Mizele celui mai recent război. De la ce s-au încăierat Afganistan și Pakistan

Conflict Afganistan - Pakistan / sursa foto: captură video

În ultimele zile,tensiunile dintre Pakistan și Afganistan au escaladat rapid, ajungând la un nivel de confruntare pe care oficialii pakistanezi l-au numit „război deschis”.

Schimburi de focuri la frontieră, atacuri transfrontaliere și raiduri aeriene asupra unor orașe afgane — inclusiv asupra capitalei Kabul — au provocat numeroase pierderi umane, mișcări de populație și îngrijorări la nivel regional.

Evenimentele recente sunt rezultatul acumulării de incidente, acuzații reciproce privind sprijinul pentru grupări militante și eșecul repetat al mecanismelor de negociere și control al frontierelor.

Contextul istoric și antecedentele conflictului dintre Afganistan și Pakistan

Relațiile între Islamabad și Kabul au fost, de la prăbușirea regimurilor afgane susținute de occidentali și preluarea puterii de către talibani în 2021, complexe și adesea contradictorii.

Inițial primind o reacție de acomodare din partea unor segmente politice pakistaneze, noile autorități din Afganistan nu s-au dovedit întotdeauna partenerii cooperanți pe care Islamabadul îi anticipa.

Pakistanul acuză în mod repetat prezența și utilizarea teritoriului afgan de către lideri și luptători ai Tehreek-e-Taliban Pakistan (TTP) sau alte grupări armate care comit atentate în Pakistan.

În sens invers, autoritățile afgane resping acuzațiile și denunță operațiunile militare care încalcă suveranitatea lor. În plus, creearea unor nuclee ale Statului Islamic – Khorasan (IS-K/I S ­K) în estul Afganistanului a adăugat un strat suplimentar de complexitate a amenințării regionale.

Această dinamică a alternat între episoade de escaladare și perioade mediate de armistiții sau discuții purtate de terți.

Ce anume a declanșat escaladarea actuală

Analiza rapoartelor internaționale indică un lanț de evenimente care a culminat cu raidurile aeriene pakistaneze asupra unor orașe afgane.

Conform relatărilor, la scara imediată s-a aflat o serie de atacuri care, potrivit surselor pakistaneze, erau planificate sau susținute din interiorul Afganistanului și care au lovit forțe de securitate din Pakistan (inclusiv un atac în districtul Bajaur care a ucis membri ai forțelor de securitate).

Islamabadul a susținut că are „dovezi irefutabile” privind implicarea unor grupări din Afganistan în atacurile care vizau Pakistanul. Ca urmare, Pakistanul a executat raiduri aeriene și atacuri terestre, iar Kabul a anunțat, la rândul său, contraofensive transfrontaliere.

Relatarea Reuters sintetizează această succesiune a evenimentelor și explică faptul că „ambele părți au raportat pierderi grele în lupte, iar ministrul apărării al Pakistanului a declarat că acestea însemnau «un război deschis».”

Cine sunt actorii cheie în conflictul dintre Afganistan și Pakistan

Actorii direcți implicați sunt:

• Guvernul/forțele armate ale Pakistanului — care susțin că luptă împotriva TTP, IS-K și a altor forțe care amenință securitatea internă a Pakistanului; oficialii pakistanezi au subliniat capacitatea militară semnificativă a țării și determinarea de a proteja teritoriul.
• Guvernul taliban din Afganistan — care consideră atacurile pakistaneze drept încălcări ale suveranității și, în mai multe cazuri, respinge acuzațiile privind permiterea folosinței teritoriului afgan ca bază pentru grupările care atacă Pakistanul. Talibanii au, de asemenea, propriile lor structuri militare și de securitate la frontieră.
• Grupări militante — în special Tehreek-e-Taliban Pakistan (TTP) și elemente ale Statului Islamic – Khorasan (IS-K), plus posibile facțiuni separatiste din Balochistan. Aceste grupări operează în zonele de frontieră, iar responsabilitățile și legăturile lor transfrontaliere sunt adesea subiecte de dispută între capitalile celor două state.
• Mediatori și actori regionali — țări precum Qatar, Turcia, China, Arabia Saudită și Rusia au jucat, anterior, roluri diplomatice sau au semnalat disponibilitatea de a media între părți; organizațiile internaționale cer de-urgență protejarea civililor. Reacțiile acestor actori pot influența cursul evenimentelor.

