Din cuprinsul articolului
Războiul din Ucraina intră într-o nouă fază tensionată, marcată de pierderi teritoriale și schimbări majore pe frontul de sud. În timp ce luptele se intensifică în regiunea Zaporojie și în estul țării, presiunile diplomatice internaționale se accentuează, iar sprijinul occidental pentru Kiev pare să scadă.
Situație complicată pentru Ucraina
Cucerirea Pokrovskului ar putea susține ideea Kremlinului conform căreia Rusia este în marș pe câmpul de luptă și că războiul se va înrăutăți pentru Ucraina dacă nu cedează cerințelor oneroase ale Moscovei de a pune capăt conflictului. Ucraina luptă pentru a păstra Pokrovskul, în parte, pentru a contracara această idee, mai ales că solicită mai mult sprijin din partea unei administrații Trump capricioase.
Presa ucraineană informează că frontul din direcția Zaporojie se află în colaps. Trupele ucrainene s-au retras complet din localitățile Uspenivka și Novomykolaivka, situate în districtul Polohy, precum și din pozițiile din apropierea a cinci alte așezări din regiune.
Administrația Trump a anunțat suspendarea sprijinului financiar și a livrărilor de armament către Kiev, inclusiv a celor realizate prin intermediul NATO. Președintele american continuă să insiste asupra necesității încheierii unui acord de pace între Kiev și Moscova, care ar include „concesii teritoriale” din partea Ucrainei.
Care este situația în Pokrovsk?
Președintele Volodimir Zelenski a declarat că situația din Pokrovsk este „dificilă”. Rusia își concentrează puterea de foc și trupele asupra orașului mic și afectat Pokrovsk din estul Ucrainei.
După mai bine de un an de lupte, Pokrovsk, un nod feroviar din regiunea Donețk, a fost transformat în mare parte în ruine, populația sa de 60.000 de locuitori dinainte de război fiind redusă acum la mai puțin de 1.300 de locuitori.
Soldații ucraineni care apără orașul raportează lupte intense. Aproape o treime din toate bătăliile de-a lungul liniei frontului, care se întinde pe aproape 1200 de kilometri, au loc în Pokrovsk, iar jumătate din atacurile Rusiei cu bombe planoare mortale sunt concentrate asupra orașului, a declarat luni, 10 noiembrie, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski.
Avansurile Rusiei au venit cu un cost imens
Aceste cifre nu au putut fi confirmate independent. În timp ce liderii ucraineni susțin că forțele lor recuperează cartiere, trupele rusești par să fi preluat controlul asupra marginii de sud-vest a orașului Pokrovsk în ultimele zile, conform unei hărți a câmpului de luptă realizată de DeepState, un grup cu legături cu armata ucraineană.
Trupele rusești au asigurat, de asemenea, două coloane de militari în centrul orașului și pe partea sa vestică, conform hărții, care mai arată cea mai mare parte a restului orașului ca o zonă gri contestată. Kievul este optimist. Dincolo de mesajul geopolitic, semnificația militară a pierderii orașului Pokrovsk ar putea fi relativ mică pentru Ucraina.
Avansurile incrementale ale Rusiei au venit cu un cost imens. În timp ce Ucraina dorește să păstreze Pokrovsk, comandanții militari susțin că pierderile mari pe care le provoacă trupelor Kremlinului de acolo vor afecta efortul de război rusesc într-un sens mai larg.
Ce spune Zelenski despre situație?
Oficialii ucraineni insistă că unitățile speciale îi evacuează pe ruși din oraș. Zelenski a vizitat trupele din apropiere pe 4 noiembrie și a înmânat premii.
Într-un discurs de miercuri seară, 5 noiembrie, el a spus că „în Pokrovsk, continuăm să distrugem ocupantul”. Putin a precizat clar, încă de când a început să incite un război din umbră în estul Ucrainei în 2014, că își dorea întregul Donețk și regiunea vecină Luhansk. Nu a reușit nici măcar după ce a lansat, în februarie 2022, cel mai mortal război din Europa de la al Doilea Război Mondial încoace.
