Documentul care a schimbat destinul României. Ce s-a întâmplat pe 24 iulie 1772

Documentul care a schimbat destinul României. Ce s-a întâmplat pe 24 iulie 1772Sursa foto: arhiva EVZ

Unirea este un deziderat care s-a materializat la 24 Ianuarie 1859. Dar, evident, etapele premergătoare urcă mult în timp, în perioada de tranziție românească de la Evul Mediu spre Epoca Modernă.

Unirea - un deziderat la 24 iulie 1772

Războiul ruso-turc din perioada 1786-1774 a avut anumite ținte precise pentru beligeranți. Otomanii și rușii doreau să își consolideze poziția în Balcani. Țarina Ecaterina a II-a dorea să aibă o parte din Polonia. În timpul acestui război, s-au purtat tratative la Focșani și la București. Tratativele au început la 24 iulie 1772 și s-au încheiat fără rezultat în martie 1773.

O delegație de boieri de la Iași și de la București a prezentat memorii Țarinei. Se dorea ca pentru Țara Românească și Moldova să se realizeze Unirea și Independența sub garanția colectivă a Prusiei, Rusiei și Imperiului Habsburgic.

Tratativele au eșuat în 1773. Tratatul de Pace s-a semnat la 21 iulie 1774, în Dobrogea la Kuciuk Kainardji. Nu a adus Unirea și nici Independența, dar s-a eliminat monopolul otoman. În plus, Rusia a decis să pregătească un Protectorat în Principate. Îl va oficializa după Tratatul de la Adrianopol 55 ani mai târziu, în 1829.

Unirea formațiunilor de grăniceri, 24 iulie 1864

Unirea formațiunilor de grăniceri s-a făcut la 24 iulie 1864. Alexandru Ioan Cuza a dorit să aibă granițele României păzite de o singură formațiune militară, cu o comandă unică. Unificarea începuse imediat după 24 ianuarie 1859. La 24 ianuarie 1862, începuse să lucreze un singur Guvern la București.

Unirea formațiunilor de grăniceri era parte a reformei ample a forțelor armate ale tânărului stat român. Rusia, Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman erau vecinii României. Imperiul Otoman era puterea suzerană, chiar dacă exista garanția colectivă a Puterilor Europei.

Alexandru Ioan Cuza avusese o stimă deosebită pentru grăniceri. Cei de la Dunăre, în iarna 1854-1855, se revoltaseră pe fondul Războiului Crimeii. Rusia și Austria au ocupat succesiv Principatele, iar domnii  care domneau în baza Convenției de la Balta Liman au fost alungați. Grănicerii s-au revoltat în baza dezideratelor pașoptiste, Unirea și Independența.

Grănicerii s-au revoltat în primăvara lui 1866

Unirea era o realitate la 1866, dar Alexandru Ioan Cuza a fost detronat. Atunci, grănicerii de pe Dunăre s-au revoltat. Nu înțelegeau de ce domnitorul lor fusese alungat. În plus, nu aveau soldele plătite din februarie până în mai 1866. Ei au spus că i-au jurat credință lui Cuza și nu „neamțului”. Între timp, de la București, grănicerii au fost convinși că o nouă epocă istorică îi aștepta și ca atare ei au oprit revolta.

Dacă ai date sau informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]