Ion Ghica, o viață cât un roman. Revoluționar, prim-ministru și „stăpânul” Mării Egee

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Ion Ghica este sinonim cu momentul 1848. A fost un memorialist, un economist redutabil. A fost de asemenea, un diplomat, un revoluționar dar și un om de acțiune. Viața sa poate fi oricând una de roman sau de film artistic pentru pasionații genului de film istoric. A condus Guvernele de la Iași și București până la unificare. A condus de trei ori, Guvernul României.

Ion Ghica, omul din spatele poveștii

Ion Ghica a venit pe lume în data de 12 august 1816. Ion Ghica provenea după tată din familia Ghica, familie de origine albaneză, de boieri naturalizați, familie care a dat Principatelor mai mulți domnitori. După mamă, provenea din familia românească autohtonă Câmpineanu. Tatăl, Dimitrie a ajuns la demnitățile de mare ban și mare logofăt, murind în 1945. Mama, Maria era fiica vornicului Scarlat Câmpineanu.

Învață acasă limba elină, iar la Sfântul Sava învață franceza, între elevii educați de J.A. Vaillant. Îl cunoaște pe Nicolae Bălcescu. Se împrietenește cu Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Iancu Văcărescu. Studiază la Paris atât pentru Bacalaureat, cât și Matematica, Știința Minelor. Deși nu e un student strălucit, citește cu pasiune, e atras de ecoonomie, istorie, literatură. Aici, se va împrieteni cu Vasile Alecsandri și Alexandru Ioan Cuza.

Ion Ghica, în slujba Revoluției și luptei pentru Unire

Ion Ghica, din 1841, intră în zona corespondenței purtate cu domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza pentru a accelera unificarea vamală a Principatelor. Ajunge să predea la Iași, la Academia Mihăileană, primul curs de economie politică din învățământul superior românesc.

Ion Ghica a făcut parte din eforturile secrete revoluționare de realizare a Unirii. Înainte de 1843, sperase ca fiul lui Mihail Sturdza să fie domn al ambelor Principate. Realizează că nu se poate face nimic în absența revoluției și fondează alături de Nicolae Bălcescu și Christian Tell, organizația secretă „Frăția”.

Se va implica trup și suflet în Revoluția de la 1848. Va fi diplomat revoluționar la Constantinopol. Exilul revoluționar îl poartă spre Constantinopol.

Bei de Samos și stârpirea pirateriei  în Marea Egee

Având bune relații cu Ambasadorul Marii Britanii la Constantinopol, va fi numit la 1853, Bei de Samos. A reușit să stârpească pirateria în Marea Egee. A reușit să rentabilizeze sectorul navigației în zona Arhipelagului Sporade și în întregul bazin al Mării Egee.  I se atribuie arestarea a cel puțin 600 de pirați.

Activitatea guvernamentală și diplomatică a lui Ion Ghica

Ion Ghica îl va ajuta pe prietenul său Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite, acceptând să fie alternativ, Prim Ministru la Iași și București. Se va alătura însă monstruoasei coaliții care l-a detronat pe Cuza. Va reveni ca Prim Ministru al Românei în timpul domnitorului Carol I. Va face parte și din conspirația care a culminat cu Republica de la Ploiești din 8 august 1870. A fost prim-ministru în 1866,1867, 1870-1871. A devenit membru al Societății Academice din România, numită din 1879, Academia Română.

În 1881, va fi numit Ministru al României la Londra, unde va reprezenta România timp de un deceniu, prezentându-și scrisorile de acreditae Guvernului britanic care guverna în numele Reginei Victoria. Va fi ales după revenirea în țară, de mai multe ori Președinte al Academiei Române.

Sfârșitul

Ion Ghica a fost atras mereu de liniștea moșiei sale de la Gherghani, azi, parte a orașului Răcari din județul Dâmbovița. Aici și-a scris opera economică și memorialistică. În corespondența sa cu Vasile Alecsandri este prezentat și momentul când îl cunoaște pe Nicolae Bălcescu, pe care-l ajută să îl învingă în luptă pe vlăjganul Sotea, cel care lua dulciurile elevilor mai tineri.

Ion Ghica a decedat la Gorgani, pe 7 mai 1897.