„Efectul Ceaușescu” asupra părintelui „Efectului Coandă”! Quote numai bun de Facebook: Pămîntul este mai extraordinar decît Marte, Venus şi alte planete

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Normal că nu am urmărit să găsim un quote care să îi ajute pe cititorii noștri să pară pe rețelele de socializare mai culți decât ai altora, ci am vrut să marcăm un eveniment interesant din biografia unuia dintre cei mai luminați români, Henri Coandă, și anume revenirea, spre sfârșitul vieții, în România. Și nu în orice Românie, ci taman în cea Socialistă, condusă de Nicolae Ceaușescu.

O facem sub pretextul unui interviu-blitz, adică numai câteva întrebări și răspunsuri scurte, ”smuls” acum 59 de ani de doi reporteri ai revistei Luceafărul titanului ingineriei mondiale.

Momentul, însă, este interesant, pentru că face parte din ”încălzirea” lui Coandă, înainte de a simți ”Efectul Ceaușescu” asupra părintelui ”Efectului Coandă”!

Consilierul de la NASA

În 1965, Nicolae Ceaușescu găsise o cale de a discuta cu Henri Coandă. Inginerul era în apogeul carierei, colabora Air Force și NASA, era perioada legendelor, informațiilor și zvonurilor despre torpile-minune, farfurii zburătoare și ”epoleții zburători”.

Coandă acceptă să vină în România, după o absență de 60 de ani, și ajunge în țară pe 21 iunie 1967. E însoțit de doamna sa, Margareta. Și vizitează provinciile istorice, acordând atenție mai mare Moldovei. După acest periplu îl surprind reporterii în holul Athenee Palace, din centrul Bucureștiului.

Pe timpul vizitei – făcută nu la invitația Președinției, ci a Institutului Politehnic (actuala Universitate Națională de Știință și Tehnologie Politehnică București) – familia Coandă este primită de soții Ceaușescu la Snagov și inginerul acceptă poziția de consilier pentru a ajuta la dezvoltarea tehnică și științifică. Nu cred că mulți conducători comuniști au avut în acei ani consilieri de la NASA!

În interviu, viziunea despre artă și știință, amintirea prieteniei cu Brâncuși sunt seducătoare!

Dar ce urmează este și mai interesant. Coandă pleacă înapoi, dar urmează invadarea Cehoslovaciei, august 1968, și discursul fulminant al lui Nicolae Ceaușescu în care condamnă intervenția trupelor Tratatului de la Varșovia.

Pe mulți i-a sedus, în țară și în afară, de ambele părți ale Cortinei de Fier. Printre acei mulți era și Coandă, care chiar îi scrie o scrisoare în care spune: ” Vă mulțumesc din suflet Domnule Președinte atât pentru atitudinea D-Voastră așa de demnă cât și pentru cuvintele rostite din toată inima.”

Nici un an mai târziu, Coandă revine definitiv în țară, unde rămâne până la moartea sa, în 1972.

De vorbă cu Henri Coandă - Interviu de G. Arbore și Gh. Anca pentru Luceafărul din 22 iulie 1967

După o călătorie obositoare prin meleagurile moldovene, savantul Henri Coandă ne-a întîmpinat în micul bar al hotelului Athéné-Palace, cu afabilitate tinerească.

Vorba domniei sale are ceva din puterea molipsitoare cu care vîrsta noastră s-a întîlnit numai prin mijlocirea textelor strălucitoare ale marilor oameni de spirit din toate timpurile.

HENRI COANDĂ Cu ce prilej fericit nişte tineri vin la mine?

REPORTER Stimate domnule Coandă, revista Luceafărul pe care o reprezentăm acum în faţa dv., revistă preocupată prin excelenţă a oglindi creaţia tinerilor scriitori români, s-ar simţi onorată de prezenţa în paginile sale a unui interviu acordat de către dv. Ne-am gîndit că opinia dv. asupra diferenţelor între artă şi ştiinţă i-ar putea interesa pe cititorii noştri...

H. COANDĂ Nu văd de ce o diferenţiere. Un poet este un om care vede lucrurile abstracte şi le face concrete. Nu-i la fel şi inginerul? Consider că un artist este un om de ştiinţă.

REP. Dv. - ca om de ştiinţă şi ca elev, alături de Brăncuşi, al lui Rodin - aţi cunoscut la Paris acum mulţi ani, scriitori români aflaţi acolo? Ion Minulescu, cu înţelegere savantă, i-a dedicat lui Brăncuşi o pagină de ziar plină de elogii. L-aţi cunoscut pe Minulescu sau pe alţii?

