pusă sub semnul întrebării de miza energetică

Fostul premier ironizează argumentul unei intervenții „umanitare”, sugerând că adevărata miză este accesul la resursele energetice ale Venezuelei. El face referire la declarațiile lui Donald Trump, potrivit cărora Venezuela ar rămâne „sub controlul nostru”.

În analiza sa, Năstase sugerează că epuizarea unor resurse din Orientul Mijlociu face ca marile companii energetice americane să caute noi spații de expansiune, iar America Latină devine o zonă strategică în acest sens.

Marile puteri ocolesc tribunalele internaționale atunci când nu le convin

Adrian Năstase amintește că, deși a fost creat Tribunalul Penal Internațional, marile puteri – SUA, Rusia și China – au refuzat să ratifice Statutul de la Roma. În schimb, preferă tribunale ad-hoc sau judecarea liderilor incomozi în instanțe naționale.

Modelul aplicat în cazul lui Maduro, capturat și adus în fața unui tribunal american, este descris de fostul premier drept o variantă „mai curajoasă” a acestei practici, dar și una care subminează ordinea juridică internațională.

Doctrina Monroe este reinterpretată într-o versiune „Plus”

În viziunea lui Năstase, intervenția din Venezuela poate fi văzută ca o actualizare a doctrinei Monroe, pe care o numește „Monroe Plus”. Aceasta ar presupune nu doar excluderea influenței europene din America Latină, ci și limitarea accesului altor mari puteri.

În paralel, fostul premier avertizează că Rusia își reafirmă reflexele imperiale, iar China ar putea adopta o doctrină similară în Asia-Pacific, inclusiv față de Taiwan.

România este avertizată să nu mai mizeze pe iluzii geopolitice

În final, Adrian Năstase lansează un apel direct către România, avertizând împotriva naivității strategice.

„Să nu mai credem în himere de genul «vin americanii» sau «vin occidentalii». Cel mai important este să hotărâm că «vin românii»”, afirmă fostul premier, subliniind necesitatea definirii clare a intereselor naționale.

El atrage atenția și asupra achizițiilor militare făcute pe datorie, sugerând că echipamentele cumpărate astăzi pot deveni rapid depășite, iar loialitatea față de furnizori nu ar trebui să înlocuiască o analiză strategică lucidă.