De ce minte președinta CCR în scandalul întâlnirii secrete cu Ilie Bolojan. Analiza unor scuze penibile

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

După ce presa a detonat bomba întâlnirii de taină dintre președinta Curții Constituționale a României (CCR), Simina Tănăsescu și liderul executivului, Ilie Bolojan, fix înaintea unei decizii cruciale privind Legea Integrității, instituția a simțit nevoia să reacționeze. Vă reamintesc că președinta CCR este raportor pe aceste obiecții de neconstiționalitate.

Comunicatul CCR, o scuză penibilă și necredibilă

Duminică, printr-un comunicat oficial, CCR a încercat să scape de acuzații, pretinzând că discuțiile au vizat strict „aspecte administrative și logistice”.

Problema acestui comunicat nu este doar că sfidează inteligența publicului, ci că, prin însăși structura lui ilogică, confirmă exact ceea ce încearcă să nege: faptul că am asistat la o negociere politică netransparentă la cel mai înalt nivel.

Să disecăm argumentele oficiale ale Curții și să vedem de ce justificarea CCR este doar o minciună instituțională prost ambalată.

Sursa foto: Razvan Valcaneantu \ EEC

Locația trădează intenția

Președinta CCR ne transmite oficial că întâlnirea a avut loc în virtutea art. 9 din Legea nr. 47/1992, care îi conferă președintelui Curții atribuții administrative și organizatorice.

Logica simplă ne spune însă altceva: Dacă întâlnirea viza exclusiv „buna organizare și administrare a activității instituției”, adică pixuri, bugete, sedii, logistica instituției, aceasta s-ar fi desfășurat fie la sediul Guvernului,cel care împarte banii, fie la sediul Curții Constituționale.

De ce ai discuta probleme logistice oficiale ale CCR ascuns într-un birou de la Senat, cel al lui Mircea Abrudean, mai ales în absența președintelui Senatului?

Birourile din Parlament nu sunt spații de mediere pentru rezolvarea facturilor de la CCR. Alegerea unei locații discrete indică clar dorința de a fenta registrele oficiale de intrări-ieșiri de la Guvern sau CCR.

Lipsa de transparență: Instituțiile nu discută „pe furiș”

Un alt argument evident este caracterul clandestin al întrevederii. Dacă un președinte de Curte Constituțională merge să discute cu reprezentanții executivului despre bugetul instituției sau probleme de infrastructură, acea întâlnire este trecută pe agenda publică a ambilor oficiali.

La fel, această întâlnire ar fi trebuit trecută în agenda întâlnirilor oficiale ale premierului demis, Ilie Bolojan. 

Nu a fost trecută în nici un calendar oficial...

Dacă era o întâlnire instituțională normală, nu se desfășura în secret. Se dădea un comunicat prealabil sau se permitea accesul jurnaliștilor pentru imagini.

Secretomania este apanajul negocierilor politice, nu al discuțiilor despre achiziția de toner pentru imprimantele Curții sau despre reparațiile la clădire.

Ilie Bolojan. Sursa foto: Facebook

Reacția întârziată: 24 de ore pentru a inventa o scuză

Dacă lucrurile erau atât de clare, etice și procedurale pe cât susține comunicatul de duminică, de ce a fost nevoie de 24 de ore de tăcere absolută pentru a formula o reacție?

O întâlnire cu adevărat banală și administrativă ar fi fost explicată pe loc, în momentul în care jurnaliștii au pus primele întrebări.

Timpul de reacție de o zi întreagă trădează panica din culise și efortul disperat al echipelor de comunicare de a găsi o încadrare legală, art. 9 din legea de funcționare a CCR, care să mascheze o întâlnire care trebuia să rămână secretă.

„Reperele etice” nu țin loc de stat de drept

În comunicatul său, președinta CCR reafirmă „ferm și categoric că nicio cauză aflată pe rolul Curții nu face și nu poate face obiectul unor discuții în afara cadrului procedural”. Mai mult, aceasta face apel la „reperele etice și profesionale” ale sale, considerându-le „suficiente pentru a exclude orice interpretare contrară”.

Aici, aroganța instituțională atinge cote maxime. Îi reamintim Siminei Tănăsescu că a fost nevoită să plece din funcția de consilier al președintelui Klaus Iohannis exact în urma unui scandal asemănător, cu presiuni făcute asupra unui judecător al CCR.

Într-un stat de drept, aparența de imparțialitate este la fel de importantă ca imparțialitatea însăși. Judecata nu trebuie doar să fie cinstită, ci să nu lase nicio urmă de suspiciune.

Să te închizi într-o cameră cu Ilie Bolojan exact înainte de decizia privind Legea Integrității și apoi să le ceri românilor să te creadă pe cuvânt, invocând „reperele tale etice”, nu este o dovadă de transparență. Este o insultă.

Un verdict fără echivoc

Comunicatul CCR nu este o explicație, ci o jignire la adresa bunului simț public.

Prin locația aleasă, prin caracterul secret și prin reacția de panică întârziată, instituția care ar trebui să fie garantul Constituției ne-a demonstrat că, în România, independența justiției se negociază la o cafea, prin subteranele puterii politice.