H. COANDĂ: L-am cunoscut pe Titulescu, tot un artist

REP. Revenind la cele spuse anterior, consideraţi, deci, că omul politic sau inginerul depun o activitate creatoare, similară, într-un fel, celei artistice.

H. COANDĂ Dumneavoastră n-aţi fost încă la Paris ?

REP. Nu.

H. COANDĂ Dacă veţi merge prin Place de la Concorde, înconjuraţi de armonie, vă veţi întreba: oare nu a făcut Gabriel acelaşi lucru ca Descartes? Amîndoi au creat ceva sublim. Niciodată nu am admirat un lucru, ci doar pe creatorul lui. Chiar un bucătar poate fi un artist dacă face a vibra simţurile capului.

REP. Vă referiţi, după cîte înţeleg, la raţionalitatea artei...

H. COANDĂ Da.

Brâncuşi, în sculptură, a făcut aceleaşi lucruri ca şi mine în ştiinţă

REP. Galileo Galilei a scris poeme - Contro il portare la toga, şi altele - dar sînt şi savanţi care nu au scris poeme.

H. COANDA Probabil nu au fost savanţi. Brâncuşi, în sculptură, a făcut aceleaşi lucruri ca şi mine în ştiinţă. Amîndoi îl credeam în tinereţe pe Rodin un Michelangelo. Mîinile lui Brâncuşi lucrînd - ai fi zis că materia trăieşte sub ele.

REP. De la Hegel încoace, o perioadă lungă s-a afişat un scepticism faţă de artă, creşterea fascinantă a cuceririlor ştiinţei micşorînd - zice-se - terenul de manifestare al artei.

H. COANDĂ Arta nu este defavorizată de creşterea ştiinţei. Reacţia ştiinţei asupra artei este o realitate Vibraţiile motorului au trecut în ...jazz. Orice punct în arhitectură apare într-o perspectivă dinamică. Acum, în locul punctelor, pentru tehnicieni există numai linii.

REP. Noutatea modernului constă deci în gîndirea faptului artistic în mişcare.

H. COANDĂ Cei rămaşi în urmă cu dinamica nu sunt artişti. Un amic pictor, perfect cinstit, cu mai mulţi ani în urmă, a părăsit grupul nostru de prieteni, care mergea pe Champs-Élysée. În acel moment a vrut să picteze un tablou care să dea impresia mişcării de pe Champs-Élysée. Pe pînză au apărut corpuri fragmentate, picior lîngă picior, în diferite posturi. Căutase în pictură - modalitate de reprezentare prin excelenţă a staticului - dinamismul. Rodin, într-un scop asemănător, obţinea rezultate excelente exagerînd puţin numai proporţiile muşchilor.

REP. Cuceririle dinamicii sînt oricum în primul rînd de domeniul ştiinţei. Aparent, faţă de alte epoci de umanism novator, numărul creatorilor, mai ales al celor de tipul homo universalis, a scăzut...

H. COANDĂ Nu cred că artiştii mari s-au împuţinat. E adevărat... a crescut numărul inginerilor. Noi am introdus factorul timp, care pînă acum o sută cincizeci de ani nu conta. Aceasta nu înseamnă că mîine-poimîine nu vom trece la introducerea unei a doua derivate. Apoi la a treia şi la a patra.

Adoraţia cosmosului este adoraţia pentru fenomene necunoscute

REP: Invenţiile dumneavoastră au contribuit la sondarea multor teritorii ale ştiinţei, puţin cunoscute. „Adoraţia cosmosului“ a trecut, în ultima vreme, de la savanţi la poeţi.

H. COANDĂ Adoraţia cosmosului este adoraţia pentru fenomene necunoscute. Cunoscîndu-le, o să ne dăm seama că e mai bine a adora Pămîntul nostru. Este mai extraordinar decît Marte, Venus şi alte planete.

REP. Savantul spulberă, deci, misterul în cultul căruia trăieşte poetul?

H. COANDĂ Şi savantul este tot poet, am spus.

REP. Totuşi, efectul muncii lor diferă un timp ? O creaţie inginerească, de pildă, se aplică imediat...

H. COANDĂ Nimic nu este absolut imediat. Inginerul dă numai această impresie. Munca lui continuă cu altă creație.