La ora actuală există posiilitatea ca prin nanotehnologie să se producă modificări în conţinutul alimentelor. De pildă, pentru ca acestea să aibă un termen mai mare de valabilitate.

”Se deschid perspective pentru realizarea de sisteme care să poată percepe semnale şi să poată interveni la nivel atomic cu o acuitate de neimaginat până nu demult”, a delarat profesorul doctor inginer Eden Mamult, un specialist al ştiinţelor exacte din ţara noastră. Expertul a spus mai multe despre acest domeniu pentru portalul www.newsteam.ro.

Un pas foarte important are loc în cursul anului trecut, când Jean-Pierre Sauvage, Fraser Stoddart şi Ben Feringa au câştigat Premiul Nobel. Ei au realizat nici mai mult nici mai puţin decât un robot molecular. Acesta poate să acţioneze asupra aminoacizilor.

Se deschid posibilităţi nebănuite şi pentru medicină. De pildă, aceşti microrooţi ar putea să administreze medicamente direct în interiorul corpului uman.

Pe lângă acestea însă mai sunt şi alte chestiuni care merită evidenţiate. E vorba de felul în care vor arăta alimentele noastre. Deja de mai mulţi ani se fac progrese în acest sens.

 “În 2008, pe piaţa din SUA erau înregistrate 67 de alimente şi băuturi comercializate şi care conţineau componente obţinute prin nanotehnologii.

Probabil că în prezent, la nivel global sunt de ordinul sutelor. Multe ingrediente alimentare nanostructurate sunt licenţiate pe deja cunoscuta codificare cu E-uri şi se referă la micelii, lipozomi, coloranti, nanoparticule de TiO2 (E-171), SiO2 (E-551) ş.a.m.d.

Pentru a recunoaşte aceste tipuri de alimente, este necesar să devenim mult mai precauţi când cumpărăm alimente procesate, să citim cu mare atenţie etichetele şi mai mult, să căutăm pe internet semnificaţiile diferitelor coduri”, a spus profesorul Eden Mamut.

Acelaşi specialist mai arată că ”atunci când aceste tehnologii scapă controlului societăţii civile sau ale forurilor internaţionale competente, consecintele pot fi dramatice.

Nanotehnologiile permit încapsularea de substanţe în nanoparticule care să fie eliberate în timp şi să permită creşterea eficienţei diferitelor efecte cum ar fi efectul antimicrobian şi în acest fel conservarea alimentelor pentru o perioadă mai lungă de timp”.

Există legislaţie care impune ca alimentele să aiă pe etichetă referire clară la simolul nano, dacă e vorba de o asemenea situaţie. Dar oare la noi se respect? Retorică întrebare.

Iată ce arată Regulamentului european 1169 din 2011, privitor la informarea consumatorilor. Toate ingredientele prezente sub formă de nanomateriale fabricate trebuie specificate în mod clar în lista ingredientelor, denumirile acestora fiind urmate de cuvantul nano între paranteze”.

Regulamentul a fost elaborate tocmai pentru că ”nanomaterialele oferă oportunităţi tehnice şi comerciale, însă pot prezenta riscuri pentru mediu şi pot ridica probleme de securitate şi sănătate pentru oameni şi animale, de aceea consumatorii trebuie informaţi corespunzător”.

Ca atare, profesorul atrage atenţia asupra unui control mai eficient al autorităţilor noastre în ceea ce priveşte asemenea alimente.

”Este necesar să se urmărească şi să se asigure un control eficient al dezvoltărilor în diferite domenii de aplicaţie ale nanotehnologiilor.

Ca o extensie a principiului echivalenţei, cu cât cresc oportunităţile cu atât cresc şi riscurile în utilizarea unor tehnologii.

Nevoia de a face faţă competiţiei acerbe de pe piaţa mondializată, forţează companiile să reducă timpul de transfer de la cercetarea în laborator către produse comerciale şi de multe ori verificările şi testele în ceea ce priveşte impactul anumitor substanţe nanostructurate asupra organismului uman, pe termen mediu şi lung sunt tratate superficial.

În cadrul Universităţii “Ovidius”, împreună cu colegii de la Facultatea de Medicina, am iniţiat o serie de cercetări în aceasta direcţie dar fondurile necesare pentru aceste tipuri de cercetări sunt uriaşe şi necesită un efort concertat”, conchide expertul.

 

 

 

 

 

Te-ar putea interesa și: