Cinism bolșevic! Cum s-a folosit Petru Groza de Nicolae Bălcescu în seara dinainte de marea naționalizare

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Ce treabă avea bietul Nicolae Bălcescu în colectivizare sau în naționalizare? Niciuna, evident, așa cum nu aveau nici Burebista sau Ștefan cel Mare cu Nicolae Ceaușescu, sau Brătienii cu Partidul Popular European. Fiind cunoscută doar superficial de masele largi de populație, ușor de interpretat, în marje mai mici sau mai mari, în funcție de gradul de nesimțire a politicianului care o manevrează, Istoria este folosită deseori drept argument în disputele politice.

În întărirea afirmațiilor de mai sus aduc astăzi un text tocmai din 1948, la fix 100 de ani de la Revoluția ce a trezit conștiința națională în neamul nostru, Revoluție pe care regimurile politice din România au interpretat-o în felurite chipuri.

Prin intermediul unui articol din România Liberă din 13 iunie 1948 vedem cum se folosea Petru Groza, ”cel sinistru”, cum îl numea Păstorel Teodoreanu, de Proclamația de la Islaz și de Nicolae Bălcescu în discursurile politice.

11 iunie, dublă semnificație

Materialul a fost publicat pe 13 iunie 1948, dar observați că manifestarea de la Ateneul Român se desfășurase pe 10 iunie. Ziua stabilită de autorități pentru a aniversa centenarul Revoluției era 11 iunie, în care, la 1848, pe Câmpia Filaretului, ce avea să devină Câmpia Libertății, era citită Proclamația de la Islaz.

A doua zi după aniversare, pe 11 iunie 1948, Marea Adunare Națională, Parlamentul de atunci, consfințea o lege ale cărei urmări nu s-au reparat pe de-a-ntregul nici în zilele noastre: Naționalizarea! Proiectul fusese redactat de Teohari Georgescu, la ordinul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, și adoptat de conducerea Partidului Muncitoresc, acceptat și înaintat de Guvernul Groza și apoi votat în Adunare. Adică doctorul venise la Ateneu cu puțin înainte de a distruge iremediabil zeci de mii de familii și de a șterge pentru o jumătate de secol o întreagă clasă socială de pe fața Pământului.

Reforma din agricultură despre care vorbește Groza în discursul de mai jos fusese făcută în 1945, împropietărirea a aproape 800.000 de țărani. La ce avea să le folosească? La nimic, pentru că din 1949 începea a doua mare bătălie împotriva proprietății, cooperativizarea.

De la Horea la Pauker și apoi la Caligula

Așa cum era normal, aniversarea revoltelor din 1848 a fost un material secundar din România Liberă, grosul paginilor era ocupat de ”Legea nr. 119 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi”.

Pe aceeași pagină cu pseudo-conferința lui Groza de la Ateneu este și o relatare de la inaugurarea Așezământului Cultural Nicolae Bălcescu, după cum vedem din pleiada de revoluționari pașoptiști Bălcescu era personajul central al sărbătorii comuniste, având o biografie mai ușor de zugrăvit în roșul bolșevicilor.

La această festivitate a luat cuvântul și Ana Pauker. Reproduc un fragment din discursul ei, sugestiv pentru tema noastră, și apoi vă las să vedeți cum e transformat Nicolae Bălcesu în strămoș al bolșevicilor.

”De ar fi azi printre noi — spunea tov. Ana Pauker — Doja, Horia, Cloșca, Crișan, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, cu țăranii și târgoveții pe care ei i-au condus în bătălie contra asupritorilor, cu toții ar recunoaște în comuniști pe tovarășii lor de luptă!"

Încă un amănunt, l-am numit pe Groza după epitetul ales de Păstorel în epigrama: ”Caligula imperator/ A făcut din cal senator/ Petru Groza mai sinistru/ A făcut din bou ministru.”

Aluzia era la Romulus Zăroni, la acea oră, 1948, ministrul cooperației în guvernul Doctorului, dar fost ministru al agriculturii la momentul reformei agrare.

Păstorel Teodoreanu. Sursa foto: Wikipedia

De la principiile lui 1848 la orânduirea socialistă de mâine. Conferința d-lui prim ministru dr. Petru Groza

România Liberă 13 iunie 1948

În cadrul festivităților pentru sărbătorirea centenarului anului revoluționar 1848, joi 10 iunie, la orele 20, a avut loc la Ateneul Român o ședință festivă.

Această festivitate a fost onorată cu prezența membrior Prezidiului Marii Adunări Naționale, în frunte cu d. prof. dr. Constantin Parhon, președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale, și a membrilor guvernului în frunte cu d. dr. Petru Groza, președintele Consiliului de Miniștri.

Deasemeni au luat parte membrii Corpului Dipomatic, în frunte cu d. S. I. Kavtaradze, ambasadorul Uniunii Sovietice, numeroși deputați, personalități din viața politică, socială și culturală a Capitalei, precum și un numeros pubic.

Festivitatea a început prin intonarea imnului Republicii Populare Române, executat de corul Radio, condus de d. Botez.

Apoi a luat cuvântul d. prim ministru dl Petru Groza.