O ofensivă rusească de vară din acest an, care viza capturarea întregului Donețk, s-a încheiat cu câștiguri limitate. Luptele din Ucraina s-au transformat într-o corvoadă. În zonele deschise de-a lungul frontului de luptă, dronele fac deplasarea într-o zonă de până la 24 de kilometri lățime, denumită „zona ucigașă”. Este rar să vezi tancuri sau alte echipamente grele acolo.
Trupele ucrainene se ascund în vizuini și clădiri explodate și dorm sub pături de Kevlar. Forțele rusești aleargă dintr-un loc în altul în grupuri mici de doar doi sau trei militari. Soldații ucraineni au spus că anticipează că războiul va continua în mare parte la fel, rușii sacrificând un număr imens de trupe pentru cele mai mici câștiguri. În total, aproape un milion de ruși au fost uciși sau răniți în război, conform unui studiu recent, fiind aproximativ de doua ori mai mare decât cel al soldaților ucrainenei morți .
În Ucraina se joacă pe front ”Whac-a-Mole”
Ceea ce se întâmplă la Pokrovsk evidențiază o problemă majoră pentru Ucraina: nu are suficienți soldați. Linia frontului s-a transformat parțial într-un joc de-a „Whac-a-Mole”, unde Ucraina mută batalioane sau brigăzi pentru a contracara incursiunile rusești, iar rușii profită apoi de orice breșă în linie.
„Whac-a-Mole” este un joc mecanic și video de tip reflex în care scopul este să „lovești” cât mai repede posibil niște ținte care apar aleatoriu pentru scurt timp. El a fost creat de japonezi în anii 70 sub denumirea de Arcade.
În jocul „Whac-a-Mole”, jucătorul, înarmat cu un ciocan de cauciuc, lovește rapid „cârtițele” care apar pe rând din mai multe găuri de pe masa de joc, pentru a aduna puncte pe măsură ce ritmul devine tot mai rapid. Expresia „Whac-a-Mole” este folosită și metaforic, pentru a descrie o situație în care: rezolvi o problemă, dar imediat apare alta, exact ca „o altă cârtiță”.
Pokrovsk se află la mai puțin de 80 de kilometri de Kramatorsk, iar Sloviansk se află chiar la nord. Aceste orașe-fortăreață se află, de asemenea, sub o nouă amenințare. Acum pot fi atinse cu drone de atac rusești, o evoluție care, în alte orașe, a făcut ca mersul cu mașina până la magazin sau mersul cu bicicleta să fie potențial fatal pentru civili.
Atacul rusesc se derulează după reguli de gherilă
Pe măsură ce războiul s-a transformat într-o luptă mortală pentru Rusia, aceasta a trimis echipe mici de oameni – uneori chiar și doar unul sau doi militari - pe jos pentru a încerca să se strecoare pe lângă liniile ucrainene, ascunzându-se în păduri sau în iarbă.
Acest tip de mișcare va fi mult mai dificil iarna, când copacii goi oferă puțină adăpost împotriva dronelor, iar soldații ruși se confruntă cu drumeții lungi și înfiorătoare. Dar dacă suficiente dintre aceste grupuri mici se pot aduna într-un oraș, ele încearcă să atace.
La începutul lunii august, rușii au făcut o incursiune surpriză în apropierea orașului Dobropilia, la aproximativ 21 de kilometri nord de Pokrovsk. Au reușit să avanseze aproximativ opt kilometri și jumătate spre nord, în două coloane lungi care semănau cu urechi de iepure.
Scopul părea a fi încercuirea Pokrovskului și izolarea Kramatorskului și Slovianskului, chiar în momentul în care Trump încerca să negocieze un acord de pace în acest război. Ucraina a mutat unele dintre cele mai bune unități de luptă ale sale în apropierea Dobropilia și au tăiat urechile de iepure.
