Semnare contract. Sursa foto: Freepik
Din cuprinsul articolului
Semnarea unui contract de închiriere nu ar trebui tratată ca o formalitate. Documentul stabilește drepturi și obligații pe toată durata șederii, iar unele probleme apar abia după mutare: neclarități despre proprietar, cheltuieli neprevăzute, clauze greu de aplicat sau lipsa unor acte esențiale.
Cine are dreptul să închirieze locuința
Primul pas este confirmarea dreptului de a închiria. În practică, verificarea se face prin extras de carte funciară pentru informare, document care arată proprietarul, eventualii coproprietari și sarcinile înscrise (de exemplu, ipoteci sau litigii notate). Extrasul poate fi obținut online prin platformele ANCPI.
Dacă persoana care semnează nu este proprietarul, este important să existe o împuternicire clară. În situația coproprietății, contractul trebuie semnat de toți coproprietarii sau de un reprezentant desemnat de aceștia, altfel apar riscuri de contestare ulterioară a acordului.
Identificarea locuinței și ce intră în folosință
Contractul trebuie să descrie exact locuința (adresă completă, număr cadastral, etaj, suprafață, dependințe), dar și ce se oferă odată cu ea: loc de parcare, boxă, mobilier, electrocasnice. Pentru claritate, se folosește, de regulă, o anexă cu inventarul bunurilor și starea lor, astfel încât predarea și returnarea să se poată verifica ușor.
La predare, este util un proces-verbal cu indexurile contoarelor și fotografii ale elementelor sensibile (pereți, obiecte sanitare, electrocasnice). Această documentare simplifică orice discuție despre eventuale deteriorări sau diferențe la utilități.
Durata, chiria, garanția și actualizarea contractului
Clauzele trebuie să fie explicite: valoarea chiriei, moneda, data scadentă, metoda de plată, precum și dacă suma include sau nu anumite costuri (de exemplu, servicii de administrare). Tot aici intră garanția: cuantum, momentul depunerii, condițiile de restituire și situațiile în care poate fi reținută parțial sau integral.
Contract de închiriere. Sursa foto: Freepik
În plus, contractul trebuie să arate clar durata (determinată sau nedeterminată), condițiile de prelungire și preavizul pentru încetare. Dacă se dorește o actualizare a contractului, mecanismul trebuie descris concret (periodicitate, formulă, indicator). Clauzele vagi sunt greu de aplicat și pot alimenta dispute.
Reparații, întreținere și cine răspunde când apar probleme
Codul civil stabilește un cadru general: proprietarul are obligații de predare și de menținere a bunului într-o stare corespunzătoare, iar chiriașul are obligații de folosire cu grijă și de suportare a reparațiilor uzuale, în limitele prevăzute de lege și contract. În contract, aceste obligații trebuie detaliate, cu exemple concrete (de exemplu, ce se consideră reparații minore și ce intră la reparații majore).
Este util să fie prevăzut și un termen de notificare, precum și modul de acces pentru intervenții (instalator, electrician), plus cine suportă costurile în funcție de cauză.
Utilități și cheltuieli la bloc
Înainte de semnare, merită clarificat cine încheie contractele pentru utilități și cum se face plata: direct de chiriaș, prin proprietar sau mixt. La bloc, trebuie explicate cheltuielile de întreținere (apă, salubritate, servicii comune).
Întreținere. Sursa foto: Arhiva EVZ
Tot aici intră condițiile de acces la contorizare, programul de citire, penalitățile și regulile de folosire a spațiilor comune. Aceste elemente nu sunt detalii: pot schimba semnificativ costul lunar.
Contractul ar trebui să precizeze, de asemenea, dacă subînchirierea este permisă și în ce condiții. De asemenea, pot exista clauze despre numărul de persoane care locuiesc efectiv, animale de companie, fumat sau zgomot. Dacă există restricții, ele trebuie scrise clar, nu lăsate la nivel de „înțelegere”.
Obligații fiscale și formalitățile care apar
Din 2025, procedura de declarare și înregistrare a contractelor de închiriere la ANAF a fost clarificată prin reguli și formulare actualizate, iar termenul de depunere este, de regulă, în 30 de zile de la semnare, împreună cu copia contractului, în sarcina proprietarului. În plus, documentele ANAF explică obligațiile declarative pentru veniturile din chirii și termenele aplicabile Declarației unice, după caz.
Chiar dacă aceste obligații privesc în principal proprietarul, chiriașul are interesul să existe un contract complet, care poate fi folosit ca dovadă în interacțiuni administrative și bancare.
