Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Sfârșitul secolului al XVII-lea și întreg secolul al XVIII-lea sunt marcate de conflicte ruso-austro-turce pentru pentru a controla spațiul polon și românesc. În 1699, prin pacea de la Karlowitz, Transilvania intra sub control habsburgic.
Prin pacea de la Passarowitz, în 1718, Banatul și Oltenia intrau sub control habsburgic, dar în 1739, la Belgrad, Oltenia revenea la Țara Românească și, implicit sub suzeranitate otomană.
În 1774, la Kuciuk Kainardji, se încheia o pace ruso-turcă. Pentru a răsplăti bunăvoința Vienei, Rusia decide să acorde Austriei, Bucovina în 1775, iar în 1776, prin convenția complementară de la Palamutka, se mai cedau încă 46 sate moldovenești, Austriei.
Din punct de vedere juridic, aceste rapturi teritoriale nu au fost corecte pentru că Imperiul Otoman nu stăpânea efectiv Principatele Române, deci nu putea de jure să cedeze teritorii care nu-i aparțineau. Însă, istoria este un șir de nedreptăți pe care învingătorii le fac pe seama învinșilor.
Băile Herculane - raiul balnear care a fermecat Curtea de la Viena
Europa Centrală și de Vest era plină de locuri unde să se poată face băi termale și se puteau urma tratamente și cure pe bază de ape minerale. Aix de Bains, Baden Baden, Ems, Karlovy Vary erau puncte pe harta turismului balnear. Știința făcuse progrese, existau medici, cartografi, ingineri geodezi care știau să capteze izvoare, să le evalueze. Evident cercetarea istorică la marile curți imperiale, identificase locurile unde se făceau tratamente încă din epoca romană.
Băile Herculane erau cunoscute încă din vremea Imperiului Roman, cu izvoare și capacități balneare chiar pe locul unde astăzi este faimosul Hotel Roman. Așa se face că la aproape două decenii de când Habsburgii preluaseră Banatul, autoritățile de la Timișoara decid să de atenția locului însemnat pe hărțile antice drept „Ad Aquas Herculis Sacras ad Mediam”.
Împărații Vienei refac infrastructura antică romană de la Herculane
Astfel, la 1736, se refac vechile băi romane, din ordinul Împăratului Habsurgic Carol al VI-lea. Acesta era tatăl viitoarei împărătese Maria Theresia și bunicul lui Iosif al II-lea.
Ulterior, Iosif al II-lea, dar și perechea imperială Francisc I și Carolina au venit aici pentru a beneficia de apele minerale și de băile de la Herkulesbad sau Herkulesfürdő, denumirile germană și maghiară care în traducere înseamnă „Băile Herculane”.
Așa se face, că treptat, apar pavilioane pentru băi, pavilioane și vile pentru cazare, iar mai târziu, chiar hoteluri. Împăratul Franz Josef și soția sa Elisabeta sau împărăteasa Sisi încep să vină aici. Pentru împărat, zona de la Herculane îl farmecă pe loc. Consideră că aerul e mai curat iar el se simte mult mai bine decât la Karlovy Vary, stațiune care începuse să fie amenajată pe la 1801, exact când fuseseră descoperite și izvoare la Slănic Moldova.
În plus, împăratul mai primea și apă minerală pentru tratamente de la Călimănești-Căciulata din Vâlcea, ape identificate chiar de către mediul Carol Davila.
Cuplul imperial Franz Josef, Elisabeta și concesionarul Carol Tatartzi
În 1875, un macedoromân concesionează stațiunea. Se numea Carol Tatartzi (Tatarczy). El reușește să obțină sprijin de la autoritățile imperiale, de la bancheri, asociații ale veteranilor regimentelor austro-ungare și se amenajează Băile Austriece, Hotelurile Franz Josef și Rudolf care după 1918 vor deveni Decebal și Traian. Atunci când s-a pus problema dacă liniile ferate austriece să facă joncțiunea cu Predealul spre Sinaia sau cu Herculanele spre Orșova și Vârciorova, evident, strategic s-a ales Predealul, dar rapid, s-a conectat și linia dinspre Timișoara spre Vârciorova. Franz Josef și Sisi au venit la Herculane de câteva ori: 1884, 1887, 1890,1892, 1896. Cel mai mult, a stat în 1887, o lună și jumătate. Pentru ea, s-a amenajat Vila Elisabeta care este funcțională și astăzi.
Gara din Herculane, la origine, un pavilion de vânătoare este considerată astăzi una din cele mai romantice gări ale Europei. Ea este lângă șoseaua principală care leagă Caransebeș de Orșova, iar de la gară, se ajungea la Băile Herculane cu trăsuri și automobile.
