Atentatul de la Ankara soldat cu patru victime nu a fost încă revendicat. Dar Turcia are o lungă istorie de acte teroriste comise de grupări radicale, așa că poate fi aproape oricine în spatele atacului, de la organizații teroriste interne la actori statali, având în vedere ținta; centrul aerospațial al țării - TUSAȘ.

Unele dintre atacuri aveau motivații politice, altele etnice și, în fine, au existat și atentate comise de grupări teroriste „internaționale” precum ISIS.

Istoria terorismului din Turcia își are originea în mișcările de eliberare ale etniilor supuse de Imperiul Otoman. Dar terorismul de astăzi este mult mai complicat decât vechile grupări de eliberare.

Principalele grupări teroriste din Turcia

Vă prezentăm mai jos principalele grupuri considerate teroriste de Ankara sau la nivel internațional care sunt încă active în Turcia.

Deși regimul Erdogan îl considera cel mai mare dușman al său pe Fethullah Gulen, mort în urmă cu câteva zile, Turcia consideră Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) cea mai mare amenințare.

„Turcia și-a continuat eforturile de a înfrânge organizațiile teroriste atât în interiorul, cât și în afara granițelor sale, inclusiv Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), Partidul/Frontul Revoluționar pentru Eliberarea Poporului și ISIS.

Țara este un contributor activ la forumurile internaționale de contraterorism, inclusiv la Forumul Global de Contraterorism (GCTF) și la Coaliția Globală pentru Înfrângerea ISIS, ca co-lider al Grupului de Lucru pentru Luptătorii Teroriști Străini”, nota cel mai recent raport al Departamentului de Stat al SUA.

Turcia, „țară de origine și de tranzit pentru teroriști” - Departamentul de Stat al SUA

„Turcia este o țară de origine și de tranzit pentru luptători teroriști străini care caută să se alăture ISIS și altor grupuri teroriste care luptă în Siria și Irak, precum și pentru cei care caută să părăsească Siria și Irak.

Conform Ministerului turc de Interne, Turcia a deportat 9.000 de luptători teroriști străini, reprezentând 102 naționalități diferite, de la începutul războiului civil din Siria în 2011, inclusiv 20 de teroriști din șase state membre ale UE, până în septembrie 2022.

Se pare că Turcia a deportat și un presupus membru al unei celule de execuție ISIS cunoscută sub numele de „The Beatles” în Regatul Unit. Pe 8 septembrie, președintele turc Erdogan a anunțat că forțele de securitate turce din Istanbul l-au capturat pe presupusul lider ISIS Bashar Khattab Ghazal al-Sumaidai.

Potrivit oficialilor, forțele de securitate turcești au capturat 19 potențiali kamikaze legați de ISIS care planificau atacuri în Turcia în 2022”, se mai arață în raportul Departamentului de Stat american.

PKK, principala problemă a Turciei

Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) este un grup separatist kurd, responsabil pentru majoritatea atacurilor teroriste din anii 1980 și 1990. Acestea au afectat disproporționat regiunile estice și sud-estice ale Turciei, unde PKK și-a concentrat activitățile.

Atacurile teroriste notabile din această perioadă includ masacrele de la Pınarcık, Bingöl și Blue Market.

Atacul de la Aeroportul Atatürk din 2016, cu împușcături și teroriști sinucigași, a avut loc pe 28 iunie. Trei teroriști ai ISIS au ucis 45 de persoane și au rănit alte 230.

Atentatele din ultimii ani

Pe 13 noiembrie 2022, o explozie a avut loc pe Bulevardul İstiklal în cartierul Beyoğlu din Istanbul, la ora 16:20, ora locală. Potrivit guvernatorului Istanbulului, Ali Yerlikaya, atacul sinucigaș a lăsat în urmă cel puțin șase morți și 81 de răniți.

O femeie care a lăsat o geantă pe bulevard este principala suspectă în atac. Cu toate acestea, niciun grup terorist nu și-a asumat responsabilitatea pentru atac. Ministrul de Interne, Süleyman Soylu, a acuzat oficial Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) că se află în spatele atacului.

