Marți, 24 martie, jurnalistul american Jeffrey Goldberg, redactorul-șef al publicației The Atlantic a publicat perfect probat și documentat un articol care conține informații uluitoare. Consternarea și-a făcut loc încă din titlul lipsit de orice echivoc: „Administrația Trump mi-a trimis accidental un mesaj text cu planurile sale de război. Liderii de securitate națională din SUA m-au inclus într-o discuție de grup despre viitoarele atacuri militare din Yemen. Nu credeam că poate fi real. Apoi bombele au început să cadă.”

 

„Lumea a aflat cu puțin timp înainte de ora 14:00, ora de est, pe 15 martie, că Statele Unite bombardează ținte Houthi în Yemen. Eu, însă, știam cu două ore înainte ca primele bombe să explodeze că ar putea avea loc atacul. Motivul pentru care știam acest lucru este că Pete Hegseth, secretarul apărării, mi-a trimis un mesaj cu planul de război la 11:44. Planul includea informații precise despre pachetele de arme, ținte și calendarul.” Astfel și-a început Jeffrey Goldberg relatarea unui fapt fără precedent, unul care pare la prima vedere cea mai ridicolă scurgere de informații ultra-confidențiale, în timp real, direct către presă.

Povestea a început cu un mare semn de întrebare pentru jurnalistul american. Așa după cum a povestit, marți, 11 martie, a primit o solicitare de conectare pe Signal(serviciu de mesagerie) de la un utilizator identificat ca Michael Waltz, fost ofițer al forțelor speciale ale armatei, actualul consilier pentru securitate națională al SUA, sub președintele Donald Trump, după cum a presupus corect jurnalistul. Suspiciunea a fost că cineva se preface a fi consilierul lui Donald Trump, pentru că „nu este deloc neobișnuit în zilele noastre ca actori nefericiți să încerce să-i inducă pe jurnaliști să împărtășească informații care ar putea fi folosite împotriva lor”. A acceptat însă cererea din curiozitate jurnalistică.

Un bombardament anunțat

Două zile mai târziu, ziaristul a primit o notificare prin care era invitat să fie inclus într-un grup de chat Signal, numit „Grupul mic PC Houthi”. Și-a dat acceptul și s-a trezit în mijlocul unor discuții la cel mai înalt nivel decizional purtate de membri marcanți ai Administrației Trump cu privire la o operațiune militară de importanță majoră. Dar să-i dăm cuvântul lui Jeffrey Goldberg:

Un minut mai târziu, o persoană identificată doar ca „MAR” - secretarul de stat este Marco Antonio Rubio - a scris „Mike Needham pentru Stat”, desemnându-l aparent pe actualul consilier al Departamentului de Stat drept reprezentant. În același moment, un utilizator Signal identificat ca „JD Vance” a scris: „Andy Baker pentru VP(n.m. Vice-președintele SUA)”. La un minut după aceea, „TG” (se presupune că Tulsi Gabbard , directorul serviciilor de informații naționale) a scris „Joe Kent pentru DNI”. Nouă minute mai târziu, „Scott B” (aparent secretarul Trezoreriei Scott Bessent) a scris „Dan Katz pentru Trezorerie”. La 16:53, un utilizator numit „Pete Hegseth” a scris „Dan Caldwell pentru DoD(Department of Defense)”. Și la 18:34, „Brian” a scris „Brian McCormack pentru NSC(n.m. Consiliul National de Securitate al SUA)”. Încă o persoană a răspuns: „John Ratcliffe” a scris la 17:24 cu numele unui oficial CIA care urmează să fie inclus în grup. Nu public acest nume, pentru că acea persoană este un ofițer activ de informații.

Se pare că directorii se adunaseră. În total, 18 persoane au fost enumerate ca membri ai acestui grup, inclusiv diverși oficiali ai Consiliului Național de Securitate; Steve Witkoff, negociatorul președintelui Trump pentru Orientul Mijlociu și Ucraina; Susie Wiles, șefa de cabinet la Casa Albă; și cineva identificat doar ca „SM”, pe care l-am luat pentru a reprezenta Stephen Miller(n.m. consilier pentru securitate internă și adjunct al șefului de personal al Casei Albe).