În centrul stațiunii imperiale, pe lângă alte construcții, precum podul în curbă peste Cerna, pasajul acoperit, băi, pavilioane, hoteluri, biserici, ansambluri cu rol militar, s-a construit un ansamblu de relaxare și panoramă, Cazinoul, Parcul Cazinoului și Chioșcul Fanfarei. Pe frontispiciul Cazinoului cu o fațadă piramidală, demisol, parter, etaj, cu multe ferestre cu ancadrament semicircular, ornate cu frize decorate inclusiv cu basoreliefuri și împărțite în registre simetrice (grupuri de către trei), la parter și etaj și arcade la demisol, scrie „Saluti et Laetitiae” (Sănătății și Relaxării). Colțurile parterului și etajului sunt ornate cu mici turnulețe de colț, care au în vârf câte o urnă antică.
Vatra Dornei - o stațiune perlă a Bucovinei
Localitatea este atestată încă din secolul XVI, dar perioada sa de avânt începe cu anul 1775. Bucovina a fost până la 1849, alipită Galiției, iar apoi a devenit ducat separat. După 1850 și până la 1861, a fost sub regimul absolutismului monarhic. Zona Bucovinei va fi preferată de Împăratul Franz Josef pentru vânătoare, făcându-se amenajări speciale pentru familia imperială.
Din 1790, medici, chimiști studiază și identifică aici izvoare de ape minerale. La începutul secolului al XIX-lea medicul Ignatzius Plusch pune eticheta apelor minerale de aici, ca fiind de primă categorie, rivalizând cu stațiunile deja existente în Imperiul Habsburgic și în statele germane. Cum iluminismul iosefinian impusese secularizarea averilor bisericilor ortodoxe, se permisese formarea unui Fond Bisericesc Român. În 1870, acesta cumpără dreptul de exploatare al apelor minerale și încep aici primele construcții balnear-pavilionare.
Construcția efectivă a stațiunii balneare durează între anii 1895 și 1899. Sunt trei izvoare Unirea, Ferdinand, Sentinela. Vatra Dornei va avea de asemenea și un cazinou, de o frumusețe rară și va fi conectată feroviar la rețeaua imperială de căi ferate. Specialiștii au reușit să capteze și să introducă în circuitul balnear un număr rcord de 15 izvoare. În jurul stațiunii, orașul se va dezvolta, apărând școli, biserici, o gară principală și o gară pentru ca turiștii să ajungă direct în stațiunea Vatra Dornei. Sunt investite cel puțin 2 milioane de coroane în amenajările urbane și balneare la Vatra Dornei în această perioadă.
Cazinoul Vatra Dornei
Cazinoul s-a ridicat în perioada 1896-1898. El avea o funcție administrativă dar și de petrecere a timpului liber de către turiști. Existau o cofetărie, o bibliotecă, o sală de teatru și un restaurant. Cazinoul Vatra Dornei are parter și etaj. Are două corpuri laterale, cu parter și cu ferestre cu ancadrament în arc de cerc, Corpul central este ieșit în rezalit, are etaj cu terasă, cu balustradă.
Corpurile laterale se termină cu turnuri cilindrice cu acoperiș conic. Acoperișul corpului central este în formă de trunchi de piramidă iar între ferestre și acoperiș ca și în cazul ferestrelor de jos este o bandă cu decorațiuni. Stilul arhitectural este eclectic, în stilul German Renaissance, autor fiind arhitectul austriac Peter Paul Brang.
Turiștii și pasionații de arhitectură îl aseamănă cu un alt celebru cazinou european, Cazinoul german din Baden Baden. Cazinoul a fost inaugurat la 10 iulie 1899, iar împăratul Franz Josef a contribuit și el cu o sumă consistentă la construcția sa. Lucian Blaga, Nicolae Iorga, mari personalități culturale și științifice românești obișnuiau să vină la Vatra Dornei.
Vatra Dornei, garnizoană militară
Primul Război Mondial afectează orașul și stațiunea, devenite o garnizoană militară, refacerea stațiunii fiind posibilă abia după 1919, după Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918.
Ca o paranteză, ca și cel de la Herculane, redat circuitului public după 2015, Cazinoul Vatra Dornei a fost restaurat complet și dat în folosință publicului în 2023.
În concluzie, până la Marea Unire din 1918, Băile Herculane și Vatra Dornei devin două perle turistice care atrag numeroși turiști din Vestul, Centrul Europei, dar și din Rusia, Imperiul Otoman. Boierii români, intelectualii cu posibilități mai largi sau mai limitate ajungeau și ei la aceste stațiuni balneare emblematice.