KGK, alt grup kurd

Grupul kurd Kongra-Gel, care s-a angajat în violențe armate încă din anii 1980, și-a continuat activitățile în sud-estul Turciei și în Kurdistanul irakian. Pe lângă ciocnirile dintre Forțele Armate Turce și KGK în Kurdistanul Irakian, KGK și-a intensificat campania în Turcia și a fost implicată în răpirea de mare amploare a unui deputat parlamentar turc, în august 2012.

În urma incidentului, liderul grupului, Abdullah Öcalan, a intrat în negocieri cu Turcia, unde se afla în custodie la închisoarea İmralı.

În ciuda unui armistițiu între guvern și KGK, care a rămas în vigoare pe durata negocierilor de pace, liderii KGK au continuat să fie frustrați din cauza lipsei de protecții constituționale și legale.

Cu excepția unor ciocniri în sud-estul Turciei legate de construirea unor avanposturi militare pe care susținătorii kurzi le consideră incompatibile cu procesul de pace, încetarea focului a fost menținută până în 2015, când guvernul turc a ordonat arestarea membrilor suspectați ai KGK în Turcia și a reluat atacurile împotriva taberelor KGK și a ascunzătorilor de arme din Irakul kurd.

DHKP, un grup anti-NATO

Partidul/Frontul Revoluționar de Eliberare a Poporului (DHKP/C) a fost înființat în 1994, după destrămarea grupului Dev Sol. Grupul anti-american, care s-a opus aderării Turciei la NATO, a fost implicat în mai multe atacuri de mare amploare împotriva intereselor americane în Turcia și era încă activ în 2015.

În jurul anului 2000, DHKP/C a început o campanie de atentate sinucigașe, combinând tactica de asasinat țintit cu utilizarea explozibililor improvizați pentru a ataca poliția turcă. Campania violentă s-a intensificat în 2003, ca răspuns la sprijinul turc în Operațiunea „Iraqi Fredom”.

DHKP/C a reluat atacurile împotriva poliției turce în 2012, după o pauză de aproape un deceniu. În martie 2015, au luat ostatic un procuror turc care și-a pierdut viața în schimbul de focuri ulterioare cu poliția. O tentativă de atac sinucigaș eșuat în aprilie 2015 a vizat sediul poliției turce din Istanbul.

Jihadiștii. Hezbollah și Al-Qaeda

În anii 1980 și 1990, terorismul jihadist în Turcia era un fenomen izolat, reprezentat de Hezbollah turc și Frontul Marelui Est Islamic al Războinicilor.

Din anii 2000, a existat o creștere a atacurilor din partea grupurilor islamiste, unele având legături cu Al-Qaeda.

Unii cercetători au susținut că minimizarea riscului reprezentat de grupurile teroriste islamiste susținute de Iran în anii 1990 le-a permis acestora să escaladeze obiectivele de distrugere a regimului secular din Turcia și de înființare a unei republici teocratice în stil iranian.

În iulie 1993, a avut loc un atac cu bombe incendiare în care extremiștii au dat foc unui hotel unde se desfășura un festival cultural. Grupurile islamice au atacat și amenințat personalități evreiești și comunitatea evreiască din Turcia.

ISIS, protejată de Turcia?

În octombrie 2014, kurzii protestau atât împotriva autorităților turce, cât și împotriva simpatizanților ISIS, în timp ce soldații turci au fost observați având o „atitudine blândă” față de militanții ISIS și chiar ucigând o protestatară împotriva ISIS.

Atentatul din martie 2016 de la Ankara a ucis cel puțin 37 de persoane și a rănit 125. TAK (Vulturii libertății din Kurdistan) și-a asumat responsabilitatea.

Mai există și Dokumacılar, un grup terorist islamic compus din aproximativ 60 de militanți turci care s-au alăturat ISIS. Grupul este responsabil pentru atacul sinucigaș din Suruç din 2015, care a dus la 32 de morți.

Acestea sunt, în mare, principalele grupări teroriste active pe teritoriul Turciei. Dar situația se complică în cazul atentatului de miercuri, întrucât ținta a fost o fabrică de armament. Iar Turcia vinde arme cui are bani să le cumpere, de exemplu Ucrainei. Așa că n-ar fi exclusă nici vreo grupare de sabotori cu susținere statală.