Winston Churchill este aproape sinonim cu cel de-al Doilea Război Mondial, cunoscut ca prim-ministru britanic pe parcursul conflictului. Cu toate acestea, el nu a fost singurul Churchill care și-a adus contribuția pentru rege și țară. Cea mai mică dintre copiii săi, Mary Soames, nu numai că a acționat ca ajutorul său de tabără în multe ocazii, dar a lucrat și cu diverse organizații de voluntari și a servit în cadrul Serviciului Teritorial Auxiliar (ATS).

Mary Soames (născută Spencer-Churchill) s-a născut pe 15 septembrie 1922, fiind cea mai mică dintre cei cinci copii ai lui Churchill. A crescut pe domeniul Chartwell din Kent, reședința de țară a familiei, și a frecventat școlile locale din zonă.

În multe privințe, copilăria lui Mary a fost la fel de normală ca a altor britanici. Însă în alte privințe, a fost neobișnuită, deoarece tatăl ei era deja un membru cunoscut și respectat al Parlamentului. S-a obișnuit cu vizitele multor personalități celebre la domiciliul familiei, inclusiv T.E. Lawrence, Noël Coward și Charlie Chaplin. Deși a devenit mai apropiată de părinții săi pe măsură ce a crescut, Mary a fost în principal crescută de Madeline Whyte, cunoscută drept "Nana" de copii.

Mary Soames era încă adolescentă când Al Doilea Război Mondial a izbucnit în 1939. S-a alăturat multor proiecte potrivite pentru o fată de vârsta ei, în special cu Crucea Roșie și Serviciul Voluntar al Femeilor (WVS). De asemenea, s-a logodit cu Eric, Lord Duncannon, și a avut o scurtă aventură cu un ofițer al Armatei SUA. Prima relație "s-a întâmplat în agitația războiului" și a fost rapid stopată de părinții săi, care i-au spus că era "prea tânără, nu văzuse suficienți oameni".

Fata lui Churchill se înrolează

Totul s-a schimbat în 1941, când Mary s-a înrolat în Serviciul Teritorial Auxiliar, după ce a auzit o conversație între tatăl ei și unul dintre generalii săi, care spunea că femeile ar trebui să lupte, fiind potrivite la bateriile antiaeriene. Nu i-a spus că face asta, dar Churchill nu pare să fi fost deranjat prea mult. Mai mult, Winston Churchill și-a felicitat fata pentru dovada de patriotism.

Mary s-a alăturat unei unități mixte în Enfield în calitate de sergent, apoi a urcat în grad până la comandant secund. Pe lângă posturile la bateriile din Hyde Park și Hastings, ea a fost trimisă în Germania și Belgia.

Mary Soames a vorbit elogios despre timpul petrecut în Serviciul Teritorial Auxiliar: "Trăgeam în bombele zburătoare, precursorul rachetelor, care erau ținte relativ ușoare. Aveam două echipe și, când nu erai de serviciu, se presupunea că ar trebui să dormi. Dar nu puteai, tunurile trăgeau tot timpul, așa că stăteam pe stânci și priveam. Eram cazată într-o casă de pe front, destul de expusă și, în zilele de sâmbătă, oamenii de acolo ne întrebau dacă am vrea să facem baie și să mâncăm pește."

A fost secretara tatălui ei în vizita făcută în SUA

Mary s-a bucurat și de libertatea acestei experiențe, mai ales după ce a devenit ofițer. Pe timpul liber se țineau baluri, dar ea "trebuia să fie înapoi până la miezul nopții". Aceasta s-a schimbat pe măsură ce a avansat în funcție, explicând: "Când am devenit ofițer, de multe ori mă întorceam înapoi la patru dimineața și eram din nou la datorie la ora nouă. Atmosfera era foarte veselă."

Totuși, faptul că era fiica lui Winston Churchill venea și cu unele avantaje excepționale. Tatăl ei, Winston Churchill o lua frecvent cu el în străinătate pentru a-i servi drept ajutor. În 1943, ea s-a alăturat lui într-o călătorie pentru a-l vizita pe președintele SUA, Franklin Roosevelt, povestind în jurnalul său despre "cocktailurile extrem de alcoolice" pe care acesta le servea. Un altul dintre aceste călătorii a fost la Conferința de la Potsdam și în turneul lui Churchill după încheierea Victoriei în Europa, unde l-a întâlnit atât pe președintele SUA Harry Truman, cât și pe liderul sovietic Iosif Stalin. Ea a făcut o remarcă amuzantă despre acesta din urmă, numindu-l "mic, îngrijit și destul de strălucitor."

Serviciul său în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost bine apreciat, iar ea a fost numită Membru al Ordinului Imperiului Britanic (MBE) în 1945. După încheierea conflictului, ea a continuat să trăiască o viață excepțională, chiar dacă a găsit inițial dificilă tranziția înapoi la hainele civile, scrie War History