Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Incursiunile dronelor rusești în spațiul aerian european, atacurile cibernetice și extinderea rețelelor de spionaj cu ajutorul ,,diplomației’’ din Belarus arată că războiul hibrid condus de Moscova crește continuu în intensitate. În timp ce Rusia testează breșele existente în sistemul de securitate atlantic, identificând noi vulnerabilități, unele necunoscute chiar de europeni, NATO și UE implementează programe comune de reacție.
Probleme apar însă în legătură cu capacitatea de coordonare a aliaților, utilizarea resurselor, interoperabilitatea sistemelor defensive și definirea strategiei de acțiune. În cele ce urmează, voi încerca sa analizez capacitatea continentului nostru – mai ales la nivel mental – de a se desprinde de modul tradițional de apărare, care a făcut carieră în perioada Războiului Rece reverberând până în zilele noastre. În paralel, voi expune modul inovativ al ucrainenilor de abordare a războiului secolului XXI, devenit un model de urmat pentru occidentali.
Occidentul, în stare de război de joasă intensitate
Reacția relativ confuză în fața valurilor de atacuri din ultimele săptămâni – pe față sau mascate – a arătat lipsa de pregătire a europenilor pe segmentul războiului hibrid în fața amenințărilor Federației Ruse. A venit momentul ca Occidentul să recunoască starea de război de joasă intensitate în care se află și să se doteze pentru a înfrunta un spectru de amenințări și atacuri efective, de o dimensiune nemaiîntâlnită până acum.
Proiectele de tipul Eastern Flank Watch cu ,,zidul anti-dronă’’ ca element central trebuie să aibă conținut real și să depășească problemele de interoperabilitate despre care s-a vorbit mereu în ultimii ani. Prea mulți ani. De fapt, această expresie a devenit un laitmotiv în cadrul acelei ușoare demagogii tehnologice cu care ne-a obișnuit Bruxellesul atunci când a dat de greu, în februarie 2022.
Un exemplu: ,,zidul anti-dronă’’ va fi proiectat ca o zonă profundă, multistratificată, cu capacități antidronă, interoperabile, pentru identificarea și neutralizarea sistemelor autonone prin atacuri precise’’. Câte din aceste cuvinte au acoperire în plan material? Mai scurt, mai pe înțelesul tuturor și cu termene precise ar fi fost mai bine.
Modul tradițional de apărare a Occidentului, depășit
Rusia a crescut substanțial utilizarea dronelor de tip Shahed de la 200 la 1000 pe săptămână, începând cu martie 2025. Acum cifra este mult mai mare. A aplicat o logică de saturare a adversarului având la bază capacitatea economico-industrială net superioară. Ucraina ar avea nevoie de aproape 5000 de rachete pentru a menține constantă rata de interceptare. Financiar vorbind, ar fi nevoie de peste 10 miliarde de euro numai pentru muniție. O cheltuială greu de suportat chiar și de un stat cu reale posibilități economice și fără un război vechi de trei ani în curte.
Episoadele cu drone din Polonia, România, Danemarca, Norvegia, Germania demonstrează – în contextul prezentat mai sus – că partea rusă testează în mod sistematic capacitatea defensivă a membrilor NATO ,,beneficiind’’ de ineficiența modului tradițional de apărare. Analizând chestiunea din punct de vedere politic, militar și tehnologic, observăm că Europa nu a depășit ciclul inerțial de dezvoltare militară din ultima parte a Războiului Rece. Este vorba de sisteme costisitoare proiectate în urmă cu mulți ani, având un grad redus de interoperabilitate.
Ucraina inovează, Europa ezită. Modelul ucrainean schimbă … războiul
Ucraina a revuluționat paradigma expusă mai sus pornind de la zero drone în 2021 la peste 2 milioane în 2025, cu cicluri de inovare la 3-6 luni. Se poate afirma că ucrainenii au creat un nou model de abordare a războiului, împinși de la spate de necesitatea unei replici pe măsură dată invadatorilor ruși.
Era inimaginabil în urmă cu 2-3 ani ca în apropierea liniei frontului să fie plasate imprimante 3D care produc componente modificate în timp real ale sistemelor defensive utilizate de militari în luptă. Inginerii și ofițerii coopereză nemijlocit pentru optimizarea tehnicii de luptă în funcție de obiectivele armatei.
