Evenimentul istoric
Lichidarea generalului Gheorghe Avramescu de către NKVD. Destinul tragic al unuia din cei mai mari comandanți ai Armatei
General Gheorghe Avramescu. Sursa foto: Wikipedia
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
În galeria marilor comandanți ai Armatei Române din cel de-al Doilea Război Mondial, figura generalului de armată Gheorghe Avramescu ocupă un loc deopotrivă glorios și profund tragic.
Strălucit tactician, decorat și respectat atât pe Frontul de Est, cât și în campania din Vest pentru eliberarea Transilvaniei, Ungariei și Slovaciei, Avramescu a sfârșit nu pe câmpul de luptă, ci arestat politic de aliații sovietici și executat în condiții asunse decenii la rând în spatele propagandei.
Dispariția sa bruscă din martie 1945 nu a fost un accident de război, ci o acțiune de epurare orchestrată direct de NKVD și serviciul de contrainformații SMERȘ, într-un moment de turnură geopolitică pentru București.
Generalului Gheorghe Avramescu, de la Botoșani în elita Armatei Române
Gheorghe Avramescu s-a născut la 26 ianuarie 1884 la Botoșani, într-o familie de cultivatori din strada Tălpălăriei. După absolvirea prestigiosului Liceu „A.T. Laurian”, s-a dedicat carierei armelor, parcurgând riguros toate treptele ierarhiei militare. Absolvent al Școlii Militare de Infanterie și Cavalerie din București (1908) și, ulterior, al Școlii Superioare de Război.
A primit botezul focului în Al Doilea Război Balcanic (1913) în Bulgaria, remarcându-se apoi în Primul Război Mondial în sângeroasele lupte din Dobrogea (1916), de pe Neajlov-Argeș și de la Mărășești (1917), unde a fost rănit și decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a și „Steaua României”.
Între 1918 și 1920, ca maior, a condus Biroul de Informații al Comandamentului Trupelor de Est, monitorizând frontiera de pe Nistru și contracarând infiltrarea rețelelor bolșevice în Basarabia.
Avansat colonel în 1929, preia comanda Regimentului 38 „Neagoe Basarab” din Brăila. În 1936 devine general de brigadă, iar în 1940 general de divizie.
Soldați sovietici, la odihnă, 1941. sursa: russiainphoto
Epopeea pe Frontul de Est: De la Nistru la Sevastopol
La 9 iunie 1941, generalul Avramescu preia comanda Corpului de Munte, unitate de elită pe care o va conduce în momentele astrale ale campaniei din Răsărit:
Eliberarea Nordului Bucovinei (3–8 iulie 1941). Acolo printr-o manevră fulger, Corpul de Munte străpunge defensiva sovietică, eliberează orașele Storojineț și Cernăuți și cucerește Hotinul.
Forțarea Nistrului. Trupele sale sparg Linia fortificată „Stalin”, capturând 38 de cazemate betonate și distrugând 84 de tancuri inamice.
Cucerirea Sevastopolului (iunie–iulie 1942). Subordonat tactic generalului Erich von Manstein, Avramescu coordonează forțele române în asediul fortăreței maritime. La 1 iulie 1942, vânătorii de munte din subordinea sa ocupă Culmea Malahov și arborează tricolorul românesc în piața portului Sevastopol.
Pentru aceste merite, este avansat la gradul de general de corp de armată și decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a II-a și Crucea Germană de Aur.
„Cantina Românească” de la Simferopol
Spre deosebire de rigorile ideologice ale aliatului german, Avramescu s-a remarcat prin umanitate. În septembrie 1942, a înființat la Simferopol Cantina Românească, finanțată din solda ofițerilor români. Instituția a asigurat zilnic hrana, educația și asistența medicală pentru peste 2.000 de copii, femei și bătrâni sovietici.
Gestul a fost atât de marcant încât Radio Moscova i-a transmis public mulțumiri generalului român, determinându-l pe Iuliu Maniu să declare în secret că „Avramescu se desenează ca omul tratativelor cu rușii”.
Gheorghe Avramescu. Sursa foto: Wikipedia
Campania din Vest și eliberarea Transilvaniei
După actul de la 23 August 1944, generalul Avramescu este numit la comanda Armatei a 4-a Române. Sub conducerea sa, armata duce lupte grele împotriva trupelor germane și maghiare, culminând la 25 octombrie 1944 cu eliberarea Careiului, ultima palmă de pământ românesc aflată sub ocupație horthystă.
Ulterior, împinge frontul dincolo de râul Tisa, avansând pe teritoriul Cehoslovaciei în condiții de iarnă extremă. În cadrul colaborării forțate cu sovieticii, Avramescu protestează vehement în fața mareșalului Rodion Malinovski și a generalului Serghei Trofimenko, refuzând ca soldații români să fie folosiți drept „carne de tun” în atacuri frontale absurde, cum a fost cel de pe dealul Sângeorgiu.