Jurnalistului nu-i venea să creadă

Suspiciunile au continuat să-și facă loc, iar jurnalistul și-a consultat precaut colegii. Suspecta că povestea în care nimerise este parte a unei campanii de dezinformare, inițiată fie de un serviciu de informații străin, fie, mai probabil, de o organizație media gadfly, genul de grup care încearcă să plaseze jurnaliștii în poziții jenante și, uneori, reușește. Jurnalistului nu-i venea să creadă că șefii securității naționale a Statelor Unite vor comunica pe Signal despre planuri de război iminente. La fel, nu putea crede că Michael Waltz, consilierul pentru securitate națională al președintelui SUA, ar fi atât de nesăbuit încât să-l includă pe redactorul șef al The Atlantic în astfel de discuții cu înalți oficiali americani, până la și inclusiv cu vicepreședintele SUA.

În fine, discuțiile grupului au continuat, cu îndoieli asupra oportunității atacului împotriva militanților Houthi aflați pe teritoriul Yemenului. În zilele următoare, tot grupul a fost de acord cu declanșarea imediată a atacului. Să-i dăm din nou cuvântul ziaristului american:

A fost a doua zi dimineață, sâmbătă, 15 martie, când această poveste a devenit cu adevărat bizară. La ora 11:44, contul etichetat „Pete Hegseth” a postat în Signal o actualizare. Nu voi cita din această actualizare sau din anumite alte texte ulterioare. Informațiile conținute în ele, dacă ar fi fost citite de un adversar al Statelor Unite, ar fi putut fi folosite pentru a dăuna personalului militar și de informații american, în special în Orientul Mijlociu mai larg, zona de responsabilitate a Comandamentului Central.

Ceea ce voi spune, pentru a ilustra nesăbuința șocantă a acestei conversații Signal, este că postul Hegseth conținea detalii operaționale ale viitoarelor lovituri asupra Yemenului, inclusiv informații despre ținte, armele pe care SUA le-ar fi desfășurat și succesiunea atacurilor. Singura persoană care a răspuns la actualizarea de la Hegseth a fost persoana identificată drept vicepreședinte. „Voi spune o rugăciune pentru victorie”, a scris Vance. (Alți doi utilizatori au adăugat ulterior emoji de rugăciune.)

Primele detonări în Yemen ar fi trebuit să fie resimțite peste două ore, la 13:45, ora estică. Jurnalistul a așteptat în mașina sa într-o parcare de supermarket. Dacă această conversație Signal ar fi reală, s-a gândit el, țintele Houthi ar fi în curând bombardate. Pe la 1:55, a verificat X și a căutat informații din Yemen. Atunci s-au auzit primele explozii în Sana'a, capitala țării. Abia acesta este momentul în care jurnalistul american a fost sigur de faptul că nu i s-a întins nicio capcană, ci că a fost martorul din interior al unui episod pe care l-a considerat de maximă gravitate. Unul în care cele mai tainice secrete ale SUA fuseseră expuse cu o ușurință imposibil de explicat.

„Potus”, porecla lui Donald Trump

Ei bine, eu nu cred mai deloc ipoteza în care cei mai importanți membri ai Administrației Trump au comis o gafă de proporții inimaginabile, ci că am asistat la cel mai plauzibil mod cu putință prin care Donald Trump a transmis câteva mesaje importante. Ele sunt strecurate abil printre cele care priveau strict atacul militar. Să le vedem:

Contul etichetat JD Vance: „Echipă, sunt plecat pentru o zi la un eveniment economic în Michigan. Dar cred că facem o greșeală”. (Vance a fost într-adevăr în Michigan în acea zi.) Contul Vance continuă să afirme: „3% din comerțul SUA trece prin suez. 40% din comerțul european o face. Există un risc real ca publicul să nu înțeleagă acest lucru sau de ce este necesar. Cel mai puternic motiv pentru a face acest lucru este, așa cum a spus POTUS(n.m. porecla președintelui SUA), să trimită un mesaj.”

Contul Vance a continuat apoi să facă o declarație demnă de remarcat, având în vedere că vicepreședintele nu s-a abătut public de la poziția lui Trump cu privire la aproape nicio problemă. „Nu sunt sigur că președintele este conștient de cât de inconsecventă este acțiunea cu mesajul său despre Europa în acest moment. Există un risc suplimentar ca să vedem o creștere moderată până la severă a prețurilor petrolului. Sunt dispus să susțin consensul echipei și să păstrez aceste preocupări pentru mine. Dar există un argument puternic pentru a amâna acest lucru cu o lună, pentru a face mesajul de ce contează acest lucru, văd unde este economia, etc.”

