Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Despre înarmarea Germaniei am scris o duzină de articole în ultimii patru ani, după ce în februarie 2022, fostul cancelar Olaf Scholz lansa așa-numitul Zeitenwende (moment de cotitură) - programul înnoitor, revoluționar chiar, de apărare al Berlinului, ameliorat ulterior, substanțial, de guvernul Merz. Înainte cu câteva zile, Vladimir Putin revoluționa și el continentul, în alt plan desigur, începând ,,operațiunea specială’’ în Ucraina. Nori negri se adunau deasupra Europei, iar de atunci, nu s-au mai risipit ... Apoi a venit Trump.
În textul de mai jos, voi încerca să deslușesc drumul ales de Germania pentru a-și asigura primul loc pe podiumului apărării Europei după ce, decenii la rând, s-a limitat să privească dincolo de Atlanic – sau peste Canalul Mânecii, sau chiar peste Rin – la cei care o doreau ,,dedesubt’’ atunci când au creat NATO. Ulterior lucrurile s-au mai schimbat ...
Strategia Militară națională a Germaniei, pe model ... american
La sfârșitul lunii trecute, s-a întâmplat ceva fără precedent în istoria republicană a primei puteri economice din vechiul continent și a treia la nivel mondial. A fost publicată – după model american – prima Strategie Militară Națională. Nu este vorba despre o ,,carte albă’’ a apărării și nici de un text politic adus la zi, documente deja publicate în cursul anului trecut. De această dată, documentul este semnat de general Carsten Breuer - șeful Statului Major al Bundeswehr-ului – și asumat, de fapt inspirat, de Boris Pistorius, ministrul apărării, cel mai popular politician german în acest moment.
Generalul și ministrul fixează cadrul operativ al forțelor armate pornind de la cunoașterea și definirea concretă a dușmanului potențial. Prezentarea publică a acestui text este ea însăși o componentă importantă, esențială chiar, a strategiei defensive a Germaniei. Voința exprimată prin mesaj public valorează mai mult decât orice manevră militară, indiferent de dimensiunea acesteia. Vom vedea că direcția este clară, iar credibilitatea în afară oricărei discuții.
Rusia, amenințarea directă la adresa Germaniei
În viziunea ministrului Pistorius – un om fără experiență militară, dar cu gândire strategică - perioada istorică în care trăim noi, europenii, poate fi definită ca ,,cea mai dificilă’’ din ultimii 80 de ani. Fără urmă de eufemism sau limbă diplomatică, de lemn – preluând din nou modelul american, mai degrabă trumpist – Rusia este definită drept cea mai mare amenințare directă la adresa Germaniei, într-un viitor previzibil. Expresia ,,amenințare directă’’ reintră astfel în cultura strategică a Berlinului.
Acum, Moscova acționează la modul hibrid pregătind condițiile unor incursiuni spre vest. Obiectivele strategice ale Rusiei sunt definite cu claritate: destrămarea arhitecturii de securitate continentală instaurată după disoluția Uniunii Sovietice, reducerea coeziunii Alianței Nord-Atlantice, separarea de Statele Unite și destructurarea NATO ca organizație.
Strategia Pistorius-Breuer și ,,efectele’’ asupra inamicului
Prin aplicarea Strategiei Pistorius-Breuer – îmi permit să o numesc așa – Berlinul abandonează vechea logică de descurajare a inamicului sub comandă americană, trecând la un model bazat pe ,,efecte ale acțiunilor proprii’’. Ce contează aici nu vine din ceea ce are la dispoziție sau pe cine are în față sau în spate, ci de la ce poate face el în fața dușmanului. Capacitatea defensiv-operativă nu se definește în termeni de tancuri sau avioane ci pornind de la ,,efectele’’ pe care Bundeswehr-ul le-ar putea produce asupra inamicului.
Privind mai mult la Polonia vecină decât spre vest, Germania își ia apărarea în propriile sale mâini și o extinde asupra întregului continent.
Experiența ,,războiului de ultimă generație’’ din Ucraina
Fără a vă plictisi prea mult cu date tehnice, voi arăta pe scurt prioritățile noii viziuni doctrinare germane. Acestea vizează creșterea capacității de atac cu rază lungă de acțiune, apărarea eficientă în fața amenințărilor avansate – cum ar fi rachetele super și hipersonice - dezvoltarea sistemelor defensive și ofensive fără pilot, utilizarea Inteligenței Artificiale, digitalizarea interconexiunilor, autonomia comenzii și controlul operativ. Este vorba de o schimbare de paradigmă care, potrivit lui Pistorius, ,,pornește de la zero, sau aproape’’.