Capcana din Slovacia și conexiunea secretă cu MI6
La începutul anului 1945, generalul Avramescu împlinea vârsta de pensionare, fiind trecut în rezervă la 8 februarie și avansat la gradul de general de armată. Însă, la cererea expresă a mareșalului Malinovski, care a invocat scăderea capacității operative a Armatei a 4-a, Avramescu este rechemat urgent pe front la 19 februarie 1945. A fost, în realitate, faza preliminară a unei operațiuni de capturare.
La București, criza politică atingea apogeul prin căderea guvernului Nicolae Rădescu. Presa vremii, precum ziarul Fapta din 26 februarie 1945, îl propunea deschis pe generalul Avramescu ca variantă de premier de sacrificiu susținut de Frontul Național Democrat, opțiune transmisă imediat prin telegraf la Moscova către Viaceslav Molotov.
Arestarea sa a fost strâns legată de culisele politice din țară. O notă ultrasecretă din 6 martie 1945 trimisă de Stewart Menzies, șeful Serviciului Secret britanic, MI6, către premierul Winston Churchill consemna scurt: „The possibility of Avramescu's appointment as Premier has receded”/Posibilitatea numirii lui Avramescu ca premier a regresat.
La 2 martie 1945, în jurul orei 13:00, generalul Avramescu a fost convocat la comandamentul Armatei a 40-a sovietice din Divín (Slovacia), condus de generalul Filip Jmacenko. Acolo a fost reținut și izolat complet.
La București, la doar câteva ore distanță, ora 19:00, Regele Mihai ceda presiunilor emisarului sovietic Andrei Vâșinski și îi încredința lui Petru Groza mandatul pentru formarea noului guvern pro-sovietic. Alternativa militară patriotică fusese eliminată.
Soldați ruși ,alături de români, în Cehoslovacia, 1945. sursa: russiainphoto.ru
Lichidarea: Execuția din mașina NKVD și distrugerea familiei
Pentru a nu stârni o revoltă în rândul trupelor române de pe front, sovieticii au recurs la dezinformare. Generalului Avramescu i s-a transmis că este trimis la București pentru a depune jurământul ca ministru de război. Acesta chiar i-a scris o scrisoare soției sale, Adela, cerându-i să vină în țară cu fireturile de gală.
În noaptea de 2 spre 3 martie 1945, generalul a fost îmbarcat într-un autoturism Buick, flancat de ofițeri înarmați și condus spre sediul SMERȘ/NKVD din Jászkisér (Ungaria). Generalul Nicolae Dragomir, și el arestat, a mărturisit ulterior că a văzut mașina sosită la destinație prezentând o gaură de glonț deasupra parbrizului, iar generalul Avramescu zăcea nemișcat pe bancheta din spate, purtând bereta caracteristică de vânător de munte.
Răzbunarea sovietică s-a extins instantaneu asupra familiei sale. La 3 martie 1945, în localitatea Lučenec, NKVD-ul a arestat întregul convoi al familiei generalului: soția sa Adela, fiica Felicia Sturdza, nepotul Paltin, un prunc de doar 11 luni, doica și personalul însoțitor.
Generalul de corp de armată Nicolae Dăscălescu a avut curajul să transmită un raport oficial către Marele Stat Major despre dispariția întregului grup, document blocat și înregistrat abia în iunie 1945.
Tragedia a fost totală: la 6 martie 1945, în timpul interogatoriilor dure din sediul de anchetă sovietic, fiica generalului, Felicia, s-a sinucis. Ceilalți membri, inclusiv soția Adela, au fost deportați în lagăre de muncă din Kazahstan și URSS, fiind repatriați abia în ianuarie 1956.
Articol despre Gheorghe Avramescu, octombrie 1944, Semnalul. sursa: arhiva
Versiunea oficială vs. adevărul de la Sighet
În vara anului 1963, în urma unor demersuri oficiale făcute de Crucea Roșie, autoritățile sovietice au trimis la București o adresă oficială prin care afirmau că generalul Gheorghe Avramescu ar fi murit pe 3 martie 1945 în localitatea Jászberény (Ungaria), în urma unui atac aerian german care ar fi lovit mașina în care era transportat. Versiunea a fost considerată de istorici o simplă perdea de fum menită să ascundă execuția sumară.
După moartea sa, trupul generalului a fost înhumat inițial într-un cimitir anonim din Budapesta (Sashalom). Mult timp s-a suspectat că rămășițele sale ar fi fost reînhumate clandestin la Sighetu Marmației pentru a preveni transformarea mormântului într-un loc de pelerinaj anticomunist.
La 23 octombrie 2000, osemintele generalului de armată Gheorghe Avramescu au fost repatriate oficial și reînhumate cu onoruri militare depline în Cimitirul Militar din Cluj-Napoca.
Repunând în drepturi memoria unui lider militar pe care Regele Mihai I l-a inclus în triada comandanților în care a avut cea mai deplină încredere, alături de Gheorghe Mihail și Aurel Aldea.
Dacă ai date sau informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]
Recomandările noastre