Capacități militare

Raportările arată un dezechilibru semnificativ între forțele celor două state în termeni de efective și echipament.

Pakistanul dispune de un aparat militar mult mai larg și de o armată aeriană puternică, în timp ce forțele talibane afgane au capacități limitate în domeniul aviației — talibanii dispun de un număr redus de avioane și elicoptere, de condiția cărora se cunoaște puțin — ceea ce explică și utilizarea predominantă a tacticilor de gherilă și a atacurilor la sol de către Kabul.

Această disproporție explică de ce Pakistanul poate decide să răspundă prin raiduri aeriene cu impact semnificativ asupra infrastructurii militare aflate în zonele controlate de talibani.

Analizele comparate ale datelor militare subliniază faptul că, în mod teoretic, Pakistanul are capacitatea de a intensifica operațiunile într-un mod care poate provoca efecte strategice majore în Afganistan.

Impactul umanitar și asupra populației din Afganistan și Pakistan

Efectele directe asupra civililor sunt semnificative: lovituri aeriene în zone urbane, explozii în proximitatea taberelor de refugiați, și închiderea punctelor de trecere a frontierei pentru comerț și circulație au provocat răniri, pierderi de vieți omenești și deplasări.

Organizațiile internaționale și agențiile umanitare au cerut măsuri pentru protejarea civililor și respectarea dreptului internațional umanitar.

Raportările de la fața locului indică frică și panică în rândul populațiilor urbane și rurale afectate, precum și dificultăți în accesul la servicii medicale și la aprovizionare cu produse esențiale. UNAMA și alți actori au solicitat reținere și mijloace diplomatice pentru a limita suferința civililor.

Care sunt acuzațiile reciproce

Acuzațiile principale circulă în două sensuri:

• Din partea Pakistanului: Kabul permite sau tolerează prezența și activitatea liderilor și combatanților TTP și a altor grupări care lansează atacuri pe teritoriul pakistanez. Islamabadul afirmă că a acumulat „dovezi” privind legături între atacuri și baze sau facilități aflate în Afganistan și susține că a acționat pentru a neutraliza amenințarea.
• Din partea Afganistanului (guvern taliban): Pakistanul efectuează lovituri care încalcă suveranitatea afgană și, în unele relatări, vizează și infrastructuri civile sau instituții religioase; talibanii resping responsabilitatea pentru toate atacurile comise de grupări jihadiste pe teritoriul pakistanez și acuză Islamabadul de ipocrizie sau de încercarea de a folosi pretextul securității pentru presiuni politice.

Datele privind responsabilitatea pentru atacurile teroriste sunt însă adesea contradictorii și greu de verificat independent în zonele de frontieră, unde controlul teritorial este fragmentat și unde actorii non-statali profită de terenuri dificile și de rețele transfrontaliere.

Rolul medierii și istoria negocierilor

De-a lungul ultimilor ani au existat tentative de mediere, cu implicarea Qatarului, Turciei și unor actori regionali. În 2025 s-a ajuns la un armistițiu fragil facilitat de discuții internaționale, însă violența a revenit periodic.

Specific, negocierile au reușit temporar să reducă intensitatea luptelor, dar nu au abordat cauzele structurale: prezența și mobilitatea grupărilor armate, problema refugiaților și a migranților, controlul teritoriilor izolate și lipsa unor mecanisme de monitorizare independente la frontieră.

Fără un mecanism robust de verificare și fără garanții privind eliminarea sanctuarelor militante, similară tensiunea riscă să reapară.

Reacții regionale și internaționale

Comunicatele și reacțiile internaționale au fost diverse: Națiunile Unite au făcut apel la protejarea civililor și la reținere, iar statele regionale au exprimat îngrijorare și au oferit disponibilitate de mediere.

China, Rusia și Arabia Saudită s-au arătat preocupate de riscul de destabilizare regională, iar unele capitale au îndemnat la calm și la întoarcerea la masa negocierilor.

În același timp, au apărut declarații oficiale prin care state terțe atribuiau responsabilități diferitor părți sau solicitau clarificări — ceea ce ilustrează faptul că evoluția conflictului nu va rămâne izolată de considerente diplomatice mai largi.

Divergențe în cifrele privind victimele și controlul teritorial

Un element recurent în conflictele de la frontieră îl reprezintă cifrele contradictorii privind pierderile umane și teritoriale. În ultimele schimburi, fiecare parte a anunțat cifre diferite privind soldații uciși și posturile distruse — ceea ce complică evaluarea independentă a impactului real.

Presa internațională semnalează diferențe majore între bilanțurile anunțate de Islamabad și cele anunțate de Kabul, iar imaginile și relatările la fața locului sunt analizate cu prudență de analiști. Această discrepanță are efectul de a alimenta retorica și de a îngreuna intervențiile diplomatice.

Posibile scenarii pe termen scurt și mediu

Pornind de la evaluările experților și din analiza capacităților, pot fi avansate mai multe scenarii:

• Escaladare militară limitată, urmată de mediere regională: Pakistanul ar putea continua raidurile țintite asupra facilităților pe care le consideră sanctuare militante, iar talibanii ar putea răspunde prin atacuri la sol sau prin operațiuni care vizează postura militară pakistaneză la frontieră. În acest scenariu, medierea Qatarului sau implicarea altor actori ar putea aduce, temporar, un nou armistițiu.
• Eskaladare mai amplă și perioadă prelungită de confruntări: Dacă raidurile vor continua și dacă vor fi afectate zone populate, potențialul de răspuns reciproc și de atragere a altor actori regionali crește, cu efect asupra comerțului și securității regionale.
• Impasuri cu operațiuni prelungite de gherilă și atacuri asimetrice: Chiar în absența unei confruntări aeriene permanente, prezența grupărilor militante transfrontaliere poate menține un nivel ridicat de violență și instabilitate la frontieră, afectând civilii și comercianții.

Oricare ar fi evoluția, protecția civililor și mecanismele de verificare independente vor fi esențiale pentru limitarea pagubelor și pentru găsirea unor soluții diplomatice durabile.

Ce ar putea face părțile pentru a reduce riscul de escaladare

Analiza principalelor recomandări formulate de experți și entități internaționale sugerează câteva măsuri practice:

• Desfășurarea unui mecanism de monitorizare internațională a frontierei (prin mediere regională) pentru a verifica revendicările privind sanctuarele militante.
• Reluarea negocierilor mediate de părți terțe neutre (Qatar, Turcia, Națiunile Unite) pentru a stabili un acord de neagresiune și proceduri clare de soluționare a incidentelor.
• Implementarea unor canale de comunicare militară directe (linia fierbinte) pentru a preveni escaladările accidentale.
• Protecția populației civile prin coridoare umanitare și asigurarea accesului agențiilor umanitare în zonele afectate.

Observații privind verificarea informațiilor furnizate de Afganistan și Pakistan

Relatările despre conflicte active conțin adesea informații inițiale care sunt ulterior modificate pe măsură ce apar noi probe sau declarații.

În cazul de față, există discrepanțe între bilanțurile de victime raportate de părți, iar imaginile sau materialele video distribuite pe platformele sociale necesită verificare.

Pentru o imagine cât mai fidelă, jurnaliștii și analiștii recurg la coroborarea relatărilor din multiple surse pe teren și la comunicate oficiale, precum și la rapoarte ale organizațiilor independente.