Epilogul sângeros al Mineriadei. 15 Iunie 1990, „mulțumirile” lui Ion Iliescu către miile de mineri care terorizaseră Bucureștiul

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Dimineața zilei de 15 iunie 1990 găsea Bucureștiul într-o atmosferă de asediu, marcat de teroare, distrugere și un profund sentiment de fractură socială.

Centrul Capitalei fusese deja evacuat violent și „curățat” în urma atacului brutal declanșat în ziua precedentă de mii de mineri aduși din Valea Jiului, coordonați din umbră de aparatul de forță al statului.

Pentru regimul condus de Ion Iliescu și Petre Roman, misiunea de forță se încheiase cu succes: opoziția politică fusese redusă la tăcere, liderii studenților erau arestați sau spitalizați în stare gravă, iar spațiul public fusese recucerit.

Lipsea doar un singur lucru: actul final, simbolic, de validare a acestei represiuni brutale. Acesta s-a consumat la Complexul Expozițional Romexpo, unde șeful statului a orchestrat o adunare publică rămasă în istorie drept una dintre cele mai controversate pagini ale post-comunismului românesc.

Elena Udrea, mărturisiri despre relația cu Adrian Alexandrov. Cum a avut grijă acesta de fiica lor

WhatsApp se schimbă pe Android. Noua funcție aduce animații inspirate de iPhone

Adunarea de la Romexpo: Discursul de rămas-bun

Înainte de a fi urcați înapoi în garniturile de tren speciale pentru a fi trimiși în bazinele miniere, mii de mineri, încă purtând salopetele pline de cărbune și bâtele folosite ca arme pe străzile Bucureștiului, au fost strânși în pavilionul central de la Romexpo. În fața lor a apărut președintele ales al României, Ion Iliescu.

Departe de a exprima vreun regret pentru valul de violențe sălbatice, torturile din lagărele improvizate de la Măgurele și Băneasa sau pentru victimele omenești, Iliescu a ținut un discurs de o rigoare propagandistică frapantă. El a legitimat prezența și acțiunile ortacilor, ridicându-i la rangul de „salvatori” ai cuceririlor democratice în fața unei imaginate amenințări fasciste și legionare.

Piața Universității, un fenomen politic cu consecințe tragice. Protestatarii, bătuți de minerii chemați de Iliescu

Citatele-cheie: Cum a mulțumit Ion Iliescu pentru violențe

Conform Rechizitoriului Parchetului General (Dosar nr. 47/77/P/2014), discursul pronunțat de Ion Iliescu în fața minerilor a constituit o formă explicită de asumare, stimulare și recompensare morală a unui atac generalizat lansat împotriva populației civile.

Iată principalele pasaje și mulțumiri adresate de Ion Iliescu, consemnate oficial în actele de acuzare ale procurorilor militari.

Recunoștința pentru „solidaritatea muncitorească”

Ion Iliescu și-a început alocuțiunea prin exprimarea unei adânci recunoștințe față de promptitudinea cu care minerii au răspuns chemării autorităților, catalogând intervenția lor drept un act de înalt civism: „Vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut în aceste zile, în general pentru atitudinea dumneavoastră de înaltă conștiință cetățenească.”

Pentru a justifica barbaria la care au fost supuși studenții, profesorii și intelectualii din București, președintele a continuat să folosească o retorică agresivă, specifică vechiului regim, etichetând opoziția civică drept o mișcare de tip extremist, manipulată din exterior. „Ați dat dovadă de o puternică solidaritate muncitorească în fața agresiunii unor forțe obscure, fasciste, care au încercat să destabilizeze țara și să distrugă instituțiile democratice pe care poporul le-a ales în mod liber la 20 mai.”, glăsuia Ion Iliescu în fața a mii de mineri.

Justificarea „curățeniei” din Universitate și din sediile Opoziției

Iliescu a validat în mod direct devastarea clădirilor de învățământ superior (Universitatea din București, Institutul de Arhitectură) și a sediilor PNȚ-CD și PNL, prezentând actele de vandalism și jafurile ca pe o operațiune necesară de asanare socială: „Știm că ați mers în Piața Universității, că ați eliberat acel spațiu ocupat de elemente degradate social și că ați ajutat la restabilirea ordinii. Prin prezența dumneavoastră hotărâtă, ați curățat centrul Capitalei de aceste grupuri de golani și de provocatori.”

În finalul discursului, înainte ca minerii să părăsească Bucureștiul lăsând în urmă sute de răniți și un climat de teroare, Ion Iliescu i-a îndemnat să rămână mobilizați, transformând o categorie profesională într-o armată ideologică de rezervă a regimului: „Vă urez drum bun spre casă, succes în activitatea dumneavoastră grea din mine și vă rog să păstrați aceeași vigilență. Ori de câte ori democrația noastră va fi în pericol, știm că ne putem baza pe brațele dumneavoastră puternice.”

Impactul istoric și juridic al discursului din 15 Iunie

Discursul de la Romexpo din 15 iunie 1990 nu a fost o simplă declarație politică nefericită, ci a reprezentat, din punct de vedere juridic, consfințirea unui act de represiune de stat.

Prin acele mulțumiri publice, Ion Iliescu a asigurat impunitatea. Le-a transmis direct atacatorilor că faptele lor, bătăi, violuri, distrugeri, rețineri ilegale, au fost legitime și că nu vor fi trași la răspundere penală de organele statului.

A consolidat, prin intermediul televiziunii publice de stat, narativul fals că în România avusese loc o „tentativă de lovitură de stat legionară”, ascunzând faptul că protestul din Piața Universității se aflase deja într-o fază de finalizare pașnică.

A izolat internațional România. Imaginile cu șeful statului mulțumind unei mase de civili înarmați cu bâte pentru „curățarea” unei universități au șocat cancelariile occidentale. Acest moment a blocat pentru ani de zile procesul de integrare euro-atlantică a României și a atras un dispreț profund din partea democrațiilor consolidate.

Discursul din 15 iunie a constituit o probă materială fundamentală a acuzației de infracțiuni contra umanității, demonstrând caracterul sistematic, coordonat și asumat al atacului îndreptat împotriva propriilor cetățeni.