Sursa foto: Agenția Națională a Arhivelor
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
La 13 iunie 1941, 30 000 români din Basarabia, Herța și Bucovina de Nord erau deportați și trimiși în Siberia. Mulți dintre ei nu se vor mai întoarce niciodată. A fost al doilea masacru anti-românesc după cel din 1 aprilie 1941, de la Fântâna Albă.
13 iunie 1941, o operațiune NKVD minuțios pregătită
Noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a fost una de coșmar. Agenții NKVD aveau liste precise. Aveau adrese. Știau câte mijloace de transport să folosească. Mașinăria stalinistă a deportării funcționa ireproșabil. Erau calculate kilogramele de bagaje pe care o familie avea să le ia. Locomotivele în gări aveau focul aprins sub cazanele de aburi.
La 13 iunie 1941, începea drama deporărilor românești, Un apropiat al lui Stalin „tovarășul Sergo”, gruzin ca și „Tătucul” coordona operațiunea. Era o regulă în viitoarele republici sovietice. Liderii și aparatul de conducere erau obligatoriu din afara regiunii unde lucrau. Asta. pentru a nu fi considerați tentanți să fraternizeze.
Poză de familie. Sursa foto: Radio Chișinău
Oamenii NKVD au mers la sigur. Știau unde stau învățători, preoți, români înstăriți. Pur și simplu, elita trebuia șteasă pentru ca oamenii rămași să fie mankurtizați, sovietizați. Așa fusese și în intervalul 1812-1918, când Rusia ocupase Basarabia. În Bucovina de Nord era un numă mare de intelectuali școliți în Austro-Ungaria și în apus. Ei au fost vizați.
13 iunie 1941, logica îngrozitoare a lui Stalin
13 iunie 1941 arată că Stalin știa de Operațiunea Barbarossa. Pur și simplu, el îndepărta oamenii care ar fi favorizat fraternizarea cu trupele germane și românești. Mult timp, faptul că Stalin știa de Planul Barbarossa a fost pus pe seama teoriilor conspirației. Mai este un aspect. În mai 1941, Ana Pauker era schimbată cu unionistul Ion Codreanu. Când a trecut Prutul spre Uniunea Sovietică, ea a văzut masările de trupe românești și germane la ganiță.
A considerat normal să anunțe sovieticii care au preluat-o dar i s-a spus: „fă bine și taci. Ți s-a urât cu binele?”. Asta înseamnă clar că sovieticii se pregăteau de invazie. Când Șandor Rado și-a publicat însemnările din viața de spion sovietic, s-a aflat că Stalin știa din vara lui 1940 ce urma să se petreacă. El a continuat să se pregătească ofensiv cum a scris Suvorov în „Spărgătorul de Gheață”.
Deportările au continuat până în 1951
13 iunie 1941 nu a fost decât primul val de deportări, Au urmat anii războiului până în 1945. În 1944, ce eliberaseră românii în 1941, redevemiseră teritorii sovietice. În 1949 și în 1951 au fost alte valuri de deportări. Nu mai luăm în calcul românii de peste Prut care au ales să se refugieze în România în 1940, apoi în 1944.
Basarabia, Herța, Bucovina de Nord vor fi transformate. Basarabia de Sud, Bucovina de Nord și Herța au ajuns în Ucraina sovietică. Restul Basarabiei și cu o porțiune de peste Nistru, creată de Stalin în 1924, păstrată de Antonescu în 1941-1944, Transnistria, cu acordul lui Hitler au format RSS Moldovenească. În perioada sovietică, abia după 1956, basarabenii și bucovinenii, câți au mai rămas prin Siberia au putut să revină. Mulți au rămas pentru totdeauna îngropați sub nămeții siberieni sau sub nisipurile arzătoare ale Asiei Centrale. Unica lor „vină”? Erau români, deci dușmani ai „poporului frate sovietic”.
Recomandările noastre