,,Modelul ucrainean’’ a permis Kievului crearea și dezvoltarea a patru mii de produse și componente în trei ani, de tipul dronelor și interceptorilor de drone, la un cost de 7 mii de euro bucata. Danemarca, de exemplu, a învățat lecția și în iulie a semnat un acord pentru producția de drone ucrainene pe teritoriul național, punând la dspoziție capacități industriale, adecvate know-how-ului tehnologic al Kievului, care va rămâne danezilor după încetarea conflictului.
De la von Clausewitz la David Petraeus
Cunoscutul general american David Petraeus – unul dintre puținii comandanți militari care au fost și directori ai CIA - sintetiza recent: ,,echipamentul de război european este în mare parte depășit dacă ne referim la realitatea de pe câmpul de luptă’’.
Afirmația lui Petraeus are nevoie și de o demonstrație. Ori, tocmai acest lucru reprezintă una din componentele principale ale acțiunilor Moscovei în cadrul războiului hibrid, în care s-a angajat încă din momentul ocupării Peninsulei Crimeea. Acțiunile în discuție au și un obiectiv secundar, dar extrem de important: să nu conducă la izbucnirea unui război real. Deocamdată.
Camarila militară a lui Putin știe unde să se oprească pentru a nu intra sub incidența Articolului 5 din Tratatul Alianței Nord-Atlantice. Știe, de asemenea că în 2016, membrii Alianței au luat decizia că atacurile hibride ar putea activa acest articol, dar nu au fost stabilite proceduri de lucru, tactici de acțiune și modalități operative clare.
În alte cuvinte, cu puțină grijă, Moscova poate merge înainte pentru identificarea punctelor slabe și vulnerabilitățile ascunse ale Occidentului, atât pe Flancul de Est cât și în adâncime, pregătindu-se pentru operațiuni de altă natură, utilizând – cum ar spune von Clausewitz – ,,alte mijloace’’. Schema a fost verificată în Crimeea, în 2014 și probabil, va fi aplicată în Marea Baltică, într-o formă evoluată.
Europa a început să se miște, dar o face prea încet
Judecând prin prisma celor expuse mai sus, Europa este foarte puțin pregătită pentru un război hibrid pe sacră largă în care ,,buzduganul rusesc’’ aruncat la distanță este drona. Angajarea aeronavelor F-16, F-35, Rafale împotriva dronelor Shahed, de exemplu, nu poate fi susținută economic și strategic.
Într-un conflict amplu, Europa își va consuma capacitățile antiaeriene contra dronelor low cost. Avioanele multirol vor avea de furcă cu acestea fără a mai putea participa la misiuni relevante, pe măsura capacității lor de luptă. Deci, este nevoie de o altă abordare a defensivei europene. Provocarea înseamnă dezvoltarea rapidă a unei noi strategii – de fapt, o contrastrategie – multidimensională, în măsură să înfrunte amenințările transversale, indiferent de originea și intensitatea lor.
Vorbeam mai devreme de ,,modelul ucrainean’’. Nu se poate afirma că este perfect, dar este rezultatul unor stări de lucruri reale, de luptă. Eficiența lui este limitată din cauza resurselor limitate, umane și tehnologice, ale Kievului. Adică exact ce are Occidentul. Schimbarea de paradigmă este însă dificilă, mai ales pe segmentul mentalității. Dar Europa trebuie să înțeleagă că timpul nu are răbdare, iar vorbele nu aduc victoria.
Scurtă concluzie
Războiul din Ucraina a demonstrat capacitatea de luptă a dronelor. În cadrul operațiunii Spider Web organizată de ucraineni la 1 iunie 2025, au fost distruse 11 bombardiere strategice rusești cu drone care costau câteva mii de euro. Israelul a neutralizat apărarea antiaeriană a Iranului cu drone autonome - lansate din teritoriul inamic- înainte de a angaja în luptă avioane pilotate de către militari.
Dacă ar fi să facem o predicție ținând cont de ce s-a întâmplat în ultimii ani, în legătură cu modul de a duce un război, la un conflict armat viitor vor lua parte preponderent drone și alte tipuri de aparate pilotate cu ajutorul Inteligenței Artificiale. Cine își asigură supremația în acest domeniu va câștiga, indiferent de câte tancuri va avea în spate.
Ucrainenii și-au constituit așa-numita ,,Universal military database’’ care conține un număr nedefinit – se vorbește de milioane – de video, de luptă, utilizate în procesul de pregătire și antrenare a sistemelor autonome. Rusia posedă, de asemenea, o bază de date similară. La fel Statele Unite, China și Israelul. În Europa, mai puțin. Speranța vine tot de peste Atlantic. Sau din … Ucraina.
