Ion Vianu, scriitor și medic psihiatru, a murit joi, 20 iunie, la vârsta de 90 de ani, în Morges, Elveția.

Scriitorul și medicul psihiatru Ion Vianu a murit

Trista veste a fost dată pe rețelele de socializare de Vlad Alexandrescu, fost ministru al Culturii:

„Ion Vianu/ 15.04.1934, București (România) - 20.06.2024, Morges (Elveția)”.

Politologul Vladimir Tismăneanu și-a exprimat și el regretul moartea lui Ion Vianu.

„O veste extrem de tristă. A încetat din viaţă doctorul psihiatru, eseistul, luptătorul pentru drepturile omului, disidentul Ion Vianu. Născut în aprilie 1934 într-o familie de distinşi intelectuali umanişti, doctorul Ion Vianu a fost un adversar a tot ceea ce ameninţa demnitatea fiinţei umane. A protestat împotriva utilizării politice a psihiatriei. A semnat Apelul Goma. A fost membru în colegiul de redacţie al revistei Agora. L-am cunoscut şi l-am admirat. A fost un drept. Să se odihnească în pace", a transmis Vladimir Tismăneanu, pe Facebook.

A fost fiul criticului literar Tudor Vianu

Ion Vianu, medic psihiatru și scriitor, fiul criticului literar Tudor Vianu, s-a născut la 15 aprilie 1934, în București.

A studiat filologie clasică și apoi medicină. A fost format la Clinica universitară de psihiatrie a Spitalului "Obregia" din București, unde a activat și ca profesor universitar. În 1977, Ion Vianu a emigrat, protestând împotriva utilizării psihiatriei în scopuri politice.

În Elveția și-a desfășurat activitatea în domeniul său de specialitate în sectorul privat și a fost implicat la nivel internațional în apărarea drepturilor omului în psihiatrie.

Ion Vianu a publicat articole și studii despre istoria și filosofia psihiatriei în publicații străine. După 1990, a contribuit cu articole în Revista "22" și în revista "Lettre Internationale", editată de Institutul Cultural Român.

Ca eseist și-a început cariera literară cu volumul "Stil și Persoană" (1975). Printre alte lucrări publicate se numără "Introducere în psihoterapie" (1975), "Amintiri în dialog. Memorii" (în colaborare cu Matei Călinescu, 1994), "Paramnezii" (2005), "Caietele lui Ozias" (2004) și "Vasiliu, foi volante" (2006), ultimele două făcând parte din ciclul de romane "Arhiva Durerii și a Mâniei".

Totodată este unul dintre autorii volumului "De ce m-am întors în România", coordonat de Sandra Pralong și publicat în 2010. Această carte adună poveștile unor români celebri care s-au întors și au decis să trăiască în România.

Pentru volumul "Amor intellectualis", apărut la Editura Polirom a câștigat Premiul Cartea Anului 2010 acordat de Revista "România literară". În plus, pentru cartea sa "Investigații mateine. Amintiri", publicată tot la Editura Polirom, a fost distins cu Premiul "Romulus Rusan" în 2022.