Zilele de concediu neefectuat nu se mai pierd automat. Decizia ÎCCJ obligatorie din 11 august

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Salariații pot păstra dreptul la compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate dacă angajatorul nu le-a oferit în mod real posibilitatea să își ia concediul, a decis Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea a devenit obligatorie pentru toate instanțele din România după publicarea în Monitorul Oficial, la 11 august.

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru cererile prin care angajații solicită compensarea în bani a zilelor de concediu rămase neefectuate.

Zilele de concediu neefectuat nu se mai pierd automat. Decizia a pornit de la cazul unui fost procuror

Problema de drept a ajuns la ÎCCJ după ce un fost procuror a solicitat plata a 146 de zile de concediu neefectuat, acumulate în perioada 2008-2020, când a lucrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și la Consiliul Superior al Magistraturii.

Tribunalul București a considerat că dreptul era prescris. Fostul procuror a atacat însă hotărârea, iar dosarul a ajuns ulterior la Înalta Curte.

ÎCCJ s-a pronunțat în luna martie, iar decizia a fost publicată în Monitorul Oficial pe 11 august, moment din care interpretarea a devenit obligatorie pentru toate instanțele din România.

Ce spune Codul muncii despre concediul neefectuat

Codul muncii prevede că, atunci când salariatul nu poate efectua concediul anual la care are dreptul, angajatorul trebuie să îi acorde zilele rămase într-un interval de 18 luni începând cu anul următor. Compensarea în bani este permisă numai la încetarea contractului individual de muncă.

Totodată, dreptul angajatului de a cere plata zilelor de concediu neefectuate se prescrie în termen de trei ani de la momentul nașterii dreptului la acțiune.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ÎCCJ a stabilit că termenul de prescripție de trei ani începe să curgă, în cazul cererilor de compensare în bani, de la momentul încetării raportului de muncă sau de serviciu.

ÎCCJ. Sursa foto: Arhiva EVZ

Când se păstrează dreptul la plata concediului

Înalta Curte a stabilit și ce se întâmplă cu zilele de concediu care depășesc perioada de report de 18 luni. Dreptul la compensare în bani continuă să existe atunci când angajatorul nu i-a oferit efectiv salariatului posibilitatea de a-și lua concediul.

În schimb, acest drept nu mai există dacă angajatul a ales să nu își efectueze concediul, deși angajatorul îi oferise în mod real această posibilitate. Cu alte cuvinte, zilele neefectuate nu se pierd dacă nefolosirea lor este imputabilă angajatorului.

Dacă salariatul a refuzat să își ia concediul, deși putea să o facă, acesta nu mai poate solicita ulterior plata zilelor respective.

Cum interpretează CJUE dreptul la concediu

Înalta Curte a invocat și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Potrivit ÎCCJ, în cinci cauze CJUE „dă o interpretare extinsă și mai favorabilă exercitării dreptului la concediu de odihnă, respectiv compensării celui neefectuat după momentul încetării raportului de muncă, cu condiția ca din verificările efectuate să nu rezulte existența unui culpe a salariatului care a refuzat nejustificat oferta/programarea stabilită de comun acord cu angajatorul”.

Conform CJUE, dreptul la zilele de concediu plătit „nu se poate stinge la expirarea perioadei de referință și/sau a unei perioade de report stabilite de dreptul național în cazul în care lucrătorul nu a fost în măsură să își efectueze concediul”.

Angajatorul trebuie să dovedească faptul că salariatul putea lua concediu

„Angajatorul este cel obligat să se asigure în mod concret și pe deplin transparent că lucrătorul este efectiv în măsură să își efectueze concediul anual plătit, invitându-l, dacă este necesar în mod formal, să facă acest lucru și informându-l, în același timp, în mod precis și la timp, cu privire la faptul că, dacă nu îl efectuează, acesta va fi pierdut la sfârșitul perioadei de referință sau al unei perioade de report autorizate sau nu va mai putea fi înlocuit de o indemnizație financiară”, conform jurisprudenței CJUE.

În schimb, angajatul își pierde dreptul dacă „s-a abținut să își efectueze concediul anual plătit în mod deliberat și în cunoștință de cauză cu privire la consecințele care decurg din aceasta, după ce i s-a oferit posibilitatea de a-și exercita în mod efectiv dreptul la concediu”.

ÎCCJ a arătat și care este regula aplicabilă atunci când angajatorul nu poate demonstra că salariatul este responsabil pentru neefectuarea concediului.

„În situațiile în care culpa angajatorului este certă sau dacă acesta nu reușește să facă dovada culpei salariatului în neefectuarea concediului, soluția C.J.U.E. este în sensul supraviețuirii dreptului la concediu, indiferent de componenta sa nepatrimonială sau patrimonială și indiferent de perioada legală de referință sau report”, conform ÎCCJ.