Anul trecut, la întoarcerea dintr-o vizită externă, îl întrebasem pe preşedintele Erdoğan despre sistemul S-400, scrie Mehmet Acet de la cotidianul Yeni Șafak.
Anul trecut, la întoarcerea dintr-o vizită externă, îl întrebasem pe preşedintele Erdoğan despre sistemul S-400, scrie Mehmet Acet de la cotidianul Yeni Șafak.
În acele zile se vorbea despre un scenariu privind depozitarea într-un hangar a sistemului de apărare aeriană pe care îl achiziţionasem din Rusia pentru a calma reacţia Statelor Unite, amânându-se astfel punerea lui în funcţiune.
Iar întrebarea era legată de aceste dezbateri. Erdoğan mi-a răspuns tot printr-o întrebare: „Noi de ce am achiziţionat acest sistem?”. I-am răspuns „Pentru a fi folosit”, el aprobând răspunsul meu şi deschizându-şi palmele în dreapta şi stânga a făcut un gest care însemna „Atunci despre ce vorbim?”.
Dacă ar fi să ne întoarcem la zilele noastre...
Ieri, mergând la Sinop pentru „testul lansărilor” cu sistemul de apărare aeriană S-400, l-am putut observa la Samsun/Atakum.
După 3 ani şi jumătate care au trecut cu dezbateri, presiuni, ameninţări legate de „poţi să-l achiziţionezi/nu poţi să-l achiziţionezi, poţi să-l aduci/nu poţi să-l aduci, dacă îl aduci, nu-l poţi pune în funcţiune”, este foarte important că s-a ajuns într-un astfel de punct.
După aducerea sistenului S-400 la aeroportul Mürted în luna iulie a anului trecut, oficialii din Statele Unite au pus în aplicare Planul B spunând „Bine, dacă tot l-aţi achiziţionat, dar nu-l puneţi în funcţiune”, însă situaţia actuală ne arată că aceste apeluri au rămas fără răspuns.
Să prezint unele informaţii din culise.
După ce sistemul S-400 a fost adus în Turcia, nu s-a renunţat niciodată la decizia de a-l pune în funcţiune. Chiar dacă s-a vorbit despre o „amânare” din cauza pandemiei, în plan secund pregătirile au continuat.
Cursurile de instruire s-au încheiat şi sistemul a fost pregătit pentru „a funcţiona”.
Recomandările noastre