Cuvântarea d-lui prim ministru dr. Petru Groza

După ce a arătat că una din cele mai mari bucurii ale noastre este desigur aceea de a sărbători, în plin regim de democrație populară, împlinirea a o sută de ani de la Revoluția din 1848, d-sa a spus: Lupta de acum 100 de ani a marilor noștri înaintași și-a afat astăzi, peste veac, împlinirea idealului pentru care revoluționarii din cele trei principate române, în frunte cu Bălcescu, și-au dat cei mai buni ani ai tinereții lor, cele mai scumpe din gândurile lor, cele mai arzătoare dintre strădaniile lor pentru desvotarea poporului , pentru propășirea patriei.

Rolul țărănimii în Revoluția de la 1848

A ieșit la iveală și marele rol al țarănimii în mișcarea de atunci, a spus mai departe d. dr. Petru Groza. Căci țărănimea asuprită s'a ridicat cu nădejde în suflet și a luptat sub steagul revoluției. Dar ea a fost înșelată și trădată de acei conducători ai burgheziei reacționare care au pregătit și au înfăptuit împăcarea cu moșierimea.

Regimul burghezo-moșieresc, ce avea să dăimuiască până în zilele noastre și cu care am luptat și noi, a luat ființă atunci, prin acea înșelare și acea trădare. Luptele țărănimii pentru libertate și pământ au fost înăbușite, iar pentru apărarea intereselor moșierești și capitaliste, pentru exploatarea tot mai cruntă a maselor muncitoare de la orașe și de la sate, a fost adusă și înstăpânită monarhia străină.

Țărănimea noastră n’a avut, acum un secol, aliatul puternic și hotărât pe care-l are acum, aliatul care să o conducă fără șovăire pentru desființarea claselor exploatatoare, n'a avut atunci, clasa muncitoare. Căci, clasa care a pornit atunci să schimbe vechiul regim — cel feudal — a intrat în putreziciune, era burghezia. Aceasta voia, prin revoluție, să ia locul moșierimii feudale. Dar burghezia română a fost, la începuturile ei, mai mult o burghezie comercială. Pentru a izbuti să pună mâna pe putere, împotriva marilor boeri feudal ea a tras în luptă masele țărănești, ca și pe meșteșugari și pe lucrători din orașe și târguri.

Vorbind mai departe despre personalalitatea lui N. Bălcescu, d. prim-ministru a spus: El a întocmit vestita proclamație, cu cele 21 puncte, printre care cel de-al 13 lea vestea desființarea clăcii și împroprietărirea țăranilor.

Ca să înscrie acest punct, de izbăvire a plugăririi, Bălcescu a trebuit să dea o luptă din cele mai grele, căci grea era și împotrivirea celor care susțineau privilegile boerilor. ”De unde vine rezistența boerului?” se întreba Bălcescu relatând acest episod din lupta sa cu acei fruntași al burgheziei reacționare care se opuneau reformelor dorite de popor.

Din simțământul unei nedreptăți ce se face, din legătura cu pământul ce i se ia? Nu. Boerul nu cunoaște dragostea pentru pământ căci trăește departe de el, nu-l lucrează. Pentru el pământul este numai închisoarea în care închide pe țăran, pentru a-l exploata, prin slugile sale sau arendașii săi.

El nu urăște revoluția pentru că a vrut să-i ia pământurile, o urăște pentru că a vrut să-i răpească privilegiul de a trăi trândav, din sudoarea țăranilor“.

Minunată caracterizare, și ea s-a dovedit valabilă și peste 97 de ani când în priăvara anului 1945, țărănimea muncitoare, călăuzită de astă dată de aliatul ei hotărît, clasa muncitoare, în frunte cu partidul ei, și-a aflat dreptatea cea mult căutată prin reforma agrară înfăptuită de Guvernul nostru!

Pe drumul lui 1848

Continuarea și desvoltarea — în noile condiții istorice ale secolului nostru — învățatura patrioților de la 1848 a revenit clasei muncitoare, strâns aliată cu țărănimea muncitoare a spus mai departe d. dr. P. Groza. Datorita acestora, noile forțe sociale care au pășit în arena istoriei, sistemul de reforme sociale preconizat de Bălcescu în Proclamația din Islaz a fost rodnic înfăptuit și mult depășit. Reformele de structură înfăptuite în ultimii ani în țara noastră — și care au prefăcut România veche într-o republică a democrației populare și un important factor de pace în acest colț al Europei — se datorează tocmai faptului că stindardul revoluționarilor democrați de acum o sută de ani a fost preluat de clasa muncitoare, aliată cu țăranimea muncitoare și inelectualitatea progresistă.

Această alință devine pe fiecare zi tot mai strânsă, tot mai putenică, spre binele poporului nostru, spre strălucirea patriei noastre.

Luând din tradițiile anului revoluționar 1848 ceea ce s'a dovedit a fi astăzi valabil, poporul muncitor al țării noastre nu s'a oprit la înfăptuirea a ceea ce au năzuit revoluționarii acum o sută de ani. Mergând mai departe, poporul român și naționalitățile conlocuitoare, având în frunte muncitorimea, desvoltă democrația țării noastre, democrația populară a Republicii Populare Române, lărgind și netezind calea spre o tot mai dreaptă orârduială, spre socialsm.

După conferința d-lui prin ministru dr. Petru Groza, pe scena Ateneului, s'a desfășurat un program artistic.