România. Codul Muncii are prevederi clare ce stabilesc relațiile dintre angajator și angajat. Între acestea se află și cele care reglementează situațiile în care un salariat poate lucra în altă locație decât sediul companiei.

Legislația în vigoare nu permite angajaților să-și stabilească singuri locul din care vor lucra. Este nevoie de un acord scris din partea angajatorului pentru a lucra de acasă ori din alt spațiu.

Codul Muncii și drepturile angajatului

Acordul verbal primit de la un superior nu poate echivala cu formalizarea telemuncii sau a muncii la domiciliu. Codul Muncii impune reguli și proceduri stricte care trebuie urmate, în relațiile dintre patronat și angajați. Atunci când un lucrător dorește să-și mute munca la domiciliu, nu se poate baza doar pe un acord verbal, din partea unui superior.

În viața reală se întâlnesc destul de des situații în care un angajat își ia lucrurile și se mută „cu serviciul” acasă, doar în baza unei aprobări verbale. În cazul în care nu există un document scris, un act adițional la contractul de muncă, de exemplu, salariatul se poate confrunta cu probleme. El poate fi sancționat, inclusiv cu desfacerea contractului de muncă, pentru că nu respectă contractul de muncă.

Într-un astfel de caz, dacă se bazează pe cuvântul superiorului, salariatul are șanse foarte mici să-și găsească dreptatea. Instanța nu-i va putea da câștig de cauză, în lipsa unui document scris.

Instanțele nu acceptă înțelegeri verbale

Codul Muncii stabilește că orice modificare în contractul individual de muncă trebuie făcută printr-un act adițional scris și înregistrat în REVISAL. Dacă nu există un act adițional semnat și asumat de ambele părți care să stipuleze modificarea locului de desfășurare a activității, judecătorii nu vor putea constata existența unei înțelegeri valabile.

Este cazul juristei unei firme, dat ca exemplu de avocatnet.ro, care și-a desfășurat activitatea de acasă fără să aibă un acord scris din partea angajatorului, cum prevede Codul Muncii. Ea a lucrat inițial la sediul angajatorului, după care a cerut să i se permită să lucreze dintr-o altă locație, modificarea locului de desfășurare a activității. A invocat schimbarea domiciliului, din București, într-o altă localitate.

Jurista a primit acordul verbal al unui superior, secretarul general al angajatorului, care între timp a părăsit firma. Conducerea firmei a luat decizia să o concedieze, la un moment dat, considerând că nu a respectat prevederile din contractul de muncă.

Angajata s-a adresat instanței de judecată. A arătat care este situația și solicitând emiterea unei decizii care să țină locul actului adițional prevăzut de Codul Muncii. Totodată, a cerut ca angajatorul să fie obligat să înregistreze modificările, conform acordului verbal, în REVISAL, pentru a intra în legalitate.

Instanța a decis în conformitate cu Codul Muncii

În lipsa actului adițional prevăzut de Codul Muncii, tribunalul nu a putut constata existența unei înțelegeri valabile între părți. Reclamanta nu a putut demonstra că a avut permisiunea de a lucra la o altă adresă.Judecătorii au constatat că, potrivit foilor de prezență, nu a avut o prezență constantă la serviciu. Dimpotrivă a înregistrat numeroase absențe nemotivate.

Ea nu a putut demonstra nici că a avut o aprobare formală din partea angajatorului pentru activitatea la domiciliu. Jurista nu a avut documente livrabile ca să-și demonstreze prestațiile. Drept urmare, i-a fost respinsă cererea. Decizia a fost menținută și de Curtea de Apel. Judecătorii au subliniat că munca la domiciliu nu este un drept al salariatului. Este rezultatul unui acord între angajator și angajat, așa cum prevede Codul Muncii.

„Activitatea de telemuncă se bazează pe acordul de voinţă al părţilor şi se prevede în mod expres în contractul individual de muncă odată cu încheierea acestuia pentru personalul nou-angajat sau prin act adiţional la contractul individual de muncă existent”, prin telemuncă înțelegându-se, conform art. 2 lit. a) din același act normativ, „forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat şi voluntar, îşi îndeplineşte atribuţiile specifice funcţiei, ocupaţiei sau meseriei pe care o deţine în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor”, stabilește Codul Muncii.