Dar aceste întăriri au venit din locuri precum Pokrovsk și Kupiansk, în nord-est. Mici grupuri rusești au început apoi să se deplaseze în acele orașe, găsind breșele, potrivit analiștilor militari. Până la sfârșitul lunii septembrie, teritoriul din afara Pokrovskului era un pustiu de vehicule și clădiri carbonizate. Dronele se strecurau printre ruinele orașului și se uitau în subsoluri, căutând ținte.
Războiul din Ucraina, între impas militar și blocaj diplomatic
Eșecul summitului de la Budapesta și stagnarea liniilor frontului confirmă că războiul din Ucraina a intrat într-o fază de uzură, atât militară, cât și politică. Vladimir Putin mizează încă pe trecerea timpului, în timp ce Volodimir Zelenski se străduiește să mențină sprijinul și resursele necesare efortului de război.
În plan diplomatic, prăbușirea contactelor directe — simbolizată de ratarea întrevederii dintre Serghei Lavrov și Marco Rubio — arată cât de adâncă este ruptura dintre Rusia și Statele Unite. Lipsa dialogului real face improbabilă o detensionare, consolidând percepția că războiul va fi decis pe câmpul de luptă, nu la masa negocierilor.
Rusia condiționează suspendarea operațiunilor militare de retragerea Ucrainei
Pe fondul încetinirii economiei ruse, Putin pare convins că rezistența Ucrainei se va eroda mai repede. Bruxelles-ul discută confiscarea celor 140 de miliarde de euro din activele rusești înghețate pentru a finanța sprijinul acordat Kievului, dar divergențele europene rămân adânci.
Rusia condiționează suspendarea operațiunilor militare de retragerea Ucrainei din cele 25% din Donbas pe care le mai controlează — o cerere considerată inacceptabilă la Kiev și care a dus la eșecul summitului de la Budapesta.
În timp ce Donald Trump își schimbă din nou poziția privind un posibil armistițiu, Moscova refuză oprirea focului fără concesii teritoriale. Astfel, conflictul rămâne prins între calcule strategice și impasul diplomatic, iar o soluție negociată pare, deocamdată, îndepărtată.
Donald Trump și-a schimbat atitudinea față de războiul din Ucraina
Schimbarea de atitudine a lui Donald Trump nu ar trebui supraevaluată. Președintele american caută acum să obțină de la Rusia ceea ce anterior a încercat să negocieze cu Ucraina: o încetare a luptelor care să îi permită să revendice un succes diplomatic.
Trump pare convins că și-a atins obiectivele, întrucât sprijinul militar pentru Kiev este finanțat în mare parte de europeni, care s-au angajat totodată să investească masiv în economia și apărarea proprie pentru a menține angajamentul Washingtonului.
Singura linie roșie a lui Trump rămâne prăbușirea guvernului ucrainean, scenariu pe care vrea să-l evite pentru a nu repeta imaginea dezastrului american din Afganistan produs de Biden.
În consecință, este de așteptat ca el să mențină sprijinul informațional și operațional pentru Kiev, cel puțin în limitele care permit Ucrainei să lovească ținte strategice pe teritoriul Rusiei.
Are Europa un plan?
Europenii se confruntă cu restricții tot mai mari privind resursele financiare și militare alocate Ucrainei, mai ales după diminuarea sprijinului american. Din perspectivă politică, Uniunea Europeană are un spațiu de acțiune limitat, deoarece a rupt aproape complet legăturile cu Kremlinul și reacționează acum la deciziile impredictibile ale lui Donald Trump și la dinamica relațiilor dintre Moscova și Washington.
Reluarea dialogului direct cu Rusia ar putea oferi Bruxelles-ului o influență mai mare, însă voința politică pentru un astfel de demers lipsește, iar așa-numitul Plan în 12 puncte nu face decât să încerce menținerea unei aparente unități europene într-un climat strategic tot mai incert.
