Spovedania de la Kremlin. Ziua în care Gorbaciov a recunoscut sfârșitul Imperiului Sovietic. 9 decembrie 1989. Ultimele 30 de zile ale comunismului

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

9 decembrie 1989. Pe fondul unei vremi în ușoară încălzire, cu maxime ce ating 8 grade și ceață matinală în vestul și centrul țării, agenda lui Nicolae Ceaușescu trădează o deconectare totală de la realitățile grave ale momentului. În timp ce ninsorile slabe cădeau în nordul țării, dictatorul și-a început ziua cu o ședință bizară, a treia în ultimele zece zile, dedicată producției de halva, stabilind cu precizie birocratică locul acestui aliment în coșul zilnic al românilor.

După acest episod de micromanagement absurd, Ceaușescu a plecat să inspecteze timp de două ore și jumătate marile șantiere ale „Epocii de Aur” — Biblioteca de Stat, Casa Republicii și Muzeul — verificând stadiul lucrărilor la edificiile care îi hrăneau orgoliul, în timp ce restul țării se confrunta cu lipsuri acute.

Amenajarea râului Dâmbovița a început în 1985

Sub privirea atentă a „Marelui Arhitect”, a „Primului Hidrolog Șef” al țării, care găsea timp să traseze albii de râuri între două raționalizări ale pâinii, Dâmbovița a fost transformată într-un triumf al betonului socialist, menit să bucure ochiul bucureșteanului înghețat de frig în apartamente.

Articolul din “Informația Bucureștiului” ridică în slăvi „estetica” șantierului perpetuu și se mândrește cu Lacul Văcărești.

Șoferii vor scoate mai mulți bani din buzunar dacă nu respectă regulile. Care vor fi noile tarife pentru amenzi

Când vor crește pensiile și salariile românilor. Anul viitor este privit cu pesimism de către președintele Consiliului Fiscal

Dâmbovița în anii '70. sursa: Life Magazine

Lucrările de amenajare complexă a râului Dâmbovița au debutat în vara anului 1985, cu o etapă experimentală ce a presupus execuția unei secțiuni de probă lângă fostul baraj Ciurel, sub coordonarea I.A.C.E.R.D. Doi ani mai târziu, în 1987, proiectul a atins o bornă majoră prin finalizarea a 10 kilometri de traseu urban și inaugurarea Lacului Morii (numit atunci Lacul Dâmbovița) în zona Crângași, cel mai mare lac al Capitalei.

Ritmul lucrărilor s-a menținut, astfel că până în 1989, în cel de-al cincilea an al proiectului, au fost dați în exploatare alți 8 kilometri de albie pe tronsonul Vitan-Bârzești — Glina, concomitent cu apariția pe harta orașului a conturului Lacului Văcărești.

Pentru anul 1990, planurile vizau transformarea cursului inferior al râului într-o arteră navigabilă comercială, pe distanța de 31 de kilometri dintre portul Glina și Budești. Proiectul prevedea lărgirea albiei la 70 de metri și adâncirea la 4-4,5 metri pentru a permite accesul barjelor de 2.000 de tone, folosind o soluție tehnică mai economică pentru maluri (anrocamente în loc de beton). Diferența de nivel de 24 de metri până la Argeș urma să fie gestionată prin trei trepte de apă, cu noduri hidrotehnice la Tânganu, Cucuieți și, final, la Budești.

Moscova anunță sfârșitul Doctrinei Brejnev

În timp ce la București regimul Ceaușescu era preocupat să blocheze orice informație despre colapsul comunismului, la Moscova avea loc un eveniment istoric crucial, dar mai puțin mediatizat la acea vreme decât căderea Zidului Berlinului. Mihail Gorbaciov, Secretarul General al PCUS, se prezenta în fața Comitetului Central pentru a livra nu doar un raport de activitate, ci, practic, certificatul de deces al „Doctrinei Brejnev”.

Discursul său, o radiografie brutală a realității geopolitice, confirmă faptul că Uniunea Sovietică decisese să lase Europa de Est să plece, presată de un faliment economic intern masiv și de o nouă relație cu Statele Unite.

Spovedania lui Gorbi: Pierderea Europei de Est

În prima parte a discursului, Gorbaciov abordează „elefantul din încăpere”: prăbușirea regimurilor comuniste loiale Moscovei. Fără a folosi termeni catastrofici, liderul sovietic recunoaște că în Polonia și Ungaria „partidele frățești au încetat să mai fie la guvernare”, iar pozițiile comuniștilor în RDG și Cehoslovacia sunt grav afectate.

“Într-o serie de țări socialiste s-a creat o situație neobișnuită. În Polonia și Ungaria, partidele frățești au încetat să mai fie la guvernare. Într-o măsură semnificativă și-au pierdut pozițiile prietenii noștri din RDG și Cehoslovacia. Pe scenă au ieșit noi forțe politice, printre care și cei care susțin ideea socialistă, și cei care caută alte căi de dezvoltare a societății.

Noua situație cere de la prietenii noștri acțiuni hotărâte și chibzuite în scopul restabilirii influenței și pozițiilor lor în societate, respectiv — elaborarea unei noi strategii și tactici. În prim-plan a apărut sarcina consolidării tuturor forțelor care se situează pe pozițiile socialismului, democrației și progresului.

Prietenii înțeleg acest lucru, își construiesc activitatea ținând cont de situație, deși sunt nevoiți să stăpânească din mers știința muncii politice în noile condiții ale unui pluralism nu declarativ, ci real.