La 8:27, a sosit un mesaj din contul Pete Hegseth: VP, vă înțeleg preocupările – și vă sprijin pe deplin să le ridicați cu POTUS. Considerații importante, dintre care majoritatea sunt greu de știut cum se desfășoară (economie, pacea în Ucraina, Gaza etc). Cred că mesajele vor fi dificile indiferent de ce – nimeni nu știe cine sunt houthii – motiv pentru care ar trebui să rămânem concentrați asupra: 1) Biden a eșuat. Iranul a eșuat.

Costurile vor fi impuse europenilor

Mesajul lui Pete Hegseth spune mai departe: Așteptarea câteva săptămâni sau o lună nu schimbă în mod fundamental calculul. 2 riscuri imediate în așteptare: 1) aceasta se scurge și arătăm indecisi; 2) Israelul trece primul la acțiune -  sau încetarea focului în Gaza se destramă - și nu putem începe asta în propriile noastre condiții. Suntem pregătiți să mergem pe amândouă, credem sau nu, dacă am fi gata să le executăm pe amândouă. ar trebui. Nu este vorba despre Houthi: 1) Restabilirea libertății de navigare, un interes național de bază, și 2) Restabilirea descurajării, pe care Biden o face, iar dacă o facem, voi face tot ce putem pentru a impune operațiunile 100%.

Câteva minute mai târziu, contul Michael Waltz a postat o notă lungă despre cifrele comerciale și capacitățile limitate ale marinelor europene: Fie că este acum sau peste câteva săptămâni, va trebui să fie Statele Unite să redeschidă aceste căi de transport maritim. La solicitarea președintelui, lucrăm cu DoD (Department of Defense) și cu statul pentru a determina cum să colectăm costurile asociate și să le impunem europenilor.

Contul JD Vance a adresat un mesaj la 8:45 lui Pete Hegseth: Dacă crezi că ar trebui să o facem, să mergem. Pur și simplu urăsc să eliberez Europa din nou. (Administrația Trump a susținut că aliații europeni ai Americii beneficiază din punct de vedere economic de protejarea de către Marina SUA a căilor maritime internaționale.)

Contul Pete Hegseth a răspuns trei minute mai târziu: VP, îmi împărtășesc pe deplin dezgustul față de încărcarea gratuită europeană. Este PATETIC. Dar Mike are dreptate, suntem singurii de pe planetă care pot face asta. Nimeni altcineva, nici măcar aproape. Întrebarea este momentul. Simt că acum este un moment la fel de bun ca oricare altă directivă, dar cred că ar trebui să mergem la o directivă. POTUS păstrează încă 24 de ore de spațiu de decizie.

O „defecțiune” perfect organizată

În acest moment, contul „SM” (n.m. Stephen Miller, consilier pentru securitate internă și adjunct al șefului de personal al Casei Albe), tăcut anterior s-a alăturat conversației: După cum am auzit, președintele a fost clar: undă verde, dar în curând să le spunem clar Egiptului și Europei ce așteptăm în schimb. Trebuie, de asemenea, să ne dăm seama cum să aplicăm o astfel de cerință. De exemplu, dacă Europa nu plătește, atunci ce? Dacă SUA restabilește cu succes libertatea de navigație cu un mare cost, trebuie să se obțină un câștig economic suplimentar în schimb.

Care sunt mesajele importante transmise de Casa Albă în cel mai credibil mod cu putință? Păi, cel mai important ar fi că, desi în silă, SUA ajută Europa, prin asigurarea căii navigabile prin Marea Roșie:

- JD Vance(vice-președinte SUA): Pur și simplu urăsc să eliberez Europa din nou!

- Stephen Miller(consilier pentru securitate internă și adjunct al șefului de personal al Casei Albe): În curând să le spunem clar Egiptului și Europei ce așteptăm în schimb.

Urmează ca statele europene și Egiptul să afle care este datoria față de SUA generată de asigurarea navigației pe cel mai scurt drum maritim Asia-Europa de către unica putere militară capabilă de așa ceva, după cum este clar precizat:

- JD Vance(vice-președinte SUA): Suntem singurii de pe planetă care pot face asta. Nimeni altcineva nici măcar pe aproape.

Peste toate, defecțiunea mai atinge o țintă, aceea care proiectează puterea noii administrații a SUA, coeziunea și determinarea celor care o alcătuiesc.