Eurostat confirmă: Sărăcia rămâne ridicată în Europa de Est, cu Bulgaria pe primul loc

Eurostat confirmă: Sărăcia rămâne ridicată în Europa de Est, cu Bulgaria pe primul locsaracie / Sursa foto: Pixabay

Potrivit Eurostat, aproximativ 92,7 milioane de persoane din Uniunea Europeană, adică 20,9% din populație, se aflau în 2025 în risc de sărăcie sau excluziune socială.

Eurostat: România, Grecia și Bulgaria, printre statele UE cu cele mai mari rate ale sărăciei

Potrivit Eurostat, aceste persoane locuiau în gospodării afectate de cel puțin una dintre cele trei forme de vulnerabilitate: risc de sărăcie, privațiuni materiale și sociale severe sau intensitate foarte redusă a muncii. Față de anul 2024, numărul persoanelor expuse acestui risc a înregistrat o scădere de aproximativ 600.000, de la 93,3 milioane, echivalentul a 21,0% din populația UE.

Datele fac parte din statisticile publicate de Eurostat privind rata persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială și sunt detaliate în materialul extins din seria Statistics Explained.

Cele mai ridicate ponderi ale populației aflate în această situație au fost raportate în Bulgaria, cu 29,0%, urmată de Grecia, cu 27,5%, și România, cu 27,4%. La polul opus, cele mai scăzute valori au fost înregistrate în Cehia, cu 11,5%, în Polonia, cu 15,0%, și în Slovenia, cu 15,5%. Datele Eurostat scot la iveală și disparități între sexe. Femeile sunt mai expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială decât bărbații, tendință prezentă în majoritatea statelor membre.

Disparități de gen și vulnerabilitate socială

Tinerii rămân categoria cea mai vulnerabilă. Mai mult de un sfert dintre europenii cu vârste între 18 și 24 de ani se confruntă cu riscuri sociale ridicate. În contrast, persoanele de peste 65 de ani sunt mai puțin afectate, având cele mai scăzute niveluri ale expunerii la sărăcie.

Eurostat

Sursa foto: Eurostat

Situația este mai dificilă în cazul gospodăriilor cu copii. Peste 22% dintre acestea sunt expuse riscului de sărăcie, față de aproximativ 20% în cazul celor fără copii. În unele state, precum Spania și România, aproape trei din zece persoane din gospodăriile cu copii se confruntă cu dificultăți, în timp ce în țări precum Cipru, Țările de Jos sau Slovenia nivelurile sunt considerabil mai reduse.

Republica Moldova nu este inclusă în această analiză, însă datele disponibile indică o situație îngrijorătoare. Un studiu realizat la finalul anului trecut arată că aproximativ trei din zece locuitori trăiesc în sărăcie absolută, fenomenul fiind mai accentuat în mediul rural, unde depășește 40%. Chiar și în eventualitatea unor îmbunătățiri, cercetarea arată că sărăcia va continua să reprezinte o problemă majoră în anii următori.

Ce înseamnă o persoană considerată „în risc de sărăcie”

În 2025, indicatorul AROPE (risc de sărăcie sau excluziune socială) arată că persoanele incluse în acest calcul sunt cele care se regăsesc în cel puțin una dintre cele trei situații: venit sub pragul de sărăcie, privațiune materială și socială severă sau locuire într-o gospodărie cu intensitate foarte scăzută a muncii.

Acest indicator este principalul instrument folosit la nivelul Uniunii Europene pentru monitorizarea obiectivului privind reducerea sărăciei și excluziunii sociale și reprezintă o măsură standardizată pentru compararea situației între statele membre. La nivel european, metodologia arată că o persoană este considerată „în risc de sărăcie” dacă venitul disponibil echivalat este sub 60% din mediana națională, după transferuri sociale, ceea ce nu reflectă neapărat sărăcia absolută, ci poziția relativă față de restul populației din aceeași țară.

De asemenea, indicatorul include și componenta de „privațiune materială și socială severă”, definită prin incapacitatea de a acoperi un set de bunuri, servicii și activități considerate esențiale pentru un nivel de trai adecvat, precum și situația gospodăriilor cu intensitate foarte redusă a muncii. La nivel regional și național, diferențele rămân foarte mari în interiorul Uniunii Europene, cu variații de la peste 30% în unele regiuni până la sub 10% în altele, ceea ce confirmă dezechilibrele economice și sociale persistente între state și regiuni.