Multe dintre minorele care ajung în mâinile traficanților de persoane și sunt obligate să se prostitueze în țările din vestul Europei provin din centrele de plasament aflate în administrarea direcțiilor generale de protecției a copilului.

Aproximativ 40% dintre copiii dispăruți din România, provin din instituțiile statului este concluzia la care a ajuns Comisia parlamentară de anchetă privind situația cazurilor copiilor dispăruți din România. Această comisie care a funcționat la Camera Deputaților și-a prezentat raportul bazat pe declarațiile mai multor reprezentanți ai instituțiilor publice și ai unor ONG-uri.

„(…) domnul Chestor Eduard Mirițescu, împuternicit adjunct al Inspectorului General al Poliției Române, a declarat că, în urma statisticilor efectuate de această instituție, 40% din cazurile de copii dispăruți provin din centrele de protecție (centre de zi, centrele de plasament în regim rezidențial și/ sau centre de plasament în regim de urgență, centre de copii cu dizabilități, precum și în cazul copiilor aflați în plasment la asistenți maternali profesioniști sau aflați în plasamanent la rude/familii), toate acestea aflându-se în subordinea Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului”, se arată în concluziile documentului întocmit de comisie.

Conform raportului, multe dintre minorele traficate de rețelele de prostituție sunt luate de traficanți cu acordul unor reprezentanți ai direcțiilor generale de asistență social și protecție a copilului. Mai multe organizații neguvernamentale au adus la cunoștința comisiei mai multe cazuri care s-au petrecut de-a lungul timpului în anumite centre, care confirmă cele spune de reprezentantul Poliției.

Asistenți social transformați în proxeneți

Reprezentanții ONG-urilor au constatat că există legături între anumite persoane din structurile de conducere ale DGASPC-urilor și rețelele care se ocupă de traficul de persoane. Astfel, deși ar trebui să-i protejeze, cei dintâi se implică activ în racolarea minorilor în scopuri sexuale și în scopuri de cerșetorie.

Conform documentului, Iana Matei – președinte al Fundației Reaching Out Romania și Monica Boseff, președinte al Fundației Ușa Deschisă au arătat că fete minore sunt scoase din țară și duse să se prostitueze în străinătate, cu documente false sau declarații la un notar plătit, cu complicitatea celor de la DGASPC. Tinerele sunt „învoite” de reprezentanții din conducerea DGASPC-urilor și „scoase la produs de către traficanți”. Cele două reprezentante ale ONG-urilor au arătat că, mai grav, fetele sunt încurajate chiar de angajații acestor centre să plece „să facă bani” din prostituție.

Comisia a audiat reprezentanții mai multor direcții generale de asistență socială și protecție a copilului din țară, iar concluzia a fost că au existat cazuri de trafic de persoane în anumite centre, precum cele ale DGASPC Constanța.

„Au existat cazuri de trafic de persoane (DGASPC Constanța), iar ancheta internă a oferit documentația necesară pentru a sesiza organele de cercetare penală. (…) În ceea ce privește DGASPC Constanța, «a existat un singur caz, acum câțiva ani (o tânără de 15-16 ani) la un centru de plasament. Cazul a fost monitorizat și toți cei implicați au fost arestați»”, se arată în document.

Politicieni implicați în rețele de traficanți

Conform Ianei Matei, președinta Fundației Reaching Out Romania, cele mai problematice DGASPC-uri (denumite și „bazine de traficare”) sunt în județele Dolj, Brașov, Teleorman, Călărași, Galați, Brăila, Constanța. Rețelele de trafic persoane sunt conectate politic și juridic cu aceste centre, care îi protejează pe traficanți.

România este pe primul loc la traficul de persoane în Europa, statistică dovedită de numeroase rapoarte internaționale (Raportul Greta, Raportul de Stat al SUA), ultimul de acest gen fiind al 3-lea raport de progres al Comisiei Europene din 20 octombrie 2020 cu privire la combaterea traficului de persoane, sub articolul 20 din Directiva 2011/36/EU pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestui fenomen, arată Comisia.

„Traficul de persoane este mai mult decât o simplă infracțiune prevăzută în Codul Penal, este un fenomen social, cu anumite caracteristici, de la cauzele care îl generează și condițiile care favorizează dezvoltarea fenomenului”, se mai arată în document.