Ceea ce șochează în acest discurs este calmul cu care Gorbaciov acceptă aceste schimbări, numindu-le „rezultatul firesc al unei anumite etape de dezvoltare”. El lansează un avertisment voalat, dar teribil, pentru liderii care încă se opuneau reformelor, precum Nicolae Ceaușescu sau Erich Honecker, deși ultimul fusese deja înlăturat:

„Se confirmă din nou adevărul despre care am vorbit nu o dată în ultimii ani: acolo unde se întârzie cu schimbările necesare, costurile sunt inevitabile.”

Această frază a reprezentat condamnarea tacită a regimurilor conservatoare. Moscova nu mai vedea aceste revoluții ca pe niște comploturi imperialiste, ci ca pe o consecință a incompetenței interne și a refuzului de a aplica perestroika.

Mihail Gorbaciov și Ronald Reagan. sursa: arhiva Fundației Gorbaciov

Înmormântarea Doctrinei Brejnev

Cel mai important aspect geopolitic al discursului este reafirmarea principiului neamestecului. Timp de decenii, URSS își rezervase dreptul de a interveni militar, vezi cazul Ungariei în 1956, sau Praga 1968, dacă un stat satelit devia de la socialism. Pe 9 decembrie 1989, Gorbaciov spune clar:

„Pornim de la premisa că fiecare popor are dreptul să-și decidă soarta de unul singur, inclusiv alegerea orânduirii, a căilor, ritmurilor și metodelor evoluției sale.”

Deși promite că va proteja RDG-ul ca aliat strategic, Gorbaciov admite că relațiile dintre cele două Germanii se vor schimba și că viitorul este deschis, o aluzie clară la faptul că reunificarea Germaniei nu mai era un subiect tabu, ci o chestiune de timp și negociere, „se va defini pe parcursul istoriei”.

Summitul de la Malta și sfârșitul „Războiului Economic”

O mare parte a raportului este dedicată întâlnirii recente cu președintele american George H.W. Bush, la Malta. Gorbaciov prezintă rezultatele nu ca pe o capitulare, ci ca pe o victorie a rațiunii. El anunță Comitetul Central că Washingtonul a decis să pună capăt „războiului economic” împotriva URSS.

Bush intenționează, în esență, să acorde URSS regimul națiunii celei mai favorizate, să deschidă pentru instituțiile financiare ale SUA posibilitatea creditării exportului, precum și alocarea de credite, să încheie un acord privind garantarea investițiilor americane în Uniunea Sovietică. Acești pași și alții întreprinși de administrație dau cercurilor de afaceri americane semnalul de a ieși mai curajos pe piața sovietică. Acest lucru corespunde dispoziției lor.

Liderul sovietic detaliază o listă impresionantă de viitoare tratate de dezarmare pentru anul 1990:

Reducerea cu 50% a armamentului strategic ofensiv (START).

Reducerea forțelor convenționale în Europa.

Lichidarea stocurilor de arme chimice.

Protocoalele „Cer Deschis” (Open Skies).

Această cooperare cu SUA nu era doar diplomatică, ci existențială pentru URSS. Gorbaciov vorbește despre credite, investiții și clauza națiunii celei mai favorizate.

Adevărul economic: Cifra care explică totul

Poate cel mai sincer moment al discursului este cel în care Gorbaciov explică de ce este nevoie de dezarmare. El oferă o statistică șocantă pentru un stat care își baza puterea pe proiecția forței militare:

„Chiar și pentru actualul cincinal se preconiza o creștere a venitului național [...] în limita a 22 de procente, iar a cheltuielilor pentru nevoile militare — de 40 și ceva la sută.” Această disproporție uriașă — 40% din bugetul statului înghițit de armată — deforma complet economia sovietică.

Gorbaciov recunoaște implicit că URSS nu mai poate susține cursa înarmărilor fără a intra în colaps total. Retragerea din Europa de Est și pacea cu americanii nu erau doar acte de bunăvoință politică, ci necesități economice stringente.

Mihail Gorbaciov în 1986. sursa: arhiva sovietica

Casa Comună Europeană

Gorbaciov își încheie viziunea de politică externă prin prisma apropierii de Europa Occidentală. El menționează contactele fructuoase cu François Mitterrand, Giulio Andreotti și vizita istorică la Vatican.

Conceptul său de „Casă Comună Europeană” (Helsinki-II) presupunea o integrare a URSS în structurile europene, sperând că perestroika va fi acceptată ca o formă legitimă de socialism democratic. El vorbește despre o trecere de la „recunoașterea diplomatică” (de după 1917) la „recunoașterea perestroikăi” ca factor mondial

Discursul din 9 decembrie 1989 este documentul care atestă singurătatea strategică a lui Nicolae Ceaușescu. În timp ce la Moscova se discuta despre pluralism, dreptul popoarelor la autodeterminare, prietenia cu Papa Ioan Paul al II-lea și reducerea cheltuielilor militare, la București se cerea intervenția armată pentru salvarea socialismului.

Mihail Gorbaciov a ales în acea zi să salveze, sau să încerce să salveze, Uniunea Sovietică prin abandonarea imperiului său exterior. Fără să știe, prin garantarea neintervenției, a semnat actul de eliberare al României, lăsându-i pe români singuri față în față cu propriul dictator, la doar o săptămână distanță de începutul Revoluției de la Timișoara.