Capitolul ,,personal’’ este și mai îndrăzneț. Până la mijlocul anilor 2030, efectivele vor ajunge la 190 mii de militari activi și 260 mii de rezerviști, în total 450 mii de oameni gata de luptă.
Germania va avea ,,principala forță convențională’’ a continentului
În context NATO, Strategia identifică trei responsabilități fundamentale pentru Germania: asigurarea aliaților de angajamentul Berlinului în apărarea membrilor organizației, descurajarea convențională a Rusiei, participarea la apărarea colectivă din postura de ,,principala forță convențională’’ a Europei, acest ultim aspect fiind definit în mod explicit.
Afirmațiile de mai sus trebuie interpretate în contextul orientării Americii către regiunea Indo-Pacific – reconfirmată constant de Washington, ultima dată în Strategia de apărare 2026, numită Trump-Hegseth – citată în documentul german. După cum vedeți, n-am spus nimic despre insistentele amenințări ale Casei Albe privind retragerea militarilor americani din Europa, în principal din Germania. Vor deveni realitate și nu peste mult timp. Merz știe acest lucru. Îl știm și noi.
Lituania, prima destinație ,,pilot’’ pentru Berlin
Germania devine astfel, ,,elevul silitor’’ al Europei, cu un plan structurat în trei faze, până în 2039: maximizarea operativă - până în 2029, extinderea capacității umane și materiale - până în 2025, atingerea superiorității tehnologice - până în 2039. Pentru a-și demonstra bunele intenții, Berlinul a făcut un prim pas, unic în istoria sa postbelică: constituirea unei brigăzi permanente în Lituania. Este prima desfășurare stabilă de forțe germane combatante în afara teritoriului național. Nu se mai întâmplase din timpul ultimului Război Mondial ...
,,Umbrela’’ nucleară a lui Macron, mai la urmă, mai ... deloc
Chestiunea nucleară este pomenită doar în treacăt. Un singur paragraf. Germania continuă să contribuie la acțiunile de descurajare nucleară a Alianței, în contextul așa-numitului ,,nuclear sharing’’. Nimic despre acceptarea ,,umbrelei’’ lui Macron sau o altă formă de acoperire nucleară locală a continentului.
Modelul franco-polonez, lansat prin Tratatul bilateral din 2025, de la Nancy, evocat la recenta întâlnire Macron-Tusk de la Gdansk, nu pare să fie o cale de urmat pentru Berlin. Statele Unite rămân cadrul de referință pentru strategia de descurajare a imanicului pe segmentul nuclear.
Concluzii ... pesimiste
Toate bune și frumoase, dar realitatea zilelor noastre – cu două războaie de amploare și consecințe planetare – își pune amprenta asupra implementării Strategiei Berlinului. Chiar ministrul Pistorius a dat puțin înapoi, în declarații ulterioare publicării textului. Termenele fixate par să fie prea ambițioase chiar și pentru Germania, în condițiile exploziei cererii de material de război generată de conflictele în desfășurare.
Capacitatea productivă globală este la limită, mai ales pe segmentul apărării aeriene. ,,Avem fondurile – a declarat pentru revista Defense news – am început procedurile de achiziție, dar nu suntem în măsură să controlăm toate variabilele existente și viitoare’’.
Germania este unul dintre marii producători de armament din Europa. Totuși, necesarul pe care îl presupune implementarea Strategiei depășește capacitatea industrială a țării, în termeni tehnologici și de adaptabilitate, la parametrii conflictelor ,,moderne’’. Războaiele în curs demonstrează în fiecare zi importanța unei baze industriale a protagoniștilor capabilă să susțină un efort prelungit.
Desigur, Berlinul nu pregăște vreun război de agresiune, ci un lung proces de descurajare a oricărui inamic. Dacă în 2039, obiectivele Strategiei vor fi atinse, Germania nu va fi doar motorul economico-industrial al Europei, ci garantul securității sale. Asistăm, în anii următori, la o schimbare de paradigmă, o redefinire – aș spune revoluționară – a echilibrului strategic continental. Nimic nu va mai fi ca înainte ...