Expresia „Planul în 12 puncte” face referire la un document de orientare strategică propus în cadrul Uniunii Europene, în toamna anului 2025 și care urmărește coordonarea poziției europene privind războiul din Ucraina și relația cu Rusia.
Nu este un plan militar, ci un cadru politico-diplomatic intern, elaborat de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) împreună cu câteva state membre, în special Franța și Germania, pentru a oferi o linie comună de acțiune înainte de eventuale negocieri de pace. Cea mai delicată problemă rămâne finanțarea efortului de război ucrainean.
Riscurile confiscării
Soluția tentantă, dar riscantă, este confiscarea celor 140 de miliarde de euro din activele Băncii Centrale a Rusiei înghețate în Belgia prin Euroclear. Guvernul belgian se opune, invocând riscuri majore pentru reputația financiară a UE, posibile represalii economice ale Moscovei și procese internaționale intentate de companii afectate.
O astfel de decizie ar putea chiar destabiliza încrederea în moneda euro. În lipsa acestei opțiuni, varianta împrumuturilor europene comune rămâne pe masă, dar nu există consens între statele membre.
În timp ce Bruxelles-ul adoptă noi sancțiuni, iar Washingtonul le întărește pe ale sale, regimul lui Vladimir Putin pare stabil la suprafață, ridicând însă întrebarea esențială: mai are Rusia resursele economice și militare pentru a susține pe termen lung un război de uzură?
Ce face Rusia în condițiile actualele cu recrutarea militarilor?
Sondajele de opinie realizate în Rusia, indiferent de orientarea instituțiilor care le efectuează, indică faptul că Vladimir Putin se bucură în continuare de un nivel ridicat de încredere publică, chiar dacă popularitatea guvernului începe să fie afectată de încetinirea economiei.
Creșterea economică este estimată între 0,5% și 1%, mult sub nivelul de 4–4,5% din ultimii ani, iar inflația ridicată (8–9%) și dobânda cheie de 16,5% frânează investițiile și creditarea.
Tot mai mulți ruși renunță la proiecte imobiliare, în timp ce scăderea prețului petrolului Ural sub 60 de dolari și aprecierea rublei iau redus veniturile bugetului federal, forțând o revizuire fiscală în toamna trecută. De asemenea, primele oferite recruților pentru contracte cu Ministerul Apărării au fost diminuate de două până la patru ori.
Rusia își menține efortul de război
În 2025, primele de înrolare oferite recruților ruși au fost reduse semnificativ, ajungând la 150.000–300.000 de ruble(aproximativ 1.500–3.000 de euro), față de până la 1 milion de ruble în anii 2022–2023. Scăderea reflectă presiunea bugetară și efortul Kremlinului de a menține campania militară fără majorări suplimentare de costuri.
Cu toate acestea, Moscova nu pare alarmată. În pofida dificultăților, Rusia își menține efortul de război, pe care îl poate susține încă doi ani la nivelul actual. Datoria publică rămâne redusă, estimată la circa 20% din PIB, iar deficitul bugetar se va situa în jur de 3% în 2025.
Kremlinul consideră aceste sacrificii economice un preț acceptabil, justificat de obiectivele sale politice și de securitate în conflictul cu Ucraina.
Povestea sofisticată a lui Lavrov și armistițiul cu America
Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a ieșit din izolare pentru a spune că este gata să se întâlnească cu secretarul de stat american, Marco Rubio, pentru a discuta despre războiul din Ucraina și despre repararea legăturilor bilaterale. Aceasta pune capăt unei absențe de săptămâni a lui Lavrov din sfera publică, după eșecul încercărilor de a organiza un summit Putin-Trump în Ungaria.
Într-o declarație pentru agenția de știri de stat rusă RIA, Lavrov a semnalat că nu există nicio schimbare în cerințele maximaliste ale Moscovei pentru capitularea Ucrainei. El a spus că pacea nu poate fi realizată fără „a se lua în considerare interesele rusești”.
