Jocurile lui Iuliu Maniu. Politicianul avea sprijinul serviciilor secrete britanice și acționase conspirativ, cu acțiuni acoperite comercial.

Jocurile lui Iuliu Maniu. Acum câțiva ani, am avut ocazia să citesc un amplu interviu al lui Corneliu Coposu, în care acesta povestea dorința sa de a spune adevărul despre 23 august 1944.

Descoperirea aparține unui istoric, Marin Pop, cercetător științific la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, care a găsit în Arhivele CNSAS transcrierea unui interviu pe care tânărul Corneliu Coposu l-a acordat corespondentei Associated Press, Margaret Tayer, la 20 august 1945.

Jocurile și speranțele lui Iuliu Maniu

Iuliu Maniu nu a fost de acord cu publicarea interviului în „Dreptatea”. Oare mai spera Iuliu Maniu la continuarea aliannței cu Partidul Comunist? Spera el că britanicii pentru care lucra nu vor abandona România?

Azi, se știe că Grupul de la Cambridge și Kim Philby au penetrat sistemul informativ britanic, în folosul sovieticilor, iar rezistența pe care anglo-americanii sperau să o activeze în spatele ”Cortinei de Fier” a fost subminată de la început.

Sovieticii aflaserăși punctele de rezistență din munți, astfel că nou createle organe de represiune din România comunistă, ajutate de spionajul sovietic mergeau exact la țintă.

Un interviu vechi face ceva lumină

Interviul acordat de Corneliu Coposu descrie cu lux de amănunte acțiunea de la 23 august 1944. Evident, că ”Seniorul” Coposu vorbește despre ”lovitura de stat”, despre ”conspirația” care a dus la înlăturarea mareșalului Ion Antonescu.

Practic, orice revoluție, așa cum am arătat într-o carte recentă, are inclusă o lovitură de stat.

În plus, teza nu poate sta în picioare, deoarece între ”conjurați” era Regele Mihai I, cel ce avea atributul constituțional al demiterii Președintelui Consiliului de Miniștri (funcție uzurpată de Antonescu în aceea de Conducător al Statului) și comanda supremă a Armatei. Armata nu ar fi trecut de partea inițiatorilor actului de la 23 august 1944 dacă Regele Mihai I nu era în fruntea mișcării.

Succesul răsturnării guvernului Antonescu s-a datorat și unui hazard. În corespondența sa secretă cu americanii, Regele Mihai I a solicitat ca pe 26 august 1944, Aliații să bombardeze obiective controlate de Germania în București și în vecinătatea capitalei, pentru a contracara represaliile Luftwaffe.

Răsturnarea lui Antonescu

Răsturnarea lui Antonescu s-a produs pe 23 august 1944, pe 24 și 25 august Luftwaffe bombardând Bucureștii masiv. În 26 august 1944, conform înțelegerii, americanii au lansat un bombardament puternic contra pozițiilor germane, ceea ce a oprit acțiunea Luftwaffe.

Așa cum se știe și se va putea vedea din interviul dat de către Corneliu Coposu, Iuliu Maniu avea sprijinul serviciilor secrete britanice și acționase conspirativ, cu acțiuni acoperite comercial, aparatură de comunicare criptată, sprijinirea intrării în țară a unor grupuri de acțiune.

Chiar și oprirea acestui interviu în 1945 nu pare a fi doar acțiunea directă a lui Iuliu Maniu. Deja Aliații, în 1945 nu mai erau chiar Aliați, iar sovieticii i-ar fi acuzat pe britanici de spionaj și după 1944.

Churchill nu voia să depună armele

Iuliu Maniu și-ar fi vulnerabilizat poziția, putând fi reținut și întemnițat fără judecată. El și-a temperat omul de încredere fiindcă miza pe sprijinul britanicilor, care știm, încă din octombrie 1944, încetase de facto, după întrevederea de la Moscova dintre Churchill și Stalin.

Numai că Churchill nu voia să depună armele, tactica rezistenței în spatele Cortinei de Fier fiind o soluție.

La 6 martie 1945, bătând cu pumnul în masă, Andrei Ianuarevici Vîșinski obținea formarea Guvernului Dr. Petru Groza. În aceeași zi, Stalin notifica trecerea Ardealului de Nord-Vest sub administrație civilă românească.

Totuși, la 21 august 1945, Regele Mihai declanșa greva regală, refuzând semnarea decretelor Guvernului, situație care s-a prelungit până la 7 ianuarie 1946.

În primul an de „coabitare”, comuniștii și democrații s-au tatonat reciproc. Nici la comuniști nu era liniște, gruparea românească luând fața la 23 august 1944 grupării de la Moscova care și-ar fi dorit ca România să fie total ocupată de Armata Roșie.