Justitie
Special
Mărturia unui magistrat. Judecătoarea Mădălina Dârdeci demontează „Justiția capturată”. Adevăratul pericol: revenirea Binomului
Mădălina Dârdeci, fosta judecătoare. sursa: Facebook
Din cuprinsul articolului
Mărturia unui magistrat. Într-un moment în care sistemul judiciar este vizat de anchete de presă și dezbateri aprinse privind independența magistraților, o voce din interiorul Tribunalului București rupe tăcerea. Judecătoarea Mădălina Elena Dârdeci lansează un atac dur la adresa celor care propagă teza „capturării justiției” din interior, sugerând că adevăratul pericol vine din sfera politică și din ipocrizia unor colegi care pozează în victime.
Reacția vine pe fondul discuțiilor generate de materialul Recorder „Justiția capturată” și în ziua în care Curtea Constituțională trebuia să decidă soarta pensiilor de serviciu ale magistraților. O coincidență pe care judecătoarea o consideră deloc întâmplătoare.
Mărturia: „Nimic nu este întâmplător”
Mădălina Dârdeci, fost președinte al Secției a VI-a Civilă a Tribunalului București timp de 7 ani, respinge categoric ideea că judecătorii ar fi cei care „acaparează” sistemul. Într-o postare manifest, aceasta sugerează că momentul ales pentru aruncarea cu „noroi” în magistrați a fost calculat pentru a coincide cu decizia CCR.
Mai mult, judecătoarea oferă o mărturie directă despre perioada în care a deținut funcția de conducere sub mandatul Liei Savonea – o figură centrală în acuzațiile privind așa-zisa „grupare” care ar controla justiția. Dârdeci demontează mitul presiunilor interne: „Deși am deținut funcția în timpul «acaparatoarei», dna judecător Lia Savonea, nimeni (adică nici dânsa) nu a încercat să mă influențeze sau să îmi influențeze vreun coleg”.
Ea subliniază că verificările Inspecției Judiciare, inclusiv pe sistemul de repartizare ECRIS, nu au relevat nereguli.
Atac la „deontologii” care acceptă detașări
Cea mai dură critică a judecătoarei se îndreaptă împotriva colegilor care se plâng public că au fost îndepărtați de la dosare sensibile, dar care au acceptat detașări sau delegări în alte instituții. Dârdeci expune o realitate tehnică ignorată de publicul larg: detașarea se face exclusiv cu acordul magistratului.
„Dacă aveai spre soluționare «dosare sensibile», de ce ți-ai dat acordul pentru a fi detașat/delegat? Păi or' suntem deontologi, or' nu mai suntem?!”, întreabă retoric judecătoarea, sugerând că unii magistrați preferă confortul altor funcții, pentru ca ulterior să pozeze în victime ale sistemului.
Ea condamnă și atitudinea celor care devin vocali doar după ce părăsesc sistemul: „După încetarea mandatului și ieșirea la pensie mulți «viteji» se arată, nu-i așa? Când ai făcut parte dintr-o instituție și nu ai făcut nimic (...), de ce nu ți-ai dat demisia de acolo?”
Adevărata amenințare: Politicul și spectrul „Binomului”
Textul judecătoarei Dârdeci mută reflectorul de pe conflictele interne pe presiunea externă. Aceasta reamintește de epoca „Petrov” (Traian Băsescu), când magistrații erau împărțiți în „corupți și slab pregătiți”, și face o paralelă cu diviziunea actuală între „onești și neonești”.
Magistratul avertizează asupra memoriei scurte a sistemului, invocând perioada protocoalelor SRI-DNA, când „peste 3700 de judecători și procurori au fost interceptați preventiv”. În viziunea sa, pericolul real al „acaparării” justiției nu vine de la judecători, ci de la puterea executivă și legislativă, care folosește instrumente precum Ordonanțele de Urgență pentru a reduce justiția la tăcere.
„Da, Justiția este pe cale să fie acaparată, dar nu de Judecători, ci de cei care «fac» legi (...) și prin care, pas cu pas, ne vor aduce la tăcere! Pentru că, fără Justiție, ei nu pot avea întreaga putere!”, concluzionează Mădălina Dârdeci, lansând un avertisment sumbru despre „asaltul final” asupra independenței magistraților, într-o luptă în care aceștia „au rămas singuri”.
