„Hamnet”, favoritul criticilor pentru premiul Oscar la categoria cel mai bun film

Filmul „Hamnet” s-a impus rapid în atenția criticilor și a publicului, stârnind discuții despre potențialul său de a câștiga Oscarul pentru cel mai bun film. Adaptarea evocă cu măiestrie tragedia personală a lui William Shakespeare, explorând durerea, pierderea și legăturile familiale, ceea ce conferă producției o intensitate emoțională remarcabilă, informează theguardian.com.

Filmul Hamnet cucerește publicul și criticii: ar putea fi un câștigător la Oscar

Filmul pune în prim-plan povestea lui Agnes, soția lui Shakespeare, jucată de Jessie Buckley, eclipsând figura legendarului megastar literar. Filmul devine astfel un ecou al vocilor feminine suprimate și privează publicul de drepturile fundamentale ale femeilor de pretutindeni.

În urma unor calcule, „Hamnet” ar putea fi un candidat perfect pentru multiple premii Oscar, deoarece este vorba despre viața unui geniu literar, a cărui creație a transformat istoria literaturii, iar Paul Mescal îl interpretează pe Shakespeare cu un magnetism greu de ignorat.

Totuși, filmul surprinde printr-o alegere neobișnuită: cei doi bărbați sunt reduși la roluri secundare. Centrat pe Agnes, filmul reconstruiește viața Annei Hathaway, adesea trecută cu vederea sau subestimată, considerată o femeie modestă, analfabetă și nedemnă de atenție, abandonată în Stratford-upon-Avon în timp ce soțul ei pornea spre Londra.

Predoiu a anunțat oficial că stadionul Dinamo va purta numele lui Mircea Lucescu

A fost sau nu înșelată Monica Tatoiu? Fosta profesoară spune pe șleau prin ce a trecut

În această versiune, Anne devine Agnes, exact cum era cunoscută, iar Jessie Buckley o aduce la viață cu o intensitate impresionantă. Vedem o femeie care, deși analfabetă, se remarcă prin talentul său de botanist și priceperea în prepararea medicamentelor din plante, însoțită de un șoim care îi reflectă spiritul liber.

Totuși, Agnes este o femeie puternică, inteligentă și independentă, la fel de potrivită pentru Shakespeare pe cât este el pentru ea. Mama viitorului dramaturg avertizează că această tânără este o adevărată „vrăjitoare a pădurii”, semn al puterii și al misterului său.

Povestea se bazează pe câteva fapte cunoscute

Filmul s-a inspirat din romanul lui Maggie O'Farrell, care pornește de la evenimente istorice rare și le transformă într-o narațiune imaginară. Povestea se bazează pe câteva fapte cunoscute: în 1582, William Shakespeare, la doar 18 ani, s-a căsătorit cu Anne Hathaway, în vârstă de 26 de ani, însărcinată, într-o uniune forțată.

În 1596, fiul lor Hamnet, geamăn și în vârstă de 11 ani, a murit, cel mai probabil din cauza ciumei. Ulterior, tragedia a inspirat scrierea lui Hamlet, în care Shakespeare îi atribuie protagonistului său o variantă a numelui fiului său decedat. Maggie O'Farrell a colaborat cu regizoarea Chloé Zhao la scenariul filmului, rezultând o perspectivă narativă profund feminină și vizual impresionantă.

Reacțiile publicului au fost mixte. Unele persoane au criticat deviațiile de la faptele istorice: Anne, cunoscută aici și ca Agnes, este portretizată drept o „șoimară feministă”, ceea ce istoric vorbind este puțin probabil. Totuși, această abordare contrastează cu imaginea tradițional misogină, care o descria pe Anne ca o femeie naivă ce îl „prinde” pe Shakespeare într-o căsătorie forțată.

Interpretarea lui Buckley este remarcabilă și probabil va fi nominalizată la Oscar pentru cea mai bună actriță. Scenele în care exprimă durerea profundă după pierderea fiului său sunt cu adevărat cutremurătoare, lăsând o impresie memorabilă asupra publicului.

Sunt și voci care au criticat filmul candidat la Oscar

În afară de performanța lui Buckley, candidatura filmului Hamnet la premiul Oscar a stârnit unele critici, fiind acuzat că se bazează pe o manipulare emoțională, un tip de cinematografie care îți dictează când să plângi. În timp ce astfel de filme pot fi adesea văzute ca lacrimogene fără jenă, Hamnet nu a provocat lacrimi.

Totuși, filmul a trezit amintiri ale lecțiilor de istorie despre epidemia de holeră din Londra victoriană. Profesorul sublinia că, din cauza mortalității infantile ridicate, femeile acelei perioade nu ar fi manifestat o durere atât de intensă la pierderea copiilor, ceea ce pentru un adolescent de 15 ani părea incredibil de dureros.

Filmul excelează prin portretizarea vieților interioare ale membrilor familiei lui Anne și Agnes. Buckley aduce pe ecran un personaj plin de subtilitate și complexitate. Iar Emily Watson adaugă o doză de umor mamei severe a lui Shakespeare, iar Joe Alwyn îl portretizează pe fratele lui Agnes cu un tip calm și admirabil în fața unor probleme neplanificate, oferind sprijinul pe care o femeie din secolul al XVI-lea ar fi avut nevoie. Chiar și Paul Mescal vine cu o prestație solidă, fără a eclipsa celelalte personaje.