Vestea că Diego Maradona a murit a căzut ca un trăsnet peste întreaga lume. Armando Diego Maradona se lupta cu dependența de alcool și cu depresia, iar după un control de rutină  i-a fost găsit un cheag de sânge pe creier, fiind operat de urgență. În urma operației pe creier, au existat cadre medicale care au rămas acasă la Maradona pentru a-l ține sub observație.

Când era în viață, Maradona și-a exprimat, într-un discurs emoționant, ultima sa dorință. 

Ce spun medicii după moartea lui Maradona?

Potrivit raportului preliminar al autopsiei efectuate miercuri, Diego Maradona a decedat din cauza unei insuficiente cardiace, rezultatul final al autopsiei urmând să fie anunțat după testele toxicologice și histopatologice.

Mass media locale, citând un raport preliminar de autopsie, transmit că Diego Maradona a suferit un edem pulmonar acut din cauza insuficienței cardiace cronice, în timp ce dormea. Tragicul eveniment vine în paradox cu starea lui Maradona după operație, vizibilă în ultima fotografie cu starul argentinia. 

Maradona a murit de „insuficientă cardiacă acută, la un pacient cu cardiomiopatie dilatativa, insuficientă cardiacă congestivă care a generat edem pulmonar acut”, au transmis cadrele medicale.

Cariera lui Maradona

Diego Armando Maradona, „El Pibe d’Oro” (copilul de aur), aşa cum a fost supranumit, s-a născut la 30 octombrie 1960, într-o familie săracă, în cartierul Villa Fiorito, de la periferia capitalei argentiniene Buenos Aires.

Talentul său excepţional a ieşit în evidenţă încă de la o vârstă fragedă. A început să cocheteze cu fotbalul în jurul vârstei de zece ani, când un prieten l-a recomandat descoperitorului de talente Francis Cornejo, antrenor la formaţia de copii şi juniori Cebollitas, satelitul echipei Argentinos Juniors. Când antrenorii de la Argentinos Juniors au văzut ce putea face Maradona cu mingea, i-au cerut să-i vadă actele de identitate şi legitimaţia de fotbalist pentru că nu le venea să creadă că era chiar atât de tânăr.

A debutat în prima divizie la 15 ani, la 20 octombrie 1976, la Argentinos Juniors.  În 1980 se transferă la Boca Juniors şi câştigă cu aceasta campionatul Argentinei. Jucător de geniu, este repede reperat de marile cluburi europene şi, în 1982, părăseşte continentul sud-american pentru a se transfera în Europa, la FC Barcelona. Cu echipa catalană câştigă, în 1983, Cupa Regelui, Supercupa Spaniei şi Cupa Ligii spaniole.

A fost „achiziționat” pentru o sumă record

În 1984, formaţia italiană SSC Napoli îl achiziţionează, pentru suma record, la acea vreme, de zece milioane de dolari. Aici trăieşte cele mai mari satisfacţii cu o echipă de club, devenind idolul întregului oraş şi chiar al întregii regiuni. În cei şapte ani magici petrecuţi aici, câştigă două campionate (1986-1987 şi 1989-1990), singurele din istoria clubului napoletan, Cupa Italiei (1987) şi Cupa UEFA (1989).

Abilitatea, viziunea jocului, viteza şi şutul său necruţător i-au deschis porţile şi la echipa naţională. Selecţionerul Luis Cesar Menotti îl remarcă, şi, la 27 februarie 1977, Maradona debutează în naţionala Argentinei într-un meci cu Ungaria, câştigat cu 5-1. Este selecţionat şi pentru Campionatul Mondial din 1978, găzduit de ţara sa, însă Menotti nu-l foloseşte considerându-l neexperimentat pentru o competiţie de o asemenea importanţă. Un an mai târziu participă la Campionatul Mondial de juniori desfăşurat în Japonia, unde câştigă titlul mondial şi este desemnat cel mai bun jucător al turneului. Participă apoi la patru ediţii ale Campionatului Mondial de seniori: Spania 1982, Mexic 1986, Italia 1990 şi SUA 1994. În 1986, câştigă titlul mondial şi este desemnat cel mai bun fotbalist al turneului final, iar patru ani mai târziu, la CM din Italia, ajunge până în finala competiţiei.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE