Se poate ocupa Kamala Harris de președinție? Este întrebarea la care caută răspuns Holman W. Jenkins, Jr. într-un editorial din The Wall Street Journal. Pentru că, spune el, deficiențele lui Donald Trump nu sunt calificările pentru Kamala Harris.

Kamala Harris a arătat, deocamdată, doar că poate să-l enerveze pe Donald Trump

Ea și-a executat cu îndemânare strategia de atac împotriva lui Donald Trump la dezbaterea de marți, demonstrând cel puțin un element de competență la nivel prezidențial.

Și-a folosit liniile de atac cu o indiferență studiată și a reluat acuzațiile mincinoase cunoscute de toată lumea fără vreo tresărire; și chiar dacă un segment mare al populației știu că acelea erau acuzații false, precum aceea că Donald Trump i-a numit pe neo-naziști „oameni buni” sau că ar fi promis „o baie de sânge dacă nu este ales”.

Harris a repetat minciuni vechi despre Trump și pandemia Covid-19

Sigur, n-a mai repetat minciuna că, după un briefing la Casa Albă din 28 ianuarie 2020, Trump nu a avertizat America despre Covid. Amintesc acest lucru pentru că eu însumi am scris un text, pe 28 ianuarie, în care mă alăturam întregii mass-media mondiale în a asemăna Covid-ul cu gripă spaniolă din 1918, ceea ce face ridicolă afirmația că ceva a fost ascuns.

Există totuși un motiv pentru care un oficial guvernamental sensibil, precum Angela Merkel, a așteptat până pe 11 martie pentru a vorbi sincer poporului german despre virus. Mă întreb dacă doamna Harris știe care este motivul.

Marți, ea s-a abținut cât a putut, dar nu a rezistat să nu reia acuzația că America a suferit cumva în criza Covid din cauza lui Donald Trump. Ea a fost totuși blândă cu China comunistă, țara care a ascuns adevărul despre virus, ceea ce este o dovadă de cinism tipic Kamalei Harris, pentru că administrația Biden-Harris a perpetuat, de fapt, politicile dure ale lui Trump față de China.

Singurul lucru pe care nu l-a făcut a fost să continue investigații cu privire la ipoteza de scurgere a virusului din laborator, promovată de Trump și cu care Kamala Harris părea, marți seara, că vrea să fie asociată.

Kamala Harris nu a demonstrat că e capabilă să gândească situațiile complexe

În astfel de momente, caut să văd dacă judecata ei reală mai este intactă, chiar și atunci când ea spune prostii. Instinctul meu, nesprijinit până acum de nimic palpabil, este că ea posedă această calitate — Kamala Harris nu este o idioată. Totuși, până acum ar fi trebuit să avem dovezi - să o auzim spunând un lucru legat de politici sau probleme într-un mod care să sugereze o persoană bine informată, care privește realist la lume.

Ea și-a ratat șansa de a face asta în interviul de la CNN. Și dovada a lipsit, din nou, marți seara. Kamala Harris a dezvăluit incapacitatea lui Trump de a evita atacurile previzibile. Până acum, Donald Trump ar fi trebuit să-și poată sprijini dorința de a reveni la Casa Albă pe cei trei ani de pace, prosperitate și salarii în creștere de până la sosirea pandemiei de Covid.

Bravo, doamnă Harris! Dar un cip AI din anul 2017 ar fi putut face același lucru: să-l provoace pe Donald Trump. A fost o lovitură bună să-l facă să vorbească despre imigranții ilegali care mănâncă animalele de companie, dar mă îndoiesc sincer că Harris și consilierii ei aveau în plan să obțină acest lucru.

Candidata Democraților nu a demonstrat nimic, deocamdată

Kamala Harris este necruțătoare, suprimând orice semn că ar căuta măcar să dovedească faptul că posedă informațiile sau convingerile necesare pentru a fi președinte, dând impresia că e convinsă că epuizarea lui Donald Trump este tot ce are nevoie pentru a-și deschide calea către Casa Albă. Dar alegătorii ca mine vor să știe dacă, atunci când se confruntă cu circumstanțe inedite și periculoase, ea poate să dea dovadă de o judecată incisivă și realistă?

Aici rezidă marele risc al campaniei ei triumfaliste, iar asta ar putea ține cursa pentru Casa Albă indecisă.

Toată lumea a văzut o latură a lui Donald Trump pe care a o știe prea bine. Kamala Harris și fanii ei s-au felicitat reciproc, dar efortul a fost de prisos în ceea ce privește decizia pe care americanii trebuie să o ia de fapt. Ei au reușit doar să schimbe subiectul de la Kamala Harris, cine este ea și cum a ajuns la nominalizare.

Alegătorii caută acea sclipire de perspicacitate, de originalitate, pe care un președinte trebuie să o aducă în problemele care ajung pe biroul său. Încerc să mi-o imaginez pe doamna Harris într-o astfel de situație. Încerc să-mi imaginez cuvintele pe care le va spune și dacă arată o înțelegere a risculrilor și oportunităților.

Donald Trump a dovedit ce poate cât a fost la Casa Albă

Îmi este greu să fac asta. Donald Trump a rostit milioane de cuvinte în public; există memorii și istorii ale președinției sale. Alături de haos și excentricitate, istoria îl arată capabil să fie perspicace și realist. Trump a autorizat Operațiunea Warp Speed (care a dus la succesul descoperirii de vaccinuri anti-Covid).

El a schimbat fiecare calcul al Iranului prin eliminarea lui Soleimani, dar apoi nu a răspuns Iranului, spunând că el și-a exprimat deja punctul de vedere. Se pare că a înțeles că chiar și amenințările, chiar dacă par nerealiste, exprimate de un președinte american, pot complica calculele Chinei despre Taiwan și ale Rusiei despre Ucraina.

Dar, începând cu discursul său la convenția Republicanilor, Donald Trump a ratat șansă după șansă în a-și asiura sprijinul firesc pentru un veteran al Casei Albe, încrezător pentru încă patru ani în funcția prezidențială, care nu mai are nevoie să strige, să distreze sau să hiperbolizeze ceva, ci se bazează pe ceea ce a dovedit deja.

Dar, pe fondul exceselor și absurdităților sale, care le depășesc chiar și pe cele ale unui politician standard, Donald Trump putea să arate că este mai mult decât atât. Istoria sa lungă - și publică - de asumare de riscuri, de succese și eșecuri în afaceri, a dat oamenilor încrederea că poseda capacitatea de a înțelege situații complicate și de a naviga în complexa lume reală, producând rezultate cel puțin tolerabile.

Aceasta este ceea ce tot aștept și de la Kamala Harris.