Iranul spune că nu vrea bomba nucleară. Dar nu renunță la programul atomic

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Președintele iranian Masoud Pezeshkian a negat că Teheranul urmărește construirea unei bombe nucleare și a declarat că Iranul este dispus să accepte verificări internaționale, însă declarația nu înseamnă renunțarea la programul nuclear sau la capacitatea de îmbogățire a uraniului. În același timp, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) afirmă că nu mai poate verifica de peste un an situația unor stocuri iraniene de uraniu îmbogățit, inclusiv material ajuns la nivelul de 60%, potrivit Iran Watch.

Într-un interviu acordat Fox News, Pezeshkian a fost întrebat direct dacă Iranul dorește o bombă nucleară. Răspunsul său a fost „deloc”, argumentând că liderul suprem al Iranului a declarat în repetate rânduri că armele de distrugere în masă sunt interzise din punct de vedere religios.

Teheranul acceptă verificări, dar nu renunță la programul nuclear

Pezeshkian a mers mai departe și a afirmat că Iranul este pregătit să reducă nivelul materialului nuclear îmbogățit și să permită verificarea programului.

„Suntem dispuși să le diluăm. Nu este mare lucru. Suntem dispuși să ne supunem verificării”, a spus președintele iranian, referindu-se la materialul nuclear îmbogățit.

Declarația nu trebuie însă interpretată ca o renunțare a Iranului la tehnologia nucleară sau la dreptul revendicat de Teheran de a desfășura activități nucleare în scopuri civile.

Diferența este importantă. O țară poate renunța la fabricarea efectivă a unei arme nucleare fără să renunțe la infrastructura și cunoștințele care i-ar permite, în anumite condiții, să ajungă la acest obiectiv.

AIEA nu poate verifica în prezent ce s-a întâmplat cu stocurile de uraniu

Cea mai importantă problemă pentru comunitatea internațională rămâne accesul inspectorilor.

Într-o declarație prezentată în septembrie Consiliului guvernatorilor AIEA, directorul general Rafael Grossi a spus că agenția nu a primit informațiile necesare din partea Iranului privind situația materialelor și instalațiilor nucleare declarate și nu a avut acces la acestea pentru verificări la fața locului.

Potrivit AIEA, agenția a pierdut de mai bine de un an continuitatea informațiilor privind stocurile de uraniu îmbogățit, inclusiv cele îmbogățite până la 60%. Grossi a calificat lipsa informațiilor și a accesului drept o problemă serioasă de proliferare.

UE a prezentat, la rândul său, date potrivit cărora stocul iranian de uraniu îmbogățit până la 60% era de aproximativ 440 de kilograme în iunie 2025. Blocarea accesului AIEA înseamnă că agenția nu poate verifica în prezent unde se află materialul și care este situația exactă a acestuia.

De ce nivelul de 60% este important

Uraniul destinat utilizării în arme nucleare este în general îmbogățit la aproximativ 90%. Nivelul de 60% nu înseamnă că materialul este deja o armă nucleară, însă reprezintă o etapă mult mai apropiată de nivelul necesar pentru utilizarea militară decât îmbogățirea obișnuită pentru centrale nucleare civile.

Tocmai de aceea, cantitatea de material îmbogățit și posibilitatea verificării acestuia sunt elemente centrale în disputa dintre Iran și statele occidentale.

În acest context, oferta lui Pezeshkian de a permite verificări are relevanță diplomatică, dar nu rezolvă automat problema. Pentru AIEA, este necesar accesul efectiv la instalații și la materialele nucleare pentru a putea confirma situația de pe teren.

Iranul nu spune că renunță la capacitatea nucleară

Mesajul transmis de Pezeshkian trebuie, prin urmare, separat în două componente.

Muntele Fordow / sursa foto: arhiva EvZ

Prima este poziția politică oficială: Iranul afirmă că nu dorește să construiască o bombă nucleară.

A doua privește programul nuclear propriu-zis: Teheranul nu anunță abandonarea tehnologiei nucleare, iar problema îmbogățirii uraniului și a stocurilor existente rămâne în centrul negocierilor.

Reuters a relatat, de asemenea, că Iranul nu deține în prezent arme nucleare, potrivit informațiilor disponibile public, și că Teheranul neagă că urmărește să le obțină. În același timp, regimul iranian susține că are dreptul să dezvolte tehnologie nucleară în scopuri pașnice, în calitate de stat parte la Tratatul de Neproliferare Nucleară.

În Iran există și o dezbatere privind arma nucleară

Poziția lui Pezeshkian nu trebuie confundată cu absența oricărei dezbateri interne privind armele nucleare.

În martie 2026, Evenimentul Zilei (EvZ) relata că, pe fondul confruntării militare cu Statele Unite și Israel, în Iran se intensificaseră apelurile unor reprezentanți ai taberei conservatoare pentru reconsiderarea problemei armelor nucleare. Discuția era legată inclusiv de ideea că Iranul ar putea avea nevoie de o capacitate de descurajare nucleară.

Acest context explică de ce simpla declarație a președintelui iranian că nu dorește o bombă nu închide disputa privind programul nuclear.

Ce rămâne de verificat

În esență, problema nu este doar ce declară Iranul că intenționează să facă, ci ce poate verifica efectiv AIEA.

Teheranul spune că este dispus să accepte verificări și să reducă materialul îmbogățit. AIEA afirmă însă că, în prezent, nu are accesul necesar pentru a confirma situația stocurilor și a instalațiilor nucleare iraniene.

Prin urmare, declarația lui Pezeshkian reprezintă o ofertă diplomatică, nu dovada că Iranul a renunțat la capacitatea nucleară. Diferența dintre a nu declara intenția de a construi o bombă și a renunța la infrastructura și materialele care pot permite dezvoltarea unei astfel de arme rămâne esențială în negocierile cu Occidentul.