Povestea spune că Lavrov a fost absent de la una dintre ședințele importante ale Consiliului de Securitate rus, ceea ce a alimentat zvonuri despre pierderea influenței sale. Serghei Lavrov pare să fi fost contrazis de Kremlin după ce, reapărând în spațiul public, a afirmat că, la ordinul lui Vladimir Putin, au început pregătirile pentru un posibil test nuclear rusesc.
Declarația sa a venit după ce Putin le ceruse oficialilor să analizeze reluarea testelor, ca reacție la comentariile lui Donald Trump privind intenția SUA de a egala activitatea nucleară a Chinei și Rusiei — deși niciuna dintre cele trei puteri nu a mai efectuat teste din anii 1990.
Ulterior, purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a precizat că Rusia „rămâne angajată să respecte interdicția testelor nucleare” și că nu intenționează să le reia, reiterând poziția lui Putin potrivit căreia Moscova nu va efectua teste decât dacă Washingtonul o face mai întâi.
Un înlocuitor pentru Lavrov?
Conform mai multor surse, Sergei Lavrov nu va conduce delegația rusească la summitul G20 de la Johannesburg. În locul său a fost desemnat Maksim Oreshkin, un insider al administrației prezidențiale, pentru a reprezenta Rusia la acest eveniment.
Oreshkin este considerat un tehnocrat relativ tânăr (pentru nivelul său) şi un specialist în economie-finanțe, apreciat pentru competentă, nu neapărat pentru profil politic agresiv. Din 24 ianuarie 2020 a devenit consilier al președintelui Vladimir Putin pentru chestiuni economice.
Faptul că apare o figură economică/tehnocrată precum Oreshkin, în locul unui diplomat consacrat (ex: ministrul de externe), indică o schimbare de ton: accent mai mare pe agenda economică, relații multilaterale economice, decât pe diplomație tradițională.
Poziția sa reflectă importanța pe care Rusia o acordă cooperării economice internaționale, diversificării partenerilor, şi, posibil, un semnal către Occident/parteneri: „suntem pregătiți să discutăm agenda economică globală”.
Schimbarea – dacă interpretată corect – poate fi văzută ca o reasigurare internă că deciziile majore în politica externă şi multilaterală nu sunt exclusive ale ministerului de externe, ci implică direct administrația prezidențială şi economiștii tehnocrați.
Nouă fază a războiului, o escaladare iminentă!
Deciziile recente de politică externă ale Statelor Unite, Europei și Chinei, dublate de presiunile economice interne, schimbă radical calculul strategic al Moscovei. Confruntată cu perspectiva că timpul nu mai lucrează în favoarea sa, Rusia testează hotărârea Occidentului prin acțiuni tot mai riscante — de la incursiuni aeriene la atacuri hibride.
Fără un răspuns ferm și coordonat din partea Europei, această dinamică ar putea duce la o escaladare inevitabilă. Noua fază a războiului este rezultatul a patru evoluții majore. În primul rând, revenirea lui Donald Trump la Casa Albă nu a adus avantajul strategic dorit de Kremlin: Washingtonul nu a rupt relațiile cu Ucraina și Europa, iar Rusia nu a obținut concesiile sperate.
În al doilea rând, China s-a apropiat decisiv de Moscova, fiind desemnată de NATO drept „facilitator al războiului” și acceptând construirea gazoductului Power of Siberia 2, care va dubla exporturile rusești de gaze către Beijing.
În al treilea rând, Europa își consolidează efortul militar și economic: la summitul NATO din iunie 2025, statele membre au convenit să aloce 5% din PIB pentru apărare până în 2035, ceea ce ar transforma potențialul militar european într-unul net superior celui rus.
În al patrulea rând, situația internă a Rusiei se degradează accelerat sub efectul sancțiunilor și al costurilor războiului, cu o economie distorsionată, dobânzi record și o industrie civilă paralizată, în timp ce atacurile ucrainene asupra rafinăriilor afectează direct populația. Astfel, răspunsul Kremlinului marchează începutul unei faze mai tensionate și mai periculoase a conflictului din Ucraina.
Ceva concluzii la starea actuală a situație de pe front
O primă concluzie ne spune că: contextul strategic al războiului se modifică semnificativ. Rusia se confruntă cu eșecuri militare costisitoare, presiune diplomatică și economică crescândă din partea Occidentului, tensiuni interne tot mai mari și o dependență accentuată de China, al cărei sprijin întârziat o împinge să-și asume riscuri tot mai mari pentru a evita o înfrângere care i-ar submina statutul și influența.
O a doua concluzie ne spune că pe măsură ce timpul nu mai joacă în favoarea sa, Rusia își accelerează strategia de victorie, intensificând atacurile asupra Ucrainei și operațiunile de sabotaj în Europa, încercând să submineze hotărârea occidentală înainte ca superioritatea materială și tehnologică a adversarilor să devină decisivă.
O a treia concluzie este că dacă Europa nu impune Rusiei costuri suficient de mari pentru a o descuraja, comportamentul Moscovei va deveni tot mai agresiv, iar teama de escaladare nu va preveni confruntarea, ci doar o va face inevitabilă.
Presiunea UE asupra Rusiei însemnă un nou pachet de sancțiuni
Potrivit declarațiilor lui Volodimir Zelenski din 9 noiembrie 2025, Uniunea Europeană pregătește al 20-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, care urmează să fie adoptat în decembrie și care va include măsuri mai dure pentru sectoarele energiei, finanțelor și comerțului, vizând în special entitățile și persoanele implicate în producția militară rusă și în profiturile generate de resursele energetice ale Kremlinului.
În paralel, Uniunea Europeană accelerează presiunea economică asupra Moscovei printr-un ritm record de sancțiuni și printr-un plan de împrumut de 140 de miliarde de euro pentru Ucraina, finanțat din activele rusești înghețate sau în lipsa aprobării Belgiei din propriul buzunar al fiecărui membru al UE.
De ce se opune Belgia?
Belgia este principalul stat european care gestionează activele rusești înghețate, evaluate la peste 190 de miliarde de euro, prin sistemul financiar Euroclear, cu sediul la Bruxelles.
Deși Uniunea Europeană discută despre folosirea acestor fonduri pentru reconstrucția Ucrainei, Belgia ezită să aprobe o astfel de măsură din mai multe motive: în primul rând folosirea directă a activelor ar încălca principiul inviolabilității proprietății statului suveran, consacrat în dreptul internațional.
Guvernul belgian se teme de procese la Curtea Internațională de Justiție sau în tribunale comerciale internaționale și în al doilea rând Belgia se teme că o confiscare efectivă ar crea un precedent periculos pentru piața globală. Alte state ar putea evita să-și mai plaseze rezervele valutare în Europa, de teama unor înghețări similare iar acest lucru ar submina credibilitatea financiară a UE și ar afecta rolul Bruxelles-ului ca centru bancar sigur.
Post Scriptum: Legea „agenților străini” din Rusia a devenit, în 2025, un instrument de represiune generalizată, extins de la opozanți la propriii susținători ai regimului.
Noua versiune a legii introduce pedepse penale chiar și pentru contravenții minore și definește „influența străină” atât de vag, încât orice legătură cu exteriorul poate fi incriminată.
Exemplele sunt elocvente: Serghei Markov, fost consilier al lui Putin, a fost sancționat pentru o conferință în Azerbaidjan, Mihail Gusman, veteran al agenției TASS, a fost pensionat forțat, iar Tatyana Montyan, propagandistă a postului Russia Today, a fost trecută pe lista „teroriștilor extremiști.”
Scopul real pare a fi instaurarea fricii și a controlului total. În fiecare vineri, Ministerul Justiției publică o nouă listă de „agenți străini”, fără justificări. În contextul unui regim care alege întotdeauna „războiul înaintea economiei”, această campanie marchează o etapă de radicalizare internă, unde nici măcar loialitatea față de Putin nu mai garantează protecție.
