Povestea unei supraviețuitoare. Cum a scăpat Eva Schloss, sora vitregă a Annei Frank, din Auschwitz

Sursă foto: annefrank.org

Eva Schloss-Geiringer, supraviețuitoare a Holocaustului și martoră a istoriei, s-a stins din viață pe 3 ianuarie 2026, la vârsta de 96 de ani, la Londra. În copilărie, Eva a locuit pe Merwedeplein, în Amsterdam, chiar vizavi de casa celebrei Anne Frank. La fel ca și familia Annei, familia Geiringer a fost nevoită să se ascundă de persecuțiile naziste, însă după doi ani petrecuți în clandestinitate au fost descoperiți, arestați și deportați. Eva a supraviețuit lagărului Auschwitz, devenind ulterior o voce puternică în amintirea și educația generațiilor tinere despre ororile pe care le-a îndurat în perioada Holocaustului.

Eva Scloss-Geiringer, supraviețuitoare a Holocaustului și prietenă a Annei Frank

Eva Geiringer s-a născut la 11 mai 1929, la Viena, într-o perioadă în care Europa se afla sub umbrele tot mai apăsătoare ale regimului nazist. După anexarea Austriei de către Germania în martie 1938, familia ei a a fost expusă pericolui, luând decizia de a se ascunde. În februarie 1940, Eva s-a mutat împreună cu părinții și fratele său în piața Merwedeplein din Amsterdam, unde a cunoscut-o pe Anne Frank.

Alaturi de Anne și  de ceilalți copii din vecinătate,  Eva și-a petrecut ultimele clipe din copilărie, jucându-se pe străzile care urmau să devină martore ale tragediei ce avea să vină. În 1942, familia Geiringer a fost nevoită să se ascundă, După doi ani în care aceștia s-au ascuns, familia a fost trădată de o asistentă medicală olandeză și arestată de naziști. La 11 mai 1944, chiar în ziua  când împlinea cincisprezece ani, Eva a fost deportată la Auschwitz, unde a trăit luni de suferință și oroare.

Arestarea și deportarea la Auschwitz

În timpul arestului,  Eva a fost bătută și amenințată să divulge identitatea celor care îi ascunseseră familia, dar a căror nume nu le știa . Eva a povesitit în trecut cum a fost ținută într-o celulă fără mâncare sau apă, ascultând țipetele celor torturați în camerele alăturate. Ea a supraviețuit primei selecții, însă a trecut prin umilințe și violențe extreme. A fost forțată să fie spălată și rasă complet, să parcurgă o paradă goală în fața ofițerilor SS și să primească tatuajul cu numărul de prizonier, potrivit annefrank.org.

A doua zi după arest, familia Geiringer a fost urcată pe un tren supraaglomerat spre Westerbork, lagăr de tranzit, de unde au fost transferați la Auschwitz-Birkenau. La sosire, bărbații au fost separați de femei, iar tatăl ei i-a transmis să nu uite să se spele pe mâini pentru a nu lua vreo infecție sau boală, știind că nu mai putea să o protejeze. Deși și-a mai văzut tatăl în secret, acela a fost ultimul moment când și-au vorbit.

Eva a suferit de tifos la Auschwitz

În lunile care au urmat, a îndurat boli grave, inclusiv tifos cu febră mare și delir, și muncă epuizantă, jumătate înfometată, pentru care nerespectarea regulilor însemna moartea. Munca în unitatea numită „Canada”, unde erau sortate bunurile de la prizonieri, și metodele de supraviețuire discutate cu ceilalți evrei, i-au oferit ei și mamei sale șansa de a rezista.

În ianuarie 1945, odată cu apropierea armatei ruse, germanii nevoiți să se retragă rapid, forțându-i pe cei care puteau să mărșăluiască spre Mauthausen, unde tatăl și fratele ei au murit. Eva și mama sa au fost evacuate de ruși către Odessa în vagoane de vite, iar soldații sovietici le-au tratat cu umanitate și chiar cu compasiune a explicat Eva în trecut, oferindu-le o mică sobă pentru căldură. Drumul a rămas însă traumatic pentru tânara Eva.

Aceasta a fost despărțită de mama ei pentru câteva zile, timp în care a trăit cu teama că a pierdut-o pentru totdeauna. Cele două au fost  reunite câteva zile mai târziu.

Reîntâlnirea cu familia Frank și moștenirea Annei

Eva Schloss-Geiringer, cu doar o lună mai în vârstă decât Anne Frank, a povestit în trecut cum prietena ei era mult mai matură și mai responsabilă decât ea. Anne frecventa școala Montessori și era înaintea Evei cu un an, în timp ce Eva mergea la o școală obișnuită din cartier. Ea a păstrat vie amintirea bunătății părinților Frank, mai ales a doamnei Frank, care mereu pregătea limonadă pentru copii, oferindu-le clipe de fericire în mijlocul unui timp tulburat și plin de teamă.

În iulie 1945, Eva și mama sa, Fritzi, s-au întors în vechiul lor apartament de pe Merwedeplein. Aici, cele două s-au reîntâlnit cu Otto Frank, care era puternic devastat de pierderea soției și a celor două fiice. Otto Frank și-a dedicat restul vieții publicării jurnalului fiicei sale Anne și a răspândirii mesajului său despre bunătatea umană, păstrând astfel vie memoria fiicei  sale și lecțiile pe care aceasta le oferise lumii.

Viața după război și moștenirea Evei

După război, Otto Frank a devenit un sprijin esențial pentru Eva Schloss, insuflându-i pasiunea pentru fotografie și oferindu-i un scop în viață. Cu aparatul Leica al lui Otto, Eva s-a mutat la Londra pentru a-și urma studiile în fotografie. Acolo l-a întâlnit pe Zvi Schloss, cu care s-a căsătorit în 1952. Împreună, cuplul au avut trei copii. În 1953, Otto Frank s-a căsătorit cu mama Evei, Elfriede Geiringer-Markovits, și s-a mutat la Basel, în Elveția, în timp ce Eva a continuat să își construiască propriul drum în viață.

Eva Schloss a păstrat tăcerea despre experiențele sale traumatice din Auschwitz timp de mai bine de patru decenii. Abia în 1988, odată cu expoziția dedicată Annei Frank de la Londra, și-a găsit curajul să vorbească public. În anii următori, a călătorit în întreaga lume, povestind despre viața sa în școli, universități și închisori, colaborând cu Anne Frank Trust UK și contribuind la proiectele USC Shoah Foundation și Anne Frank House.

În semn de recunoaștere a activității sale, Eva a primit un doctorat onorific în Drept Civil la University of Northumbria și distincția Knight of the Most Excellent Order of the British Empire, iar în 2021 i s-a restituit cetățenia austriacă. Până la sfârșitul vieții, a rămas un reper al memoriei Holocaustului și un model de educație pentru tinerile generații.