Deficitul bugetar și inflația ridicată țin România departe de zona euro. Când ar putea avea loc schimbarea

Euro. Sursa foto: Freepik

România se îndepărtează tot mai mult de posibilitatea aderării la zona euro, atrag atenția economiștii. În timp ce în 2016 țara noastră aproape că îndeplinea toate criteriile necesare, în prezent condițiile sunt departe de a fi realizabile. Recent, premierul Ilie Bolojan a declarat că aderarea la zona euro ar trebui să rămână un obiectiv al României, însă reacțiile experților și ale politicienilor arată dificultăți majore. Claudiu Năsui, fost ministru al Economiei, spune că țara noastră „este mai departe de zona Euro ca niciodată.”

Condițiile pentru zona euro, tot mai greu de îndeplinit

În 2016, România îndeplinea patru din cele cinci criterii de aderare, iar singurul neîndeplinit era ușor de atins. În prezent, însă, doar un criteriu mai este îndeplinit, și acela doar temporar.

„Criteriul 1: Să nu avem inflația prea mare. Nu-l îndeplinim. România e campioană europeană la inflație. Ar fi trebuit să avem inflație sub 2.2%. Avem 8.6%. Creșterile de TVA și accize ale guvernului Bolojan au crescut și mai mult inflația. Mai grav, nici guvernul, nici BNR nu încearcă să îndeplinească acest criteriu. Ținta de inflație a guvernului pentru anul viitor e 4%, iar ținta BNR e 2.5%. Deci zero șanse să îndeplinim acest criteriu”, a arătat Năsui.

Claudiu Năsui a atras atenția că România nu respectă criteriul privind deficitul bugetar. El a adăugat că deficitul ar trebui să fie sub 3%, însă țara noastră nu a mai atins această valoare de aproape zece ani.

„Criteriul 2: Să nu avem deficit prea mare. Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns, dar și aici România e campioană europeană. Ar trebui deficitul să fie sub 3%, dar România n-a mai avut deficit sub 3% de aproape un deceniu. Anul trecut a fost peste triplu de cât ar fi trebuit. Ținta guvernului pentru 2026 este dublă de cât ar trebui să fie. Deci iar zero șanse să-l îndeplinim”, a adăugat el.

Care ar fi singurul aspect realizabil

În viziunea sa, singurul criteriu care ar putea fi îndeplinit teoretic este stabilitatea cursului leu/euro, însă România nu a intrat încă în Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERM 2), etapă necesară pentru a demonstra stabilitatea pe termen de doi ani. În plus, dobânzile pe termen lung rămân ridicate.

„Dobânzile statului pe termen lung ar trebui să fie sub 5.3%. În cazul nostru sunt la 6.9%, conform Eurostat”, a arătat el.

Singurul criteriu pe care România îl mai respectă momentan este datoria externă, care se menține sub 60% din PIB. Claudiu Năsui avertizează însă că acest nivel este atins doar la limită, 58,9%, și că după următorul buget pe deficit datoria va depăși pragul de 60%, ceea ce va face ca țara să nu mai îndeplinească acest criteriu.

„Îl îndeplinim la limită: 58.9%. După următorul buget pe deficit, vom depăși cu siguranță 60%. Deci în curând nu-l vom mai îndeplini.”

Critici la adresa măsurilor fiscale ale guvernului. Când ar putea România în zona euro

Economistul Cornel Ban, profesor la Școala de Afaceri din Copenhaga, critică măsurile de austeritate implementate de guvernul Bolojan. Reducerile de cheltuieli au vizat sectoare precum educația, cultura și securitatea socială, fără a aduce economii reale. Investițiile publice au fost, de asemenea, diminuate, afectând municipalitățile și ocuparea forței de muncă.

Ban arată că România depinde în mare măsură de exporturile industriale către Germania și că modelul actual de creștere, bazat pe consumul intern și creșteri salariale, nu este sustenabil fără reforme fiscale și dezvoltarea industriei de export.

Potrivit acestuia, România ar fi trebuit să se concentreze mai mult pe dezvoltarea industriei sale de export pentru a obține o creștere mai echilibrată și mai puțin supusă la șocuri. Dacă disciplina fiscală ar fi la nivelul Bulgariei, România nu ar avea cel mai mare deficit bugetar din UE în 2024.

Flexibilitate versus aderare la euro

Ban spune că reticența României de a adera la zona euro ține de dorința de a păstra flexibilitatea fiscală. Economiile mari de consum cu piețe interne semnificative, precum România și Polonia, consideră că această flexibilitate le este mai avantajoasă decât disciplina impusă de euro.

Modelul românesc a permis creșteri rapide ale salariilor și consumului, dar a generat instabilitate fiscală. Ban consideră că această strategie a fost „un joc periculos”, dar eficient pe termen scurt, până când relaxarea fiscală a devenit